Surâs de toamnă

Surâs de toamnă

Toamna, frunzele cad peste visele ruginite de arșița vremii pustii, foșnind cadența unei frământări agnostice. O frământare ce rodește parcă într-un mister adânc a tot ce a mai rămas dintr-un pământ pur și sfânt…

Toamna, revărsarea ploilor reci ce curg prin lume, ani și clipe, preschimbă parcă minutul trecător în clipa veșnică neveștejită de vreme…

Toamna, poți adulmeca culorile vii ce miros a gust de veșnicie. Ele ne poartă în crăpăturile viselor noastre, suflând parcă peste noi izul de metamorfozā către visul cel mai măreț…

Toamna, când pădurile, aleeile, locurile sunt pline de Dumnezeu transced parcă în noi veșnicia…
Toamna îmi redă mereu speranţa, că undeva, cândva, va veni acel ceva, acel undeva  unde primăvara sufletului nu apune niciodată!

Toamna este  misterul meu! Iubesc toamna!

Ramona Ciobanu

© Flacara Inchinarii Media

Share this:

Leave a Reply