Adevăr sau…Provocare (Realitate)?

Adevăr sau…Provocare (Realitate)?

Eram gata să vorbesc. Aveam nevoie de cineva care să mă asculte, cineva care să-mi fie aproape, să vadă dincolo de mine, de glumele mele, de râsul meu, să vadă tristețea inimii mele dincolo de strălucirea din ochi, un handicap al sufletului meu care îmi înfrângea logica credinței și care îmi pervertea gândirea și acțiunile. Eram pe marginea abisului, o victimă a circumstanțelor…  Nu era prima dată. O greșeală repetată pe fondul dezechilibrului emoțional produs de acceptarea realității pe care o vedeam. Era mai ușor să accept postura de victimă decât să lupt pentru drepturile mele. Dar asta nu excludea lupta în sine. În mine era o luptă… o luptă între realitate și adevăr.

Știți care este realitatea? Că m-am săturat ca mereu și mereu să trec prin aceleași probleme, să mă confrunt mereu cu aceiași uriași ai neajunsurilor, ai neputinței, care aduc după ei și alți compatrioți: boală, dezamăgire, frustrare, neîmplinire… Asta e realitatea! – Ei, uriașii, există!

Uneori merg pe stradă și privesc chipuri. Mă întreb, oare au și ei de-a face cu „amicii” mei? Mă uit la frații mei din biserică, la faptul că fiecare postează o față prietenoasă, lipsită de griji, toți se poartă ca unii care au câștigat, folosesc sloganuri de genul: „ cu Domnul totul e bine”, „ Dumnezeu e tăria mea”, „ sunt un învingător prin Dumnezeu”… dar cine știe cu adevărat ce ascund după gesturile lor stăpânite, care le este realitatea? Care sunt uriașii lor?

Citeam de dimineață o meditație și cineva spunea: „ Îți trebuie doar o singură piatră să-l dobori pe „Goliat-ul” tău!”

M-a sensibilizat. M-am gândit la acea piatră, piatra lui David. Nu era o piatră obișnuită, chiar dacă părea din cele mai obișnuite… era o piatră aleasă! Fiindcă David a ales atitudinea pe care să o aibă în fața confruntării lui, a ales în Cine să se încreadă. Piatra lui David era Dumnezeu!

Știți care este Adevărul? – Că Dumnezeu este Stânca, Piatra din capul unghiului… O singură piatră care-mi doboară uriașul – Dumnezeu!

Nu sunt nici pe departe curajoasă, ca David, nu am ucis nici un urs și nici un leu, poate doar ceva gândaci sau păienjeni în lupta curățeniei domestice, dar îndrăznesc să cred că am măcar atâta curaj încât să- L fac pe Dumnezeu piatra cu care arunc în uriașii mei! Doamne, nici măcar nu știu să folosesc praștia, dar Tu ești piatra și Te voi arunca în fruntea uriașului meu – „in your face!”- pe față, ca să se știe Cine este Dumnezeul meu!

Știti care este realitatea? – în realitate par o victimă în fața provocărilor uriașe din fața mea…

Dar știți care este Adevărul? – Adevărul este că Dumnezeul meu e mai tare ca orice uriaș.

Când Îl faci pe Dumnezeu piatra ta, Adevărul este mai tare ca realitatea….

Share this:

Leave a Reply