Idealul “The one” – Partea I

Idealul “The one” – Partea I

Ce mă bucur că am revenit, cu forțe proaspete sper eu, și în același timp cu un Cuvânt din partea Tatălui, care sper să ne ajute să fim adevărate fiice de Dumnezeu.

În ultimul articol pe care l-am publicat vă spuneam că am aflat că eram însărcinată. Ei bine, o minune s-a format în burtica mea și azi țin în brațe o binecuvântare de băiețel cu numele de Mailo, care are 10 luni, 3 dințișori și care merge de-a bușilea și bagă în gură tot ce  prinde. E o experiență extraordinară să fii mamă, dar așa cum spun de multe ori – ‘Succesul înseamnă să înțelegi și să accepți sezonul/anotimpul în care ești’.  Am avut parte de lunile de sarcină (un sezon frumos al vieții cu momente frumoase și mai puțin frumoase), am avut parte cam de 6 luni de un bebe foarte dependent de mine, acum am început un sezon în care am un bebe care încet, încet merge spre independență. Mă bucur de fiecare moment și mă gândesc spre viitor (când va merge singur în picioare, când va spune primele cuvinte, etc.), dar trăiesc și mă bucur de prezent. E frumos și Dumnezeu îmi arată și mă învață lucruri noi despre El, lucrează la “Alex, cea pe care a văzut-o El dinainte de Facerea lumii.”

De când mi-a spus Anca, că vom reîncepe publicarea articolelor,  m-am gândit mult la ceea ce voi scrie, la ceea ce Dumnezeu vrea să vă vorbească prin mine. Sunt gata să spun lucrurilor pe nume, să fiu sinceră, deschisă și vulnerabilă chiar, pentru creșterea voastră, pentru creșterea Trupului lui Cristos din care facem și noi parte, exact așa cum spune Evanghelia: “mădulare strâns legate care ajută la funcționarea trupului prin ceea ce dă fiecare”.

Astăzi vreau să vorbesc despre un subiect important de care ne-am lovit, ne lovim sau  ne vom lovi majoritatea dintre noi. Cine este acel “The one” pentru mine, cum voi ști când l-am găsit, există “perechea potrivită pentru mine?”, etc. Vă voi vorbi nu doar din perspectiva mea ca femeie căsătorită, ci și din ceea ce văd eu în Biblie în legătură cu acest subiect.

Adevărul biblic

Ideea, idealul “The One”, cel puțin din punct de vedere biblic, nu există. Biblia nu vorbește despre “THE ONE” ( cel puțin nu în termenii în care ne gândim noi). Sunt 3 ocazii “citate” de obicei în susținerea acestui ideal. Una este cea a lui Isaac, cea a lui Osea și cea a lui Iosif. În povestea lui Osea, Dumnezeu nu îi spune căsătorește-te cu prostitutata aceasta și i-o arată, ci îi spune doar să se căsătorească cu o prostituată pe care Osea singur avea posibilitatea să și-o aleagă. Apoi Iosif deja o alesese pe Maria, îngerul doar i-a confirmat că Maria era însărcinată de la Duhul Sfânt, dar era deja aleasă. Și în cazul lui Isaac, aici putem vorbi de o excepție – slujitorul lui Avraam s-a rugat și am putea spune că Dumnezeu i-a adus-o pe “the one”.

În articolul următor pe care-l voi scrie, vom discuta despre cum să ne alegem un soț în mod practic în loc să-l așteptăm pe “Făt- Frumos” să vină să ne salveze din turnul nostru sau să ne sărute și să ne readucă la viață. Dar în articolul de astăzi vreau să ne uităm peste problemele care le creează acest ideal “the one” și câte probleme întâmpinăm dacă ne ghidăm viața așteptându-l pe “Făt-Frumos”.

Voi fi sistematică, spunând lucrurile așa cum sunt. Deci, problemele cu idealul “The One” sunt:

#1. Așteptări nerealiste

De mici am ascultat povești cu Ileana Sânziana, Alba ca Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa adormită, apoi am crescut mai mari și ne uitam la filme gen “A cindirella story”, și altele în genul – toate acestea (nu spun că e greșit să ne uităm la filme sau să citim romane, problema e alta) ne-au implementat ideea unui Făt-Frumos cum nu mai e altul pe pământ care să vină să ne salveze din situația noastră, să ne iubească ca nimeni altul, să ne facă să ne simțim împlinite. Generația noastră și acelor de după noi, suntem bombardați zilnic de romantismul Hollywoodian în care fata îl întâlnește pe Făt -Frumos și aceștia trăiesc până la adânci bătrâneți fericiți, ni se spune mereu și mereu că trebuie să-l găsim pe “The One” sau să ne lăsăm găsite de el. Imaginea nostră despre el este o lista luuuunnnngă de calități pe care Făt- Frumos trebuie să le îndeplinească: să fie blond sau șaten, să aibă ochii albaștri, să fie bine făcut, să meargă la sală, să-și facă freza la modă, să se roage, să mă iubească pentru ceea ce sunt, să mă facă fericită, să fiu totul pentru el, să fie plin de Duhul Sfânt, și lista continuă cu câteva pagini A4.

Dar oare e greșit să dorim ca soțul nostru să facă toate astea? Nu. Problema e că avem așteptarea ca soții noștri să fie perfecți, căutăm în ei împlinirea care doar în Cristos o putem avea. Sursa vieții noastre trebuie să fie Cristos, iar refugiul, izvorul vieții noastre, trebuie să fie tot El. Idealul “The One” ne va conduce spre așteptări nerealiste, așteptări pe care doar Cristos le poate împlini perfect.

#2. Accentul este pus prea mult pe celălalt și nu îndeajuns asupra noastră.

Idealul “The One” pune accentul pe celălalt, ce face el ca să merite acest titlu, pe când Biblia și Cristos ne îndeamnă să ne uităm la paiul din ochiul nostru, să lucrăm la caracterul nostru prima dată. În loc să ne tot uităm la fiecare băiat dacă îndeplinește lista mea deșpre “The One”, să ne pregătim noi înșine pentru a fi soții, pentru a fi ajutorul potrivit, să lucrăm la a fi înțelepte, sfinte, pline de iubire și modestie, noi să devenim oglinda Lui Isus.

#3. Îndoială în timpul problemelor sau în timpul neîmplinirilor.

Idealul “The One” va aduce doar îndoială în viața ta. Să presupunem că te-ai căsătorit cu cel care credeai tu că e “The One”. În căsnicie vei trece și prin probleme, perioade mai secetoase, iar în acele perioade diavolul te va ataca cu îndoieli de genul: “dar dacă nu m-am căsătorit cu “The One?”;  când apare un băiat mai frumos te vei întreba: “dar dacă el era “the one”?” ( băieți mai frumoși ca soțul tău și fete mai frumoase ca tine vor apărea); dacă soțul tău nu reușește să-ți împlinească toate nevoile din lista aia a ta luuuuungă (și se va întâmpla, că și el este doar un om, nu Dumnezeu, cum îl aveai în imaginația ta), vei spune: “dacă el era adevăratul “The One” m-ar fi făcut să mă simt împlinită…”. Îndoială – asta aduce idealul “The One”, pe când dragostea lui Cristos spune: “Te-am ales ca soț și-ți voi fi mereu fidelă, poate tu nu ești cel mai frumos, dar ești cel alături de care sunt binecuvântată să-mi trăiesc viața și alături de care mă bucur să îmbătrânesc, nu-mi împlinești toate nevoile, dar pentru că sursa mea este Cristos, sunt mulțumitoare pentru fiecare zi în care mă faci să mă simt iubită, prețuită, apreciată”.

#4. O luptă între inima și mintea ta.

Idealul “The One” va aduce o luptă între inima și mintea ta. Am văzut aproape în fiecare film romantic expusă ideea că atunci când îl găsești pe “el” vei avea sentimentul “când ști, ști…vei simți că el este cel ales”…  Problema cu un astfel de principiu este că de multe ori se poate întâmpla să ai acest sentiment pentru cine nu trebuie.  Alegerea viitorului soț trebuie să fie făcută pe o armonie dintre inima și mintea ta.

Acestea sunt unele dintre probleme pe care eu le văd vizavi de acest ideal irealist. Mai târziu, vom aborda câteva întrebări pe care să ni le punem când alegem viitorul soț…. așa că rămâneți aproape, și sunt foarte interesată să aflu opinia voastră despre cele scrise în toate articolele de la această rubrică, așa că așteptăm, atât eu cât și “fetele care vorbesc”, comenturile voastre.

Va urma….

Click AICI pentru a citi partea a II-a

                                                                   Alexandra Wilson

© Flacara Inchinarii Media

Share this:

2 Comments

  1. Ela4 years ago

    Nu sunt de acord ca The One e un mit. Am cel putin o familie crestina ca exemplu. Cei doi seamana si fizic foarte bine. Am cunoscut-o pe ea pana nu se intalnisera si m-a uimit ca seamana cu el. Il cunosteam si pe el. M-am gandit ca sunt facuti unul pentru altul dar nu le-am aranjat o intalnire. Dupa 3 ani s-au cunoscut, fara aranjamente. Am vazut mana lui Dumnezeu si asta e teologie moderna si nebliblica ca Dumnezeu nu iti alege partenerul. Cei doi mi-au spus mai tarziu ca desi au mai cunoscut diverse persoane nu s-au putut casatori cu altcineva, mereu intervenea ceva. Oare cel care ”intervenea” in circumstante nu era chiar Dumnezeu?! Pe deasupra, ei mai spun ca simt ca parca se cunosc dintotdeauna. E asa fireasca, naturala curgerea relatiei. Sunt o familie fericita cu un copilas si nu e singurul exemplu din viata reala, nu din filme….In Efeseni 3 scrie clar: …Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, din care isi trage numele ORICE familie, in ceruri si pe pamant…” Asa cum nu alegem mantuirea ci Dumnezeu ne cheama si ne-a ales inainte de intemeierea lumii, tot asa El ”controleaza” liberul nostru arbitru ca sa alegem partenerul pe care El l-a ales din vesnicie pentru noi. Poate cineva are aroganta sa pretinda ca si-a ales un partener extrordinar dar daca se uita atent la toate circumstantele, va trebui sa recunoasca nu exista coincidente si intamplari fericite ci implicarea lui Dumnezeu. Sigur ca El nu e agent matrimonial ci Tata care are putere in cer si pe pamant si hotaraste ziua cand face cunostinta celor doi, care s-au asteptat unul pe altul cu credinciosie. Cine vrea sa ma contrazica sa o faca cu argumente logice si biblice!

  2. Alexandra Wilson4 years ago

    Buna Ela,
    In primul rand multumesc ca ai ales sa scri si sa raspunzi articolului….acesta este si unul dintre scopuri, sa vorbim unele cu altele, cititoarele noastre sa-si spuna parerea, sa dezbatem lucruri, asa ca multumesc.

    In primul rand sa raspund la ceea ce tu ai spus, as dori sa te rog sa citesti si partea a 2 a a articolului…unde chiar la sfarsit am mentionat faptul ca lucrurile nu se intampla independent de Dumnezeu, si ca trebuie sa ne rugam, sa cerem intelepciune lui Dumnezeu, chiar Biblia ne indeamna sa ne rugam neincetat, pentru toate lucrurile. – deci daca cumva am lasat impresia ca lucrurile se intampla independent de Dumnezeu- NU- lucrurile se intampla dependenti fiind de Dumnezeu.

    THe One in idee Hollywood, ca exista doar o singura persoana pentru fiecare dintre noi este un mit. Daca gandim doar logic: ce se intampla daca cineva a gresit persoana cu care s-a casatorit si nu era THE ONE? atunci toate generatiile de la acea persoana incolo vor gresi persoana potrivita?

    Biblia nu vorbeste despre THe one, si cum sriam si in articol nu gasim scris ca Dumnezeu i-ar fi spus cuiva—Uite asta e persoana casatoreste-te cu ea…Ceea ce spun nu este o teologie moderna si nebiblica, daca e sa o luam biblic…in vremea aceea functionau casatoriile aranjate de familii. (asta nu insemna ca nu erau fericiti, – si ca Dumnezeu nu si-a lucrat planul Lui prin toate deciziile luate)

    Mantuirea este un dar si da noi o alegem. Dumnezeu intr-adevar ne cheama, dar noi avem posibilitatea sa o alegem sau nu. Deci nu putem spune ca noi nu alegem mantuirea, ea ne-a fost oferita la cruce, si depinde de noi sa alegem sau nu (intr-adevar Dumnezeu ne atrage prin tot felul de lucruri, bucurii, necazuri-incercand sa ne arate ca avem nevoie de El), dar alegerea tot noua ne apartine.

    In legatura cu familia despre care vorbesti. in primul rand ma bucur ca ai exemple bune. Chiar daca s-au intalnit dupa 3 ani tot ei au trebuit sa aleaga sa se casatoreasca unul cu altul. Dumnezeu intr-adevar este implicat(cum ziceam si mai sus), dar eu ma refer la faptul ca asteptam ca Dumnezeu sa ni-l puna sub nas sa zica asta e viitorul sot. Usurinta cu care curge relatia lor, este o usurinta ce vine tot din munca. Orice relatie se mentine si creste prin munca, iubire acordata, renuntare la sine, a invata cm sa comunicam unul cu altul, etc. O casnicie extraordinara nu doar se intampla- ei amandoi lucreaza spre a avea o astfel de casnicie.

    Iar in a doua parte a articolului vorbesc despre cum sa „asteptam” cu credinciosie, sa nu mergem dupa orice baiat care ne face cu ochiul, dar nici sa asteptam sa ne cada din cer viitorul sot. In orice lucru Dumnezeu isi face partea LUI, dar avem si noi partea noastra care trebuie sa ne-o facem (inclusiv vorbind de mantuire, El a platit pretul, dar noi trebuie sa ne facem partea sa acceptam darul LUi).

    Sper ca am raspuns cat de cat clar, si mai asteptam parerile voastre

    Multe binecuvantari!

Leave a Reply