Natura îmbibată cu mirosuri ieşite din propria pepinieră, copăceii jucăuşi etalându-şi crenguţele pe ringul de dans, flori îmbrăcate în: orange, violet, galben, albastru deschis, precum şi nenumărate nuanţe de verde şi maro. Ierburile, cât şi plantele, îmbrăcate în haine de sărbătoare, asistând încântate la spectacolul fără egal susţinut de fructele satisfăcute de aplauzele celor din jur. Un fluviu mândru deschizându-şi toate cele patru braţe curgând din toate părţile, udând natura recunoscătoare pentru ceea ce primeşte. Totul este un haos de culori… splendid e puţin spus. O minunăţie ameţitoare care îţi taie răsuflarea.

Aşa e în mintea mea o mică parte din grădina Eden. Totuşi cred că noul Eden va fi mai frumos decât cel dintâi!

În Eden omul s-a răzvrătit… a început să se creadă deştept, alegând să nu asculte de Dumnezeu, propriul lui Creator. Din acel moment lumea e distrusă, păcatul simţindu-se tot mai bine făcându-şi cuib printre noi.

Oamenii au abandonat relaţia cu Dumnezeu. Au început să stabilească de unii singuri ce e bine şi ce e rău pentru ei, făurindu-şi propriul destin. Omenirea a cerut independenţă! Dumnezeu a dat-o… pentru că ne-a iubit mult deşi putea să ne nimicească fără efort, nefiind necesar să ridice nici un deget măcar. El fiind un gentelman, ne-a lăsat să alegem şi să facem ce vrem.

După atâta timp suntem tot aşa… fiecare trage focul la oala lui, făcând ce vrea. Se pare că nu am învăţat nimic din greşelile trecutului.

Mulţi oameni au rămas fără adăposturi dormind sub cerul liber, crime la tot pasul, divorţuri din care suferă copiii nevinovaţi, certuri în familii, bărbaţii îşi bat soţiile, avorturile sunt la ordinea zilei… toate acestea sunt consecinţele alegerilor noastre.

Fiecare face ce vrea, nepăsându-i câtuşi de puţin de aproapele său. Acesta e motivul pentru care sunt aşa mulţi săraci şi bătrâni fără medicamente printre noi.

După toate acestea nu ne dăm seama că gresim şi că noi suntem de vină, iar acum am ajuns să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu pentru că nu face nimic să oprească toate necazurile din lume. Oamenii se folosesc de pământ, abuzează de el fără nici o mustrare de conştiinţă şi când el se zguduie sau când răsuflă mai puternic, ei se mânie şi-şi ridică pumnul spre Dumnezeu.

Åži totuÅŸi, avem un Dumnezeu care ne iubeÅŸte atât de mult. Nu există zi în care să nu ne demonstreze sprijinul necondiÅ£ionat de care avem parte. Mâna Lui stă îndreptată înspre noi… dragostea Sa nu se poate defini.

O supunere totală faţă de autoritatea Lui e necesară pentru o lume mai bună. Gândurile noastre trebuie să fie îndreptate spre Dumnezeu, renunţând la faptele noastre rele şi reîntorcându-ne spre bunătatea Lui! Să Îl lăsăm astfel să preia controlul vieţilor noastre… El să aleagă ce este bine şi ce e rău pentru noi.

“Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga ÅŸi va căuta faÅ£a Mea, ÅŸi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul ÅŸi-i voi tămadui Å£ara.” – 2 Cronici 7:14

Lucian Lupean

® Flacăra Închinării Media

Fotografie – Flavius Curescu