Astăzi, mai mult ca oricând, simt nevoia să vorbesc cu tine… nici măcar nu ştiu cine eşti, dar sunt conştientă că în curând vom fi una, căci tu eşti parte din mine, iar eu o parte din tine, soţul meu… Eu sunt doar a ta, mă pregătesc pentru tine. Însă, până voi ştii că tu eşti EL al meu, eu sunt logodnica Lui Isus (2 Corinteni 11:2).

Oare ce faci tu acum? Te gândeşti la mine, soţia ta pregătită de Dumnezeu? Uite, eu mă duc să privesc luna. O priveşti şi tu, nu-i aşa? Spune-i să-mi transmită ceva… Dacă mă va mângâia cu razele ei, înseamnă că îmi trimiţi o îmbrăţişare… Sting lumina din camera mea şi privesc luna. Da, simt caldă îmbrăţişarea ta, îţi simt şi zâmbetul… şi mai aud parcă şi gândurile tale care se îndreaptă spre El, prietenul nostru cel mai bun… zâmbesc… şi tu la fel…

Dacă m-aş pune pe genunchi şi aş vorbi cu Isus, sunt sigură că şi tu ai face la fel. Îngenunchez şi mă rog pentru tine şi simt că şi tu mă aminteşti în rugile tale… mă simt mai întărită, asemenea ţie…

Dacă m-aş duce în pădure şi aş zbura printre copaci, aş culege flori şi ciupercuţe, aş asculta cântecul păsărilor, aş prinde fluturaşi coloraţi, pe care i-aş admira, ştiu că şi tu ai face la fel, măcar te-ai gândi la copilăria ta… Şi astfel, amândoi ne vom aduce aminte de tot ce a făcut El pentru noi până acum. Îi mulţumim amândoi, iar El, dragostea lumii, zâmbeşte împreună cu Tatăl.

Dacă aş privi asfinţitul şi aş lua o pasăre pe care aş mângâia-o, aceasta mă va răsplăti cu un zbor până în depărtare, pe cerul în nuanţe de pastel. În timpul acesta, ştiu că şi tu ai fi, undeva, la munte privind asfinţitul şi ai încăleca pe un vultur… Ne întâlnim o clipă în ceruri, acolo unde este El şi Îl privim deodată pe cel care ne-a dat viaţa, fericirea, totul…

Sau, dacă aş privi picurii de ploaie, lacrimile mele s-ar alătura lor… Ştiu că şi tu vei fi trist în clipa aceea… Poate nu-ţi vei da seama de ce… Dar, privind lacrimile curate ale norilor, te vei gândi că şi eu sunt asemenea lor, tot curată, perfecţiune pentru tine. Şi dacă aş vedea curcubeul şi faţa mea s-ar însenina, ştiu că şi tu te vei gândi la toboganul copilăriei tale, sau la căsuţa colorată din poveşti… Eu aş râde şi tu la fel. În acea clipă îi vom mulţumi Lui, căci El este zâmbetul nostru.

Sau, dacă într-o noapte, somnul te părăseşte, te duci la fereastră şi priveşti cerul… Eu fac la fel, căci nu pot dormi… amândoi ne uităm la stele şi visăm să ajungem odată acolo… Ştim că trebuie întâi să ne întâlnim, căci împreună vom ajunge sus… Şi mai ştim că atunci când vom fi acolo, cineva ne va întâmpina: El… Un zâmbet încărcat de cea mai deplină fericire ne încolţeşte pe chip… Deja ne vedem împreună, ne uităm ochi în ochi şi simţim aerul parfumat al stelelor…

Ruthie Seman

© www.roni.ro