“…Dumnezeu nu e mut.Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii, ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pe masa de disecţie, întins în poziţia de crucificare, pentru a fii cercetat de toţi scepticii care au trăit  vreodată, printre care mă număr şi eu.”  Philip Yancey

Într-o lume a extremelor, a celor conservatori si totodată a celor rebeli, suntem chemaţi să credem într-un dumnezeu. Creştinii ne îndeamnă să credem în Isus, musulmanii să credem în Alah, ateii să fim proprii noştrii dumnezei. Omul are nevoie de un dumnezeu. Credinţele oameniilor sunt diverse, chiar şi creştinii sunt împărtiti cu privire la imaginea Dumnezeului în care cred.

Dacă  priveşti în Vechiul Testament s-ar putea să găseşti un Dumnezeu “… gelos, mândru, răzbunător, sângeros; contradictoriu în unele locuri.”, iar pe alocuri un Dumnezeu milos şi iubitor. Atunci când îţi îndrepţi atenţia la viaţa celor din jurul tău găseşti un dumnezeu de ocazie, un dumnezeu care iartă doar dacă faci ceva să-l îmbunezi; chiar mai mult de-atât, s-ar putea să găseşti un dumnezeu părtinitor faţă de cei morali, un dumnezeu mic, incapabil să schimbe o lume degradantă, un dumnezeu cu reguli fixe, iar atunci când ai neşansa de a călca vreuna, el se va supăra. Privind în întreaga lume ai impresia că aceşti oameni care se numesc creştini privesc spre o icoană care deţine proprietăţiile unui cameleon.

“ Să presupunem că am auzit mai multe păreri despre un om necunoscut. Să presupunem şi că am fi puşi în încurcătură, auzind că unii îl găsesc prea înalt, alţii prea scund; unii obiectează că e prea gras, alţii că e prea slab; unii zic că e prea oacheş, alţii că e prea bălai. …, probabil că ceea ce pare cu totul ieşit din comun este, de fapt, ceva absolut obişnuit; adică, cel puţin, normalitatea, centrul.” G. K. Chesterton

Imaginile pe care noi, oamenii, ni le-am creat despre Dumnezeu sunt numeroase şi le avem fiecare. Însă cum este oare Dumnezeu? Mi-ar place să-L cunosc mai mult pe EL: Elohim, Iehova, Adonai, El-Elion, El-Roi, El Sadai, Iehova Iire, Iehova Nisi, Iehova Salom, Iehova Sabaot, Iehova Tidchenu; dar de fiecare dată când mă gândesc la cât cunosc din Dumnezeu simt un gol în mine. Oare va fi vreodată cineva în stare să-l înţeleagă pe Dumnezeu, în stare să ni-l explice şi să putem fi siguri că acela despre care ne vorbeşte este EL? Da, a fost Cineva…

“În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştrii de multe ori şi în multe feluri, prin profeţi, însă în aceste zile de pe urmă, El ne-a vorbit prin Fiul… El este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui.”

Totuşi, stau de multe ori şi ma întreb de ce noi, oamenii, am înţeles aşa de putin despre cine este Dumnezeu. Cred că motivul principal este faptul că am început să-l ţinem pe Isus în curtea minţii noastre îngrădită de ideiile noastre culturale. L-am înfaţişat lumii într-un mod blajin, însa dacă privim prin Evanghelii, sunt momente în care Isus numai blând nu este.”Sinceritatea Lui brutală L-a făcut să pară de-a dreptul lipsit de tact în anumite situaţii.”

E momentul să începem într-adevar să-l cunoaştem pe EL şi acest lucru este posibil doar lăsând la o parte orice preconcepţie. Trebuie să-L căutăm, să-I căutăm faţa, pentru că:“Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” Să abandonam orice imagine pe care o avem despre Dumnezeu pentru a putea vedea cine este El! Altfel Il vom percepe în continuare deformat pe Isus şi implicit pe Tatăl. Nu dumnezeul meu este neaparat Dumnezeul adevarat!

Ruben Precup

® Flacăra Închinării Media