Steinhardt spune in Jurnalul fericirii: « Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica, deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10 : 16 :« fiti dar intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii .») si trece peste textele lui Pavel- deaceea, nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da mereu sfatul de-a fi treji ca sa nu ne lasam surprinsi de Satana ? Si-apoi, tot la 1 Corinteni (14 :33), sta scris ca « Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii. » Iar randuiala se opune mai mult decat orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii optuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice si Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii sa fie intelepti. Sa stim, si ei, si noi, ca mai rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia- macar de la un punct incolo- este pacat ; pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. « Iar cand au auzit glasul Domnului…s-au ascuns ») »
In summa, Steinhardt clasifica prostia in dezordine si in plafonare asociata cu lene. Referitor la prima trimitere din clasificare, este necesar sa-l mentionam pe E. Stanley Jones, care vorbeste in contextul vietii din abundenta despre disciplina. Aceasta disciplina este explicata prin comparatia disciplinei fata de Imparatie cu disciplina egoista pentru satisfacerea propriilor dorinte. In primul caz, rezultatul este libertate si inaltare, iar in cel de-al doilea, sfarsitul tinde a fi o spirala in coborare, omul supunandu-se unui scop mic, care ile transorma intr-o fiinta limitata.
Celalta parte a clasificarii steinhardtiene vorbeste despre lipsa dorintei de a cauta mai mult, de a stii mai multe despre lucrurile referitoare la Imparatia lui Dumnezeu, la personalitatea lui Isus. Da, semnalele de alarma sunt des observate : crestinii se multumesc cu putin ; nu-si pun problema unui nou nivel- care ii poate duce la un stil de viata mult mai inalt, dezvoltat pe toate planurile : cel relational, cel material, cel spiritual- si isi uita intrebarile. De dragul raspunsurilor lui Dumnezeu, merita sa caute mai departe ! (Matei 7 :7,8).
O subclasificare a plafonarii este « a primi cirese gratis »- orice fel de cirese ! In 1 Tesaloniceni 5 :21, Pavel spune clar : « Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun . » Nesupunerea la test a oricaror informatii primite este de neconceput.
Problema crestinului este ca s-a prostit. A uitat sa mearga inainte. Dumnezeu ne repeta prin cuvintele lui Hugo : « Nazuinta mea este : Tot inainte. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca omul sa dea inapoi, i-ar fi pus un ochi la ceafa. »
Ruth Seman
