Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.
În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat.
Uitându-mă în jur, văd tot mai puţini oameni fericiţi şi împliniţi. Lucrurile neînsemnate, munca în exces, lipsa unei părtăşii reale cu Dumnezeu sau prezenţa păcatelor minore au sugrumat încet, dar sigur fericirea şi bucuria credincioşilor. Biblia spune “Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!” însă pentru cei mai mulţi credincioşi fericirea şi bucuria sunt un lux. Ce viaţă crudă! Ce trist! Ce departe suntem de Scriptură! Ne-a pregătit Dumnezeu o viaţă plină de fericire, pace şi bucurie însă noi, creştinii, trăim cerşind din când în când câte un zambet, câte un moment de fericire şi împlinire.
E normal să nu avem bucurie şi fericire atunci când, în loc să căutăm faţa lui Dumnezeu, ne pierdem timp cu munca în exces, cu lucruri minore şi nefolositoare. În Psalmul 16:2 ni se spune că Dumnezeu este singura fericire. Avem pretenţia de a fi fericiţi însă, în realitate, acordăm prea puţină atenţie Divinităţii. Nu putem susţine că Dumnezeu e fericirea noastră când ne rugăm din când în când câte cinci, zece minute, iar în rest ne ocupăm timpul cu alte banalităţi. Uităm mult prea des că “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”- Romani 14:17.
O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie),
plictisit şi fără chef.
Cu Dumnezeu nu este aşa! Când trăieşti cu Dumnezeu, te bucuri de florile câmpului, de adierea vântului, de famila şi prietenii tăi, de viaţă şi de tot ce înseamnă frumos. Cu El te bucuri şi în încercări…Oare chiar poţi fi fericit în încercări?!…Da, cu Dumnezeu suntem fericiţi în necazuri, probleme şi încercări. Lacrimile vor curge, însă zâmbetul îţi va apărea pe faţă atunci când vei simţi mângâierea Lui şi când, prin credinta, Îl vei vedea cum îţi va şterge lacrima ce refuză să te asculte. Şi ce poate fi mai frumos decât să ştii că El, Regele universului, Împăratul împăraţilor e cu tine?! Dumnezeu e singura fericire. Caută-L pe El, caută prezenţa Lui, iar Dumnezeu nu te va dezamagi. El, doar El este singura fericire!
Florin Lupean
“Cat pentru mine, FERICIREA mea este sa ma apropii de Dumnezeu; pe Domnul Dumnezeu il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.”-Ps.73:28
“Pazeste-ma, Dumnezeule, caci in Tine ma incred. Eu zic Domnului:”Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea FERICIRE!”-Ps.16:1,2
“Domnul ne va da si FERICIREA si pamantul nostru isi va da roadele.”-Ps85:12
“Domnul a raspuns:”Da, vei avea un viitor FERICIT;”-Ieremia 15:11a
…. m-a atins o fraza scrisa de tine ca explicatie la o poza;)…
“FERICIREA tine de circumstante, dar BUCURIA tine de Iisus!”…
Nu e nimic sa mori; e groaznic sa nu traiesti! Dzeu ne-a dat resursele necesare pt a trai cu adevarat!
imi place ce zici!
eu as vrea sa MOR PT CRISTOS
[...] Sursa: Flacarainchinarii.ro [...]
Cum sa te simit fericit cand tanjesti sa simit macar pentru o secunda prezenta lui Dumnezeu, si nu primesti nimic? ai da orice sa ai un semn de la El…si totusi…nimic…
Desiire, stiu ce simti si eu am trecut pe acolo, dar secretul e sa ne dorim din tot sufletul!!! si chiar daca D-zeu nu raspunde, El e acolo!!! fiecare trebuie sa trecem si pustia pentru a ajunge la DESTINATIE!! DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE!!
Cunosc pe cineva care acum cativa ani spunea: “As da orice sa simt prezenta lui Dumnezeu, sa-mi arate un semn, sa stiu eu sigur ca exista! M-as pocai si as sta zi si noapte pe genunchi!” Anul asta mi-a scris si mi-a spus: “Vreau sa-ti zic ca L-am descoperit pe Dumnezeu!!!..nu L-am redescoperit, ci abia acum L-am cunoscut cu adevarat! Inainte mi se parea ca IL cunosc, dar nu IL cunosteam…acum sunt INDRAGOSTIT DE EL!!” Nu stiu exact sa-ti spun cum L-a descoperit, dar stiu ca este scris in Biblie ca cine Il cauta pe Dumnezeu Il va gasi, iar daca noi vom face un pas spre El, Dumnezeu va face 2-7-10 pasi spre noi si ne va lua in brate!!! Si asta stiu sigur ca este asa. Eu vad prezenta lui Dumnezeu in tot ce ma inconjoara! Uita-te noaptea pe cerul cu miliadre de stele…nu puteau aparea de nicaieri si nici tot ce exista pe planeta noastra nu avea cum sa apara dintr-un Bing-Bang. Suntem prea perfecti! Fiecare fir de iarba, fiecare gandacel, animal, fiecare lucru care ne inconjoara isi are rolul lui. Toate mi se par atat de minunate! Pe mine m-a ajutat foarte mult sa privesc unele lucruri altfel si cartea BARAKA. Eu dupa pagina 80 pana la sfarsitul cartii, am plans foarte mult!(eu ma emotionez foarte repede ;))) Dar dupa ce am citit cartea, L-am inteles pe Dumnezeu altfel si am inteles unele lucruri pe care inainte nu le intelegeam, asa ca daca inca nu ai simtit prezenta lui Dumnezeu sau daca nu ai citit cartea inca te sfatuiesc sa o citesti. Si este prea adevarat ca fara Dumnezeu NU POTI fi fericit! El este mai mult decat bucurie! Fii binecuvantata!!!
[...] mai mult: Flacăra Închinării » Eşti fericit? [...]