„căci glasul Tău, atomii Îl cunosc…!”

M-am cutremurat auzind acest vers, cântat într-un mod extraordinar, într-o seară foarte dificilă pentru mine… şi am rămas surprins de avalanşa de gânduri pornită în mintea mea…

Am început să mă gândesc la momentul începutului… întuneric…apă… şi Duhul lui Dumnezeu! de aici a început totul… tot ceea ce ne înconjoară, fiecare lucru de care noi ne bucurăm! Şi din acest nimic care era, Dumnezeu a început să creeze… şi la glasul Lui, glas pe care atomii L-au cunoscut, a început să fie lumina, cerul, soarele, luna, stelele… toate acestea apărute din nimic… toate acestea create la Cuvântul Lui…

Sute de ani mai târziu, psalmistul îndemna: „veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Dumnezeului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru… O! de aţi asculta azi glasul Lui!”… după alţi ani trecuţi, cred că acel oftat „O!” a devenit mult mai accentuat! Dacă este vreun lucru care nu-i place nimănui acela este să aştepte… ne trăim viaţa la o viteză aşa de mare încât să aşteptăm în tăcere răspunsul Lui ni se pare o utopie, ceva de neatins… şi, poate, problema nu e la aştepta…

Eu sunt convins că Dumnezeu vorbeşte şi astăzi! Cred că El răspunde şi astăzi… dar cred de asemenea că noi ne-am înstrăinat mult de Dumnezeu… atât de mult încât nu mai recunoaştem vocea Sa! Auzim atâtea voci în fiecare zi, şi mai mult decât atât, le ascultăm chiar! iar glasul Aceluia care străbate milenii, îl ignorăm… şi El nici măcar nu are nevoie să îţi vorbească! Tu şi eu avem nevoie de glasul Lui!… şi vai! câtă nevoie avem!!!

Vreau să cred că încă există oameni care cunosc glasul lui Dumnezeu! Vreau să cred că fiecare dintre noi poate să îşi pună numele în această propoziţie… „căci glasul Tău, X îl cunoaşte!” … „căci glasul Tău, Y îl cunoaşte!” – şi acest lucru să fie adevărat şi să ne însoţească în fiecare zi!

„Ascultaţi glasul Meu… şi veţi fi poporul Meu iar Eu voi fi Dumnezeul vostru!” – Ieremia 11: 2

Flaviu Precup

® Flacăra Închinării Media