“Incepuse să sufle un vânt uşor de miazazi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă au ridicat corabia şi au pornit…”

Aderarea la NATO şi apoi intrarea în Uniunea Europeana ca şi ţară cu drepturi depline, cam acestea au fost evenimentele care au marcat semnificativ istoria actuală a României.

Toate mergeau bine, iar preşedintele ţării, ca şi un marinar cu experienţă, a considerat că acest vânt  este prielnic  pentru o înaintare excelentă. Toată lumea era parcă stăpână pe situaţie. Însă se vede acum că această impresie a fost una greşită căci “… nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.”

Privind puţin prin România şi Europa, observi cu uşurinţă criza. Sau poate ar fi mai corect crizele prin care trece bătrânul continent şi implicit ţara noastră. Deşi prin mass-media ne sunt prezentate cu preponderenţă doar criza politică şi economică din ţară, nu trebuie să fii mare specialist pentru a observa că acestea nu sunt singurele. Suntem în toate statisticile negative, şi dacă cumva nu suntem chiar primii atunci sigur suntem “pe podium”.

O ţară de creştini care fură cu neruşinare şi se omoară între ei, mamă şi fiică sau tată şi fiu. O clasă politică creştină în care găseşti parlamentari uitându-se la filme porno în timpul şedinţelor. Iar noi ceilalţi creştini – penticostali, baptişti, carismatici- încă Îi mulţumim Domnului ”… că nu suntem ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari…” “Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

Simţim cu toţii încălzirea globală însă, deşi fizic temperaturile tot cresc, spiritual continuă să scadă. Cele mai multe valori morale au început demult să îngheţe în inimile multora. Mai mult de atât, altele au îngheţat de-a binelea. Şi ca situaţia să fie într-adevăr dezastroasă, dragostea multor creştini se află în aceeaşi situaţie.

Oamenii sunt speriaţi şi au şi de ce! Vine iarna şi nu mai avem unde să iernăm. Nu mai zărim “Soarele şi stelele…, şi furtuna…” este “…aşa de puternică încât…” majoritatea sunt pe punctul de a-şi pierde “…orice nădejde de scăpare.”

Noi, rasa umană, nu suntem simple făpturi imperfecte ce trebuiesc desăvârşite: suntem, cum a spus Newman, razvrătiţi ce trebuie să depună armele. Însă de obicei acest lucru nu se întâmplă atât timp cât ne merge bine. C.S. Lewis spunea că :“Durerea însă cere să fie ascultată. Dumnezeu ne e soaptă în plăcere, ne e glas în conştiinţă, dar ţipăt în durere: ea este megafonul cu care El trezeşte o lume surdă.”

S-ar putea ca aceste crize, economică şi politică, să treacă mai repede sau mai târziu. Dar oare când va trece cea morală? Ce ar trebui să fac eu ca şi creştin?

… va urma

Ruben Precup

® Flacăra Închinării Media