„Nu ştiam cum am să ajung în India dar am pus înaintea lui Dumnezeu”

Daniel Dumitriu s-a născut la Iaşi, are 24 de ani şi a emigrat împreună cu familia în Statele Unite ale Americii. Student la University of California Berkeley, profilul Electrical Engineering & Computer Science, Daniel l-a cunoscut pe Dumnezeu după ce a citit întreaga Biblie pe parcursul unui an. Iar după ce participă la o conferintă de misiune în Romania, la Bîrlad, inima lui incepe să bată pentru misiune.

R.C : Daniel, vrem ca oamenii să te cunoască mai bine, pe tine ca persoană, ce ne poţi spune despre tine?

D.D: Am să spun câteva detalii despre familia mea, dar nu voi spune prea multe pentru că e mai bine să ne cunoaşte-ţi personal. Am crescut într-o familie de credincioşi şi Dumnezeu mi-a dat binecuvântarea să am 5 fraţi. În total suntem şase băieţi dintre care patru  au o relaţie personală cu Dumnezeu.

R.C : Cum L-ai cunoscut personal pe Dumnezeu?

D.D: Momentul în care m-am întalnit personal cu Dumnezeu nu este o anumită zi sau ora, dar pot să zic că a fost un proces de circa un an de zile. Între anii 2002-2003 am decis să citesc Biblia într-un an de zile. Acest  lucru a fost un prim pas pentru procesul în care Dumnezeu a lucrat în inima mea. Într-un final în data de 11 Noiembrie 2003 am luat decizia şi am făcut public lucrul acesta în biserica pe care o frecventam

R.C: Cînd a început inima ta să bată  pentru misiune?

D.D: Inima mea pentru misiune a început să bată înca din primele zile de când am început noua viaţă. În urma participării la o conferinţă de misiune în Bârlad am rămas în inima cu o ţară îndepărtată României, India. Nu ştiam cum, când, cu cine am să ajung în India dar am pus înaintea lui Dumnezeu. Abia după un an de stăruinţă în rugăciune am primit binecuvântarea să ajung în India pentru trei săptămâni.

R.C:  Dupa INDIA au urmat şi alte ţari unde ai mers ca şi misionar, povesteşte-ne putin din experientele tale de pe cîmpul misiunii?

D.D: Nu pot să fiu numit misionar sau că am lucrat ca misionar în ţările în care am ajuns să le cunosc pentru o scurtă perioadă. Misionarii, pentru mine sunt acei creştini care şi-au dedicat întreagă viaţă pentru lucrarea Domnului. Dar să nu uităm şi celălalt aspect că fiecare creştin trebuie să fie un misionar în locul unde trăieşte. Ţările în care am reuşit să ajung până acum sunt India (vara 2006,vara 2008), China (vara 2007) şi Peru (vara 2009). În fiecare dintre aceste ţări am fost pentru o perioadă foarte scurtă (2-3 săptămâni), timp în care am putut cunoaşte şi întelege cultura şi nevoile cetăţenilor acestor ţări. Ţara mea preferată este India, este greu de explicat de ce, dar cei care au mers în India pot să zică faptul că modul de viaţă, de gândire al oamenilor este total diferit de cel european şi chiar american. Dacă vrei să întelegi ce vreau să zic cred că ar trebui să mergi acolo şi să vezi cu ochii tăi. În China am putut să văd cum toţi elevii şi studenţii sunt foarte competitivi, adică fac totul să fie printre cei mai buni, ca astfel să aibă posibilitatea la un job bun şi să îşi poată întreţine familia. Mulţi studenţi sunt veniţi din zona rurală şi de obicei părinţii fac sacrificii foarte mari ca să îşi trimită copii la şcoală în oraş.

În Peru, mai exact în junglă găseşti cu totul altă lume. Din scurta mea experienţă acolo am văzut că oamenii nu sunt aşa de îngrijoraţi de ziua de mâine şi de viitorul lor. Dacă azi au de mâncare şi de băut atunci ei sunt fericiţi. Ştiu că descrierea mea despre aceste ţări este destul de vagă, dar cred că eu am învăţat doar 0.1% din felul lor de viaţă.

R.C:  De obicei experienţele din misiune te marchează, te transformă , povesteşte-ne un episod în care ai experimentat puterea lui Dumnzeu?

D.D:  În a două călătorie în India, îmi aduc aminte că eram într-un sat îndepărtat de civilizaţie. Fusesem la o nuntă şi seara împreună cu toţi invitaţii am dormit în biserica din sat. Eram în jur de 30 de persoane şi fiecare doarmea pe jos unul lângă altul. La un moment dat un bărbat se ridică în picioare şi zice că a fost muşcat de un scorpion. La început nu am crezut pentru că am încercat să îl găsim dar nu am avut succes. După câteva minute acel bărbat a început să nu îşi mai simtă mână deloc şi a decis să meargă la un “vraci ” ca să primească ceva ierburi pentru muşcătura de scorpion. În mintea mea m-am rugat ca Dumnezeu sa îl tină în viaţă, dar nu am avut curajul să zic: “Haide-ţi să ne rugăm pentru el ca Dumnezeu să îl vindece!”. După această întâmplare mi-am pus întrebarea: “Oare chiar crezi că Dumnezeu ascultă rugăciunile şi încă poate să vindece oamenii?” . Tu ce crezi, dragă cititor? Dumnezeul tău poate? Este credinţa ta aşa de puternică încât să poţi să zici celor necredincioşi: “Dumnezeul meu poate!”. Aplicaţia practică pentru mine a fost să mă încred mai mult în Dumnezeu şi să îl pun pe El la încercare prin rugăciune.

R.C:  Daniel, dacă ar exista un lucru pe care l-ai înţeles doar fiind în misiune care ar fi acesta?

D.D:  În primul rând îmi aduc aminte că am citit undeva că o călătorie cu avionul nu te face misionar.
Ce adevăr este în acest lucru! Dar nu descuraja, dacă vrei cu adevărat să fii un creştin atunci vei face ceea ce Isus porunceşte, în Noul Testament, fiecărui om născut din nou.
Lecţia cea mai mare care am învătat-o e să îmi dau silinţa să fiu cel mai bun în fiecare lucru pe care îl fac, la şcoală, la job, la biserică şi în relaţiile mele cu cei necredincioşi. Isus spune că cel care este credincios în lucrurile mici, va fi credincios şi în lucrurile mari.

R.C : Daniel, ce crezi că urmează acum în viaţa ta?

D.D: Planuri de viitor am, precum sţiu că fiecare dintre noi are. Planul meu este să termin universitatea pe care am început-o. În timpul acesta, de aproximativ 2-3 ani, încerc să înţeleg unde şi în ce poziţie aş putea fi cel mai profitabil pentru Dumnezeu. Un gând care îmi trece acum este să fiu inginer electronist într-o ţară musulmană sau într-o ţară în care este imposibil sa fii misionar cu “acte în regulă” şi să nu fii persecutat. Este un gând dar Dumnezeu mă ghidează şi voi şti încotro trebuie să merg. Un alt plan este cel de căsătorie, ştiind că omului nu îi este bine să fie singur. Dar dorinţa de la o viaţă de căsnicie e să pot să fiu cât mai eficient în lucrarea de evanghelizare a lumii, şi ştiu că în doi acest lucru o să fie mai uşor pentru mine.

R.C : Daniel, tu ai ales sa-ţi jertfesti tinereţea pentru lucrarea Domnului, ce sfaturi ai pentru tinerii din generatia ta?

D.D : Nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi pentru că nu sunt cu nimic mai special decât alţi tineri care au ales să fie creştini şi să îşi dedice viaţa lor lui Isus Hristos. Dacă din experienţa mea până acum voi atinge inima vreunui tânăr, atunci cred că s-a meritat să răspund acestui interviu.

Tinere/Tânără dacă îţi vei investi viaţa şi tinereţea în oameni vei fi cel mai bogat din această lume. Ştiu că tentaţia acestei lumi este să ai o cariera şi să câştigi cât mai multă bogăţie materială. Dar gândeşte-te că atunci când vei pleca din această lume nu vei lua nimic cu tine, vei lăsa totul aici pe pământ. Dar vei pleca cu relaţiile pe care le ai cu ceilalţi oameni.

Sţiu că te gândeşti cum aş putea merge eu misionar la capătul lumii, de unde voi găsi resursele necesare pentru a merge acolo, cum , unde , cu cine. Sunt întrebări bune dar la care Dumnezeu dă răspuns în timp. Roagă-te şi încrede-te în Dumnezeu şi el îţi va deschide fiecare drum la momentul potrivit.

Daniel Dumitriu a înteles că viaţa lui de crestin nu s-a încheiat la momentul convertirii. Ci abia a început. Experienţele pe care el le-a trait în călătoriile misionare în diferite ţări şi culturi l-au apropiat mai mult de Dumnezeu. L-au făcut să devină mai puternic în credinta pe care el o are. Un lucru este cert, Dumnezeu înca cheamă oameni, tineri la seceriş. Daniel a raspuns dar..tu ce Ii vei raspunde?

Ramona Ciobanu