De dimineaţă când ne trezim să mergem la şcoală, sau la serviciu, vedem în drumul nostru oameni care îşi caută „pâinea” la tomberoane. E trist dar asta e realitatea din ziua de azi, pe care o vedem în fiecare zi.

Se spune că un om cu inima mare, trecea pe o stradă şi a văzut un băieţel care se uita către prăjitura din vitrina unui magazin. Făcându-i-se milă de el, îl invită pe băieţel să meargă înăuntru pentru a servi acea prăjitura. Zâmbetul era prezent pe chipul băieţelului, era aşa de fericit pentru că un „nene” a ales sa-i ofere o prăjitură. După ceva vreme, băieţelul deveni trist, iar omul îl întrebă „ de ce eşti trist, şi numai mânânci?” La care băieţelul spuse, „ vedeţi dvs. eu am avut ocazia să pot mânca acestă prăjitură, dar vedeţi băieţelul care se uită la vitrină? El e fratele meu şi sunt trist pentru el, că nu a apucat să mănânce şi el!” Atunci omul cu suflet mare, a cumpărat o prăjitură şi la fratele băieţelului, iar aceştia au avut parte de nişte clipe minunate.

Uitându-ne la povestirea de mai sus, poate ne dăm seama că în jurul nostru sunt persoane care aleg să fie sensibile la nevoile celor cu probleme sau aleg să meargă în continuare ignorând lumea din jurul lor.

Sunt unii oameni care nu au parte de aceea „pâine cu unt”, pe care noi o avem în fiecare dimineaţa şi de multe ori seara îi prinde cu stomacul gol. Viaţa cu ei a fost mai nedreaptă, nu au parte de binecuvântările pe care noi le avem.

Noi putem însă să schimbăm acest curs al vieţii lor, printr-un sandwish, printr-un cuvânt plin de dragoste, printr-o mâncare caldă, printr-o prăjitura pe care să le-o oferim, aducând un zâmbet pe chipul lor, făcându-le ziua mai frumoasă. Ce poate fi mai frumos, decât să poţi să dăruieşti? Să ştii că din binecuvântarea pe care Dumnezeu a revărsat-o peste tine, poţi să atingi şi pe aproapele tău. Un om în viaţă aşteaptă ca tu să-i oferi iubire, iar iubirea oferită să-l poată ridica, să-i dea puterea să meargă mai departe, să vadă că viaţa are un alt sens să ştie că îţi pasă de El, dar mai presus e cineva acolo sus în cer la care îl iubeşte, iar el încă nu ştie despre aceasta dragoste.

Noi, nu suntem cu nimic mai plăcuţi lui Dumnezeu, mai cu vază decât ei. El ne-a creat pe toţi la fel, a murit pentru toţi şi El vrea ca toţi să fim fericiţi, să ne bucurăm de viaţă. Dar cum putem să ne bucurăm când cel din jurul nostru stă în cerul liber, îngropat în durere, lacrimi şi alergând de cu zori la ce aruncăm noi?

Băieţelul din povestire a ales să-şi ajute frătiorul lui scump, a avut dragoste în inimă pentru El , l-a iubit, acuma întrebarea vine, îi iubim noi pe „oamenii nimănui”, sau ne-am obişnuit cu ei şi trecem nebăgându-i în seamă?

Nu contează cât de bogat sau sârac eşti, ci contează dragostea pe care o ai în inimă pentru ei. Isus îi iubeşte şi pe ei, să nu uităm asta. Un om al străzii, aşteaptă iubirea ta, aşteaptă ca tu să aprinzi o speranţă în inima lui, nu vrea vorbe, vrea sa îi oferi iubire.

Aşa că alegerea ne aparţine, alegem să trecem nepăsători sau alegem să ajutăm, să transformăm oamenii din jurul nostru prin iubirea Lui Cristos.

Sami Miclea