“…Dumnezeu nu e mut.Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii, ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pe masa de disecţie, întins în poziţia de crucificare, pentru a fii cercetat de toţi scepticii care au trăit  vreodată, printre care mă număr şi eu.”  Philip Yancey

Într-o lume a extremelor, a celor conservatori si totodată a celor rebeli, suntem chemaţi să credem într-un dumnezeu. Creştinii ne îndeamnă să credem în Isus, musulmanii să credem în Alah, ateii să fim proprii noştrii dumnezei. Omul are nevoie de un dumnezeu. Credinţele oameniilor sunt diverse, chiar şi creştinii sunt împărtiti cu privire la imaginea Dumnezeului în care cred.

Dacă  priveşti în Vechiul Testament s-ar putea să găseşti un Dumnezeu “… gelos, mândru, răzbunător, sângeros; contradictoriu în unele locuri.”, iar pe alocuri un Dumnezeu milos şi iubitor. Atunci când îţi îndrepţi atenţia la viaţa celor din jurul tău găseşti un dumnezeu de ocazie, un dumnezeu care iartă doar dacă faci ceva să-l îmbunezi; chiar mai mult de-atât, s-ar putea să găseşti un dumnezeu părtinitor faţă de cei morali, un dumnezeu mic, incapabil să schimbe o lume degradantă, un dumnezeu cu reguli fixe, iar atunci când ai neşansa de a călca vreuna, el se va supăra. Privind în întreaga lume ai impresia că aceşti oameni care se numesc creştini privesc spre o icoană care deţine proprietăţiile unui cameleon. [Mai mult]

Există foarte multe discuţii, dispute şi frământări în comunitatea Penticostală, în urma publicării cărţii Răscumpărarea Memoriei.

Autorul, Vasilică Croitor, dezvăluie că anumiţi păstori penticostali au colaborat cu securitatea şi şi-au „turnat” fraţii de credinţă. În carte, sunt menţionaţi păstori penticostali care au avut, sau încă mai au poziţii importante în structura penticostală românească.

Lansarea cărţii va avea loc marţi, 7 septembrie 2010, la ora 17, la sediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, de pe strada Alecu Russo, Nr. 13-19, et.5, ap.11, sector 2, Bucureşti. [Mai mult]

Suntem o generaţie de şmecheri! Ştim multe şi avem multe. Cu laptopul în mână, cu celularul de fiţe şi cu o gândire occidentală, i-am depăşit de mult pe cei mai trecuţi prin viaţă ca noi. Degeaba se uită ei, mama şi tata, la tehnologia pe care o foloseşti, că nu o pricep.

Ne credem deştepţi şi, poate suntem (deşi de multe ori mă îndoiesc când văd atâta cocălărie, manelizare şi prostie). Avem de toate. Avem portocalele, bananele, jucăriile şi tehnologia pe care generaţiile născute până prin anii 80-85 nu le-au avut.

Cineva spunea că pentru noi, tinerii de azi, e mai simplu să îl urmezi pe Hristos. Nu ştiu ce să zic…

Una dintre lipsurile pe care le observ – inclusiv la mine – este puterea de a renunţa. A renunţa înseamnă a părăsi, a abandona, a ceda şi a accepta o situaţie.

Să renunţi e greu, şi nu de puţine ori, dureros. Să taci când crezi că ai dreptate, să îţi calci peste mândria ta pentru a fi împăciuitor… E greu! Însă, cei care vor să fie asemenea lui Hristos, trebuie să înveţe să practice acest ”sport” dur, dar obligatoriu pentru viaţa fiecărui credincios. [Mai mult]

“E foarte bine să cauţi a echilibra totul; e şi mai bine să armonizezi totul. Mai presusus de cumpănă se află lira.” (Victor Hugo)

Armonie… Acesta este echilibrul cu „E” mare pe care trebuie să-l căutăm noi. Şi, dacă te uiţi cu atenţie, poţi găsi acest echilibru- Universul întreg este o Armonie! Într-adevăr, a fost stricată o mare parte din această armonie datorită alegerilor noastre greşite, însă Dumnezeu ne-a dat puterea, prin Isus, să o regăsim. Noi, creştinii, chiar avem această armonie, căci Împărăşia Lui este în noi. Doar să acceptăm a o căuta şi a o găsi. Iar această armonie este deasupra oricărui echilibru uman. Armonia este, aşadar, din Dumnezeu.

Această „liră” superioară poate fi găsită în orice situaţie. Oricare. Nu este o scuză temperamentul tău sau moştenirea ta genetică. Cum te poţi dezvinovăţi când oameni cu o inteligenţă şi o condiţie materială mai proastă decât tine au reuşit să se ridice deasupra lumii? Iar, dacă Lucian Blaga propaga ideea ca noi, românii, suntem precum plaiul nostru mioritic, şi anume : „deal, vale”- sus şi jos-, este totuşi un fapt demonstrat faptul că armonia poate fi păstrată zilnic, atunci când trăieşti cu Dumnezeu, indiferent chiar de naţionalitatea ta şi de problemele tale. [Mai mult]

De ceva vreme, în familiile multor oameni a apărut un nou membru. O cutie dreptunghiulară, sau, dacă bugetul permite, un ecran plat de dimensiuni cât mai mari, plin de imagini din orice colţ al lumii şi chiar mai mult de atât. Nu ocupă mult loc, în schimb, îţi va solicita toată atenţia şi nu va cruţa niciun moment pe care poate să ţi-l ocupe. Televizorul este una dintre cele mai revoluţionare invenţii ale secolului XX. Prieten sau duşman?

Plusuri… la nivel teoretic

1. Dă o stare de relaxare şi divertisment. Mulţi oameni aleg să îşi petreacă serile în faţa televizorului, după o zi obositoare, pentru că îi ajută să uite de probleme.

2. Informează. Ştirile aduc telespectatorii la curent cu evenimentele cotidiene. Tot pentru informare există documentarele şi emisiunile pe diferite teme. Televizorul are cel puţin câte un program pentru fiecare dorinţă a omului.

Minusuri [Mai mult]

Amnon s-a” indragostit” de sora sa, Tamar, a ajuns atat de “indragostit “ de ea, incat a ajuns sa fie bolnav la pat. Si, cu ajutorul prietenului sau siret, Ionadab, a reusit sa o aiba pe Tamar. Desi era liber sa o ia de nevasta (2Samuel 12:12), el nu a ascultat si s-a culcat cu ea si a necinstit-o. Dupa aceea, a urat-o si mai tare decat a iubit-o (2Samuel 12:14,15). Oare era intr-adevar Amon indrgoastit??? Nu , aceasta dragostea a fost doar o pasiune animalica care  tulbura  constiinta; este o asa zisa “distractie” care costa prea scump.

Din pacate, traim in acesta generatie si parca dragostea a ajuns atat de ieftina : fiecare se serveste din inima ta, incat ajungi o marfa ieftina, cumparat de la tarabe, un mar muscat, in care ceilati arunca cu piciorul atunci cand il vad… si, totusi, nu acesta este DRAGOSTEA! Pentru ca dragostea ONOREAZA, ea nu umileste , nu calca suflete in picioare pentru a-si satisface egoismul! Dragostea adevarata doreste sa te ocroteasca de suferinta si de rusine… cine incearca sa te atraga dupa sine si sa te necinstaeasca, pentru ca mai pe urma sa ajunga sa te urasca, nu are dragoste, ci doar o pasiune animalica, demonica. Un filosof spunea: “ DACA PRIETENIA TE INALTA- ESTE DRAGOSTE; DACA EA TE INJOSESTE, ESTE O PASIUNE PERICULOASA” [Mai mult]

“Facă-mi-se după cuvintele Tale!” au fost cuvintele ei. Era înspăimântată, terifiată…niciodată nu văzuse o lumină mai strălucitoare, niciodată nu i se arătase un înger. Dar ceva din inima ei, o credinţă care nu-i aparţinea, o făcea să se încreadă. Şi pacea care întrece orice pricepere puse stăpânire pe inima şi fiinţa ei.

Avea o existentă obişnuită, nu ieşea din tipare. Era mulţumită pentru logodna ei cu Iosif. Petrecea fiecare zi bucurându-se de ce primea din partea Domnului, de lucruri mici, de zâmbete, de împliniri sau de geutăţi; ştia că va izbuti cu ajutorul lui Dumnezeu. Până atunci, viaţa ei, părea împlinită. Dar ce se întâmplase, avea să-i schimbe viaţa radical! Ceea ce îi asigura comfortul , avea să fie compromis. Maria era în atenţia Cerului!

“Îngerul a intrat la ea şi a zis: “Plecăciune, ţie, care ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”-Luca1:28.

Sufletul îi era tulburat de cuvintele ce i se adresau…nu înţelegea. Chiar şi atunci când îngerul i-a spus să nu se teamă, că a căpătat favoare înaintea lui Dumnezeu, cererea era peste puterea ei de înţelegere. [Mai mult]

Deşi nu pare ceva foarte complicat, chiar şi rostirea celor mai simple cuvinte este greu de realizat, mai ales când vine vorba de micuţul „nu”. O rugăminte a unui coleg, o invitaţie venită când aveai deja un plan stabilit, un proiect încredinţat, chiar dacă mai ai alte câteva care aşteaptă să te ocupi de ele, toate pot fi surse de stres, dacă nu ştii să spui „nu” la momentul potrivit.

De ce este greu să rostim „nu”?

Mulţi cred că refuzul este semnul unei atitudini ostile. De aceea, de cele mai multe ori, ne e teamă să rostim aceste cuvinte tocmai pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalţi.

Comportamentul unor astfel de persoane se poate caracteriza prin pasivitate, dependenţă de alţii, dificultatea de a se apăra, neputinţa de a-şi formula clar opiniile. În general, femeilor le este mai greu să spună „nu”, decât bărbaţilor.

Nu uita însă că, dacă nu te pricepi îndeajuns să ajuţi pe cineva sau nu ai la dispoziţie timp suficient, rişti să îl dezamăgeşti şi mai mult, făcând lucruri mediocre. [Mai mult]

Bună dimineaţa. Numele meu este Durere. Nu Ţi-am mai scris de multă vreme şi nu mă aştept să Îţi aduci aminte de mine. Lacrimile mi-au îngheţat, iar cuvintele, cuvintele, cuvintele nu mi-au părut destul de încăpătoare pentru a-Ţi spune despre agonia ce o port în suflet. Mă simt precum copacii toamnei: îmbătrânită de atâta vreme şi chiar bătrânele frunze galben-ruginii îmi par prea grele pentru a le ţine pe braţele mele- crengi. Veacuri îmi pare că am trăit, că sunt bătrână precum iarna, acum la început de primăvară. Şi plouă. Plouă. Ştiu că nu sunt albă, ştiu că  aşa cum paşii tăi aleg să meargă pe cărare, aşa iţi este viaţa,  dar inima-mi strigă din drum desculţă că tânjeşte după milă şi lumină. Inimii mele îi este dor de Tine. Inimii mele îi este dor de frumuseţe. Inimii mele îi este dor de pace. Inimii mele îi este dor de adevăr. Inima mea este o mare căreia îi este dor de Marele Albastru. Marele Albastru – cămin al păcii şi al  dragostei. O pasăre albă- cineva mi-a spus că acela este locul unde totul este mai bun şi toate sunt în siguranţă. Mai există siguranţă? Mai exista dragoste şi sacrificiu într-o lume condusă de mândrie, bani, ură şi necredinţă? Tu eşti singurul care dă speranţa, Dumnezeule, eşti singurul care vorbeşti despre dragoste dusă până la sacrificiul suprem, dar vocea Ta înăbuşită nimeni nu mai pare să o ia în seamă. Mă strigă sângele-mi ucis de pe cărări depărtate şi îmi spune ca numai Tu poţi să-i dai viaţa. Mă strigă inima-mi naufragiată pe o planetă-ură şi-mi spune că numai cu Tine-dragoste este acasă. Mă strigă ochii-întuneric şi-mi spun că le este dor de Tine-lumină. Mai strigă şi gândul meu spunandu-Ţi că a cunoscut prea mult din ce se numeşte minciună şi că doar cu Tine poate ştii adevărul. Sunt toate deşertăciune, Dumnezeule, iar lumea a uitat de singurul Tu-veşnic. [Mai mult]

Mulţi români sunt daţi disparuţi; deşi nu se cunoaşte numarul exact al acestora, se pare că ei formează o majoritate. Undeva în istorie, România i-a “pierdut” pe aceşti oameni, parte al neamului nostru românesc . Profilul dispariţilor este românul care nu se plânge şi nu se tot scuză atunci când vine vorba de pierderi, care nu comentează crezând ca le ştie pe toate.

Astăzi, după tot acest timp în care aceştia nu au mai apărut, ne-am gândit că ar fi timpul să îi dăm în căutare, având în vedere condiţiile dificile ale acestor vremuri de criză; vremuri în care cele mai “uşoare” măsuri de austeritate sunt totuşi atât de greu de suportat. Şi, deşi încă nu le-am simţit pe pielea noastră, suntem aproape terminaţi psihic. Lucrurile greu de suportat abea acum încep. Mai mult de atât, se pare că ceea ce au simţit grecii, şi încă simt, nu mai este pentru români un fapt atât de utopic. [Mai mult]