Cuvintele de credinţă sunt cuvintele lui Dumnezeu care-şi găsesc rezonanţa în noi, care zguduie realitatea în care trăim, transmutându-ne într-o lume spirituală, în cea a voii Lui. Ele penetrează cerurile şi văzduhul şi vin direct din inima lui Dumnezeu.

Astfel de cuvinte a spus Ilie, profetul, atunci când a chemat foc din cer şi  s-a rugat pentru ploaie.

“Ascultă-mă Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine.(1Imp.18:37)

Cuvintele de credinţă au scopul să descopere planurile lui Dumnezeu, mai dinainte concepute, şi de a-ţi întoarce privirile spre voia LUI! [Mai mult]

Vorbeam în articolul ulterior despre importanţa cuvintelor scrise, despre importanţa cititului. De ce să citeşti? De ce să cercetezi? Dacă privim în trecut s-ar părea că, atâta timp cât oamenii au trăit sub deviza “crede şi nu cerceta”, le-a mers bine. Şi totuşi, privind mai atent vedem că nu a fost chiar aşa. Într-adevăr, sunt multe erezi scrise, proclamate în multe cărţi, însă faptul că există mâncare expirată oare ar trebui să ne motiveze să nu mai mâncăm? Pavel ne îndemnă să cercetăm toate lucrurile şi să luăm ce e bun. Trăim într-o lume reală, unde există mulţi oameni care nu mai trăiesc sub această deviză. La aceştia cum le vom face faţă noi ca şi creştini? Nu vreau să îndemn cititorii acestui material doar la a citi, ci la a citi Biblia, zilnic; a te hrăni cu Scriptura, Cartea Cărţiilor, cea care este pâine şi apă, sabie, toiag si nuiauă, Cuvântul care NU se întoarce fără rod. Toate cuvintele produc o mică sau o mare schimbare, însă nu toate aduc rod. [Mai mult]

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”, iar noi am încercat să îngrădim Cuvântul aşa că L-am legat şi L-am pus într-o carte. Apoi tot noi, oamenii, am încercat să-L ardem, să-L înecăm, orice doar ca să Îi dăm knock-out.

“Nu vom putea niciodată sa distrugem Cuvântul lui Dumnezeu, ne putem însă distruge foarte uşor pe noi înşine încercând să Îl ignorăm.”

Bineînţeles că rasa umană niciodată nu a vrut să creadă că nu Îl poate distruge, oricât de puternici sau înfiorători am fi. Observând că nu putem, am apelat la o altă strategie – Îl ignorăm. Îi negăm uneori existenţa, credibilitatea chiar. Dar nici asta nu ne sinchisim prea mult deoarece oricum nu Îi putem întrerupe pulsul. În cel mai “bun” caz încercăm să Îl defăimăm. Majoritatea Îl ignoră nu pentru că ar avea ceva personal cu el sau măcar că L-ar cunoaşte câtuşi de puţin, dar ignoră orice carte care i-ar putea face înţelepţi. Aşa cum ştim cu toţii, prostia nu doare şi nici măcar nu trebuie să te străduieşti să o obţii. Se dă la kilogram şi nu ţi-o ia nimeni înapoi… mai degrabă ţi-o ia înainte. [Mai mult]

Spuneam intr-unul din articolele mele anterioare ca, prin tot ce a creat, Dumnezeu dovedeste un simt artistic si un bun gust desavarsit, iar noi, ca si copii ai Lui, ar trebui sa-I urmam exemplul si in acest aspect.

Imi place sa-mi imaginez Biserica locala ca si pe un stup de albine, unde, intr-o atmosfera de forfota continua si de haos aparent, fiecare poate sa-si expuna si valorifice la maxim talentul, abilitatile, chemarea, spre folosul lui si al celor din jur, zidind, in functie de inzestrarile proprii si de talantii primiti, Imparatia. Dumnezeu ne-a numit pe toti madulare unii altora. Fiecare dintre noi are un rol unic si special in trupul lui Christos. Ar fi de-a dreptul hilar daca toti am fi la fel, am actiona la fel, am sluji la fel. In deplina concordanta cu darurile spirituale pe care le avem, maiestria si usurinta fiecaruia de a face anumite lucruri care celorlalti li s-ar parea greu de infaptuit, daca nu chiar imposibile, ne ajuta sa ne gasim locul si rolul in Biserica, sa ne simtim utili si impliniti. Incepand cu fratele pastor, dirijorul de cor, usierul sau paznicul, bucataresele, echipa de inchinare, coristii sau cei care canta in fanfara, baietii de la sistemul de sunet (acolo unde exista), electricienii, zidarii, tamplarii, zugravii, contabilul si secretara, isi gasesc cu totii locul potrivit in sistemul acesta complex numit Biserica locala. [Mai mult]

E plin de miraje pamantul… e plina de miraje lumea… Durerea cea mai mare este ca e plin de miraje crestinismul anilor in care traim. Doar dam impresia ca suntem crestini. Adevarata Biserica nu este zidul exterior al cladirii nici membrii din registrul de evidenta al persoanelor botezate ci numarul ucenicilor lui Hristos.Biserica trebuie sa reflecte maretia lui Dumnezeu, asadar cat de mare este Dumnezeul unei biserici o spun chiar cei ce fac parte din ea, prin trairea lor si prin vorbirea lor. Asa cum nu exista decat viata sau moarte… o biserica nu poate fi decat vie sau moarta… Daca este vie, atunci, ofera viata… o viata activa, o viata din belsug, o viata din plin! Ea canta nu tace, striga nu tipa, se bucura nuse supara, plange nu se plange, se jertfeste nu pretinde, se daruieste nuasteapta… Faci parte dintr-o biserica? Te numesti pocait? Atunci fa diferenta! Nu te culca pe gandul ca toata lumea o face… sunt alte vremuri… sau … crestinismul s-a modernizat! Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! El nu se schimba si in El nu este umbra de schimbare! Esti chemat sa faci o diferenta! Pacat?… tu da sfintenie! Minciuna…? tu da adevar!… Furt…? tu da munca cinstita! Ura…? tu da iubire! Razbunare…? tu da iertare! Nu te simti inferior atunci cand cei din jur te arata cu degetul cand tu alegi sa te pastrezi curat! Din contra… cei care arata cu degetul, sunt demni de mila, deoarece satan este cel care vorbeste prin ei! Domnul niciodata nu te va injosi atunci cand alegi sa traiesti dupa principiile Bibliei! Tinerilor!!! Lasati vorbariile goale de pe internet… lasati deoparte creearea de profiluri pe site-uri si creati-va un profil in Cuvant, in Biblie! Este nevoie de mai multa pocainta… de mai mult Cuvant si de mai multa seriozitate in umblarea cu Domnul pe drumul credintei… Este timpul sa facem o diferenta, apoi sa ne cream profile si discutii cu foloss! … Bucura-te tinere in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai… dar nu uita ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata! ( Eclesiastul) [Mai mult]

„…ai preţ în ochii Mei,…eşti preţuit şi te iubesc…” Isaia 43:4

Stau şi mă gândesc ce pot să am special în mine ?…Ce valoare are viaţa mea.?…Câte lacrimi s-ar naşte în ochii cuiva pentru mine?

Aş vrea să simt o mângâiere dar parcă doar ploaia  îmi atinge uşor obrazul…Aş vrea să simt o îmbrăţişare dar parcă doar vântul care adie uşor îmi poate oferi asta…, aş vrea să aud un ”te iubesc”…aş vrea să am o iubire ce trăieşte veşnic…,aş vrea ceva ce să am mereu, să nu pierd niciodată, aş vrea să aparţin cuiva, să simt siguranţa dragostei…

Privind spre cer…aştept…aştept ceva…mă pot stinge sau pot învia… [Mai mult]

Multumesc pentru ca râsul meu si al celorlalti oameni au drept model norii ce vorbesc limba zborului si danseaza zâmbetul fericirii absolute… Multumesc caci numele Tau este Perfectiune. Te-am cautat milioane de ani intr-o secunda, iar setea mea o întrecea pe cea a legendarului titan Prometheus, înlantuit, suferind si lipsit de apa, întrecea si setea dragostei lui Tristan pentru Isolda sau a lui Orpheu pentru Eurydice, întrecea setea de cunoastere a lui Platon, a lui Eliade sau Einstein, întrecea foamea bebelusului parasit de mama si întrecea dorul muzicianului care simte ca lumea sunetelor nu-l mai asediaza si nu-l mai cauta(Borges)… Era o sete pentru absolut, ceva cu câteva trepte mai sus de cuvântul „dor”, o nota de baza a poetilor si a filosofilor… Descoperindu-Te, dorul meu a devenit un fluture pe lânga Universul-Perfectiune care îti poarta numele…

Si de atunci, când ma uit cum sunt îmbracate florile, în balul câmpului, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când o suvita a parului danseaza ascultând melodia vântului, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când vad doi oameni care se iubesc, plângând de fericire, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când te vad pe tine, omule, cu inteligenta ta, care a scris Cinci saptamâni în balon, Crima si pedeapsa,  Mizerabilii, Dictionare,  Enciclopedii, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când aud susurul adevarului si pe cel al fericirii, stiu pentru ce traiesc;  si de atunci, când vad suferinta din aceasta lume, stiu pentru ce traiesc eu; si atunci când îti rostesc Numele în fiecare din acestea, traiesc cu adevarat… [Mai mult]

V-ati gandit vreodata la Dumnezeu ca si la un artist?

Prima oara cand am zburat cu avionul am fost de-a dreptul fascinat de privelistea pe care am vazut-o de acolo, de sus. Aveam loc langa fereastra. La cateva secunde dupa ce m-am desprins de pamant, in fata ochilor mei s-a deschis o harta imensa. Muntii impaduriti, cu varfurile stancoase ascunse in nori, asezati ca intr-o pictura privita dintr-un unghi nefiresc, deveneau din ce in ce mai mici, campiile netede, colorate in galben si verde, se intindeau pana la marginile orizontului. Lacurile, de un albastru intens, de diferite forme si marimi, si raurile, al caror contur serpuind se lasa descoperit de la izvoare si pana la varsare, completau in mod perfect imaginea panoramica de o frumusete imposibil de descris. De la inaltime, totul parea static, ca un tablou urias care, privindu-l, imi taia respiratia.

Apoi am trecut printr-un covor de nori. Cateva secunde doar, si avionul s-a inaltat deasupra lor. E greu de descris senzatia pe care o ai atunci cand vezi norii de sus. O imagine himerica de materie plutitoare, un amestec fantastic, ametitor de infatisari intr-o perpetua transformare. O grafica neverosimila care mi-a deschis toti porii fiintei si apoi m-a incremenit de farmec si armonie. [Mai mult]

Era deja a doua zi de când Regele pe care ei l-au aşteptat şi pe care erau siguri că l-au primit zăcea mort…

A treia zi începe printr-o dimineaţă ca şi oricare alta; asta se anunţa în Ierusalim, sau cel puţin aşa credeau cu toţii. Nimeni nu îl crezuse atunci când a spus: “ne vom întâlni în Galileea”, nici măcar femeile, care i-au fost atât de devotate, fiind lângă El până la momentul în care trupul Îi fusese pus în mormânt; acel mormânt care avea să Îl găzduiască pentru puţin timp, în care domnia moarţii nu avea să rămână pentru mult timp. Acest mormânt avea să devină tărâmul în care moartea va fi batjocorită, sfidată. MOARTE , NU TE ÎNGÂMFA!

Pot spune că înţeleg puţin din ceea ce au simţit femeile când au dus vestea cea mare : “A înviat Domnul!”, “E viu! Mormântul Lui e gol!”. Probabil că nu găseau cuvinte pentru a exprima ceea ce se întâmplase; în sfârşit, moartea era ÎNFRÂNTĂ, era bătută pe teren propriu! O dimineaţă de neimaginat pentru întrega omenire, o dimineaţă atât de importantă, încât nici un om nu o va putea uita, după ce a primit vestea. Nimeni, dintre cei care au auzit vestea, nu poate să nu aibă o părere despre această dimineaţă; la fel cum şi în acel timp, toţi cei care au auzit ceea ce vesteau femeile, luau o decizie, adoptau o atitudine. Poţi să o numeşti cum vrei : minunea tuturor timpurilor, conspiraţia istoriei, păcăleala creştinilor, basm copilăresc ; dar niciodată nu îi vei putea nega influenţa. Nici o dimineaţă nu va mai fi la fel, datorită acelei dimineţi în care Dragostea Însăşi a dat piatra la o parte; piatra morţii, sub al cărui jug zăceam cu toţii. [Mai mult]

“…prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata…” – 2 Timotei 1:10

Au trecut aproape patru ani de cand poporul evreu incepuse sa spere din nou. In fata lor statea un om extraordinar… un lider care parea perfect pentru a conduce Israelul la prosperitate… un urmas a lui David. Sperau din nou… credeau din nou… Il primisera chiar in Ierusalim, isi asternusera hainele in fata Lui si I-au cantat din toata inima… iar acum?! totul s-a naruit! Speranta lor zacea moarta intr-un mormant… soldatii romani il pazeau iar cei care L-au urmat in timpul vietii, stateau ascunsi! S-a pierdut speranta…

Cred ca pentru cateva zile, chiar si moartea insasi a crezut asta! Il avea pe Isus, pe Cel care a spus: “Eu sunt VIATA!” – ei bine, poate a fost viata; acum era doar o alta persoana moarta, adica fara viata! Daca ar fi putut, ar fi urlat moartea de bucurie! Singura amenintare venea din partea lui Isus… s-a dus si El – s-a pierdut speranta… [Mai mult]