Vă scrie nebunul din orașul normalilor.

Umblam printre oameni, ca unul oarecare, până m-au prins. M-au întrebat de ce sunt nebun și de ce nu sunt ca ei și de ce nu port măști.

Vă scrie nebunul din cetatea normalilor.

Până la urmă m-au prins cu vorbe și m-au legat cu sfori. Ce durere… Și nebunii simt durerea.

-De ce mergi invers?- m-au întrebat ei.

-Cum altcumva să merg, le-am răspuns eu, decât cum m-au învățat ai mei?

-Săracii de ei, am auzit printre acei oameni. Așa deci? Și-ai tăi sunt nebuni?

M-au purtat pe străzi să mă vadă toți. Să știți că mic fiind, am mers la circ, și mă întrebam- pesemne tot din cauza nebuniei- cum se simt animalele să se tot uite alții la ele?

Strigau ceva foarte ciudat pentru mine: „Victorie asupra istoriei, victorie asupra memoriei!!“. O făceau ca și cum se bucurau că uitau ce-a fost ieri și chiar azi. Eu, nebunul, am mâncat azi prea fierbinte. Maine o să încălzesc mâncarea mai puțin. [Mai mult]