M-am gândit bine şi am luat o hotărâre: am să accept iubirea aşa cum îmi este oferită!
Fiecare are limbajul lui de iubire, aşa cum şi eu îl am pe al meu. Este un proverb:”fiecare pasăre pe limba ei piere”…Fiecare om are o personalitate şi iubeşte într-un anumit fel, diferit de restul lumii. Trebuie doar să înteleg limbajul fiecăruia şi să nu mă las ofensată de exprimarea neînţeleasă de mine a dragostei celuilalt.

Dumnezeu, în dragostea Lui, ne-a creat diferiţi. Şi de aici vine toată frumuseţea. Cum ar fi fost să am un partener exact ca mine?…Sigur aş fi fost nervoasă în majoritatea timpului. Nu mai pun la socoteală că, personal, am aşa de multe slăbiciuni, încât, în nici un caz nu aş vrea să mi le socotesc dublu:)) Dar în iubire s-ar putea să le socoteşti de trei ori, sau patru, sau de câte ori este nevoie ca partenerul să vadă că nu eşti indiferent, că îţi pasă, că-l iubeşti necondiţionat. Iubirea este Sacrificiu…

Mă dezarmează replica Maicii Teresa: “Să mângâi, nu să caut să fiumângâiată, să înţeleg, nu să caut să fiu înţeleasă, să iubesc, nu să
caut să fiu iubita. Fiindcă dăruind dobândesc…” Îmi sună ca o dragoste neîmpărtăşită şi totuşi, Isus şi-a găsit cea mai mare bucurie sacrificându-se pe Cruce pentru noi,din Iubire.
Iubeşti doar ca să primeşti inapoi? [Mai mult]

“Incepuse să sufle un vânt uşor de miazazi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă au ridicat corabia şi au pornit…”

Aderarea la NATO şi apoi intrarea în Uniunea Europeana ca şi ţară cu drepturi depline, cam acestea au fost evenimentele care au marcat semnificativ istoria actuală a României.

Toate mergeau bine, iar preşedintele ţării, ca şi un marinar cu experienţă, a considerat că acest vânt  este prielnic  pentru o înaintare excelentă. Toată lumea era parcă stăpână pe situaţie. Însă se vede acum că această impresie a fost una greşită căci “… nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.”

Privind puţin prin România şi Europa, observi cu uşurinţă criza. Sau poate ar fi mai corect crizele prin care trece bătrânul continent şi implicit ţara noastră. Deşi prin mass-media ne sunt prezentate cu preponderenţă doar criza politică şi economică din ţară, nu trebuie să fii mare specialist pentru a observa că acestea nu sunt singurele. Suntem în toate statisticile negative, şi dacă cumva nu suntem chiar primii atunci sigur suntem “pe podium”. [Mai mult]

“Unii oameni trec prin viaţă ca valiza prin gară, alţii sunt târâţi prin viaţă şi ajung plini de vânătăi.[…] Acum ştiu, din experienţă, că drumul spre bucurie  trece prin această vale întunecoasă. Cred că Isus doreşte tare mult ca această idée a zdrobirii noastre să ne devină foarte clară, şi cred că merită să reflectăm asupra ei.” (Donald Miller)

“În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: Nu te teme! Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!” (Plângerile lui Ieremia 3: 57, 58)

Mă numesc Manuela Cristina Trif şi vreau să împărtăşesc cu voi ceva ce s-a întâmplat în viaţa mea în urmă cu 2 ani. Atunci, în cele mai grele momente din viaţa mea, am declarat asta: “Nu voi muri, ci voi trăi, şi voi povesti lucrările Domnului”, dar au trecut 2 ani de atunci şi eu nu prea am avut curajul să povestesc ce-a facut Domnul în viaţa mea. Totuşi: “Sunt lucruri care se întâmplă abia acum pentru că până acum nu a fost momentul lor. Se întâmplă ca uneori să regretăm anumite lucruri, fără să ştim că există un moment pentru ele”. Eu nu ştiu de ce trebuie să scriu exact acum, aici, ceea ce o să scriu, dar Dumnezeu ştie. Tot ce pot eu să fac acum e să vă spun de modul extraordinar în care El a lucrat în viaţa mea. O să vedeţi că Dumnezeul meu râde de imposibilităţi! [Mai mult]

“Facă-mi-se după cuvintele Tale!” au fost cuvintele ei. Era înspăimântată, terifiată…niciodată nu văzuse o lumină mai strălucitoare, niciodată nu i se arătase un înger. Dar ceva din inima ei, o credinţă care nu-i aparţinea, o făcea să se încreadă. Şi pacea care întrece orice pricepere puse stăpânire pe inima şi fiinţa ei.

Avea o existentă obişnuită, nu ieşea din tipare. Era mulţumită pentru logodna ei cu Iosif. Petrecea fiecare zi bucurându-se de ce primea din partea Domnului, de lucruri mici, de zâmbete, de împliniri sau de geutăţi; ştia că va izbuti cu ajutorul lui Dumnezeu. Până atunci, viaţa ei, părea împlinită. Dar ce se întâmplase, avea să-i schimbe viaţa radical! Ceea ce îi asigura comfortul , avea să fie compromis. Maria era în atenţia Cerului!

“Îngerul a intrat la ea şi a zis: “Plecăciune, ţie, care ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”-Luca1:28.

Sufletul îi era tulburat de cuvintele ce i se adresau…nu înţelegea. Chiar şi atunci când îngerul i-a spus să nu se teamă, că a căpătat favoare înaintea lui Dumnezeu, cererea era peste puterea ei de înţelegere. [Mai mult]

Caut un loc unde să pot să-mi odihnesc capul, sunt obosită de atâta fugă.

Simt în mine un sâmbure de răzvrătire, căci durerea năvăleşte asupra mea ca un uliu asupra prăzii. Am o inimă înşelătoare, care mă poartă pe cărările cunoscute mie, care îmi aduce comfortul, care îmi hrăneşte egoul, care mă ridică deasupra voii divine…Numele meu este “Iacov”- cel ce înşeală. Mi-am construit propriul destin furând dreptul altora, înca din pântecele mamei mele am vrut ce nu era al meu…

Şi totuşi Tu m-ai iubit!

În fuga mea de responsabilitaţi, în timp ce rătăceam prin pustie, m-ai strigat pe nume. Şi eu Ţi-am răspuns, căci la glasul Tău, nimeni nu poate să se ascundă. Eu eram “Iacov- înşelătorul”, dar Tu ai deschis Poarta Cerurilor( Gen.28:17) pentru mine, şi din gura Ta a ieşit Promisiunea; lucruri pe care nu le puteam înţelege încă…

“Iată că Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”-(Gen.28:15) [Mai mult]

Mi-au ramas intiparite in minte cuvintele marelui apologet crestin – Ravi Zacharias -, care afirma ca atunci cand temelia ta nu este zidita pe Isus Cristos, vei cauta alte lucruri pe care sa iti zidesti temelia… Nu am vazut nicaieri o casa zidita in aer fara temelie, la fel cum nu am vazut nici crestin adevarat fara a avea teme

lia zidita pe Stanca vietii! De-a lungul anilor care au trecut, am putut observa doua lucruri de care oamenii au incercat sa se prinda atunci cand L-au pierdut pe Isus – erotomania si megalomania! Majoritatea istoriei lumii se invarte in jurul acestor piloni, deoarece nu doar acum L-am lasat pe Isus pe paginile prafuite ale anilor 30… l-au lasat si altii inainte si il vor lasa si in continuare! E prea mare setea de putere, iar sexul tot timpul a vandut bine!

Privind in istoria cat de cat recenta, se observa foarte clar aceasta stare psihica a oamenilor de a ajunge cat mai mari, dusa pana la nebunie chiar. Oameni ca Stalin, Hitler si altii au umplut pamantul de sange, avand temelia pe aceasta dorinta de grandoare! Ii aratam cu degetul si vorbim incet de tirani, fara sa vedem ca noi insine ii calcam pe cei din jur in picioare… fara sa ne mai pese de suferinta celorlalti… e departe Stalin? nu prea… si e trist! [Mai mult]

Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne  păzească  inimile şi gândurile în Hristos Isus şi fie îndurarea Domnului  peste noi, după cum o nădăjduim noi de la EI!

Mă numesc  Anda şi am prilejul să am 22 de ani binecuvântaţi de la adoratul nostru Împărat.

Am bucuria să trec prin una din feluritele încercări care sunt lăsate  omului care îşi doreşte cu adevărat  o viaţă neprihănită . De mică copilă de la vârstă de 6 ani, mi s-a pus un diagnostic care ne-a înfiorat pe toţi. Această încercare avea să se numească Distrofie musculară progresivă de tip Duchenn (cu alte cuvinte o atrofiere a muşchilor începând din partea inferioară a membrelor până în cea superioară, care are că final afectarea muşchiului miocardic şi evident survenirea morţii).

Am înţeles că urma să îmi trăiesc o viaţă care pe zi ce trecea devenea tot mai limitată, aşa încât la vârsta de 10 ani am ajuns să fiu dependentă de un fotoliu rulant. Atunci am realizat că eu nu trebuie să fiu o persoană care să dau înapoi, rezumându-mă la a mă plafona. Aşa că am încercat să am o viaţă cât mai activă, să interelationez cu societatea care mă înconjura. Aveam prieteni, colegi de clasă dar în mod special aveam familia aproape. Mai am doi fraţi şi o soră,  toţi mai mari ca mine care încă din debutul acestei încercări  au fost alături de mine susţinându-mă moral, iar părinţii au fost pilonii de neclintit care Domnul i-a aşezat lângă mine din partea cărora am primit cel mai minunat sprijin. [Mai mult]

Deşi nu pare ceva foarte complicat, chiar şi rostirea celor mai simple cuvinte este greu de realizat, mai ales când vine vorba de micuţul „nu”. O rugăminte a unui coleg, o invitaţie venită când aveai deja un plan stabilit, un proiect încredinţat, chiar dacă mai ai alte câteva care aşteaptă să te ocupi de ele, toate pot fi surse de stres, dacă nu ştii să spui „nu” la momentul potrivit.

De ce este greu să rostim „nu”?

Mulţi cred că refuzul este semnul unei atitudini ostile. De aceea, de cele mai multe ori, ne e teamă să rostim aceste cuvinte tocmai pentru a nu-i dezamăgi pe ceilalţi.

Comportamentul unor astfel de persoane se poate caracteriza prin pasivitate, dependenţă de alţii, dificultatea de a se apăra, neputinţa de a-şi formula clar opiniile. În general, femeilor le este mai greu să spună „nu”, decât bărbaţilor.

Nu uita însă că, dacă nu te pricepi îndeajuns să ajuţi pe cineva sau nu ai la dispoziţie timp suficient, rişti să îl dezamăgeşti şi mai mult, făcând lucruri mediocre. [Mai mult]

Iată, îţi pun azi înainte, viaţa şi binele, moartea şi răul.(Deuteronom.30:15).

Ştiu că depinde de mine. E alegerea mea. Pot fi astăzi fericită dacă doresc să fiu…
E greu… Parcă mi-ar face placere să stau cu inima pustiită, nemulţumită de orice. M-am obişnuit să mă doară. Un obicei rău care trebuie schimbat. E alegerea mea!
Stau în cumpănă şi mă gândesc(rău fac!): să continui să mă îngrijorez, sau să mulţumesc Domnului pentru aceasta zi în care a pregătit lucruri minunate pentru viaţa mea?

Această zi e un dar! Aceasta este ziua Domnului, pregătită să ne bucurăm în ea!
Mă simt stânjenită să accept fericirea…De prea multe ori am fost dezamăgită până acum.
Inima mea tânjeşte după bucurie, dar m-am obişnuit prea mult să trăiesc în tristeţe. Ochii mei au uitat să râdă, inima a uitat sunetul bucuriei, ştie doar senzaţia”cuţitului răsucit în rană”. Mi-am educat inima să primească numai lovituri. Am uitat cum e să fii fericit…Am uitat să mă bucur de lucruri simple. [Mai mult]

Iti doresti sa fii un tanar plin de puterea Duhului Sfant in Biserica Domnului? Nu-ti cere Domnul cantari noi, nici poezii noi, nici predici noi; ci dimpotriva El cere o viata noua plina de puterea Duhului Sfant.

Cand privesti la viata Domnului Isus iti doresti sa ai o viata ca a Lui. Este posibil ca in viata marginita de probleme, incertitudini si obstacole de tot felul sa ai o viata sfanta?

“… a fost botezat si Isus; si pe cand Se ruga, s-a deschis cerul, si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip trupesc, ca un porumbel.” (Luca 3: 21,21)

Duhul Sfant vine peste viata omului care doreste sa-L asculte pe Domnul. Este o singura cale spre cer – calea prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu  -  chiar daca multe alte alternative se par acceptabile omului.

Dumnezeu nu face ca cerul sa se deschida fara vreun folos. De data aceasta cerul se deschide in timpul rugaciunii Domnului Isus, cerul se deschide si Duhul se pogoara, iar Tatal vorbeste din cer cu glasul Lui intarind marturia despre lucrarea Sa divina. Lucrarea rugaciunii adusa lui Dumnezeu in viata ta face ca intr-o zi sa se deschida cerul in dreptul tau si Duhul Sfant  sa vina peste tine, deoarece  El vrea sa se coboare in viata ta. [Mai mult]