Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.- Vasile Alecsandri

Prin această poezie, Vasile Alecsandri a reușit să-mi trezească amintiri frumoase de pe vremea când oamenii nu aveau calculatoare. Îmi aduc aminte că ne strângeam peste 50 de copii și ne jucam în zăpadă.

Azi, nu am mai văzut copiii să se joace în zăpadă, să-și facă cetăți și să-și trimită câte un bulgar în ochi. Îmi aduc aminte că am primit odată un bulgar în ochi, iar apoi și două palme de la tatăl meu, după care m-a pus la colț cu fața la perete. Acolo, am navigat pentru prima dată într-o lume virtuală, mai ales după cele două palme…Atunci îmi venea să mă rog ca și Samson cu fața la perete și cu ochiul umflat, să-mi dea Dumnezeu putere să dărâm pereții și să-l fac pe tatăl meu să-i pară rău că m-a pus la zid. [Mai mult]

• Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. ( Faptele apostolilor 10:38 )

Într-o zi,diavolul a decis să consulte un medic îngrijorat de starea lui de sănătate.Bătăile accentuate ale inimii îl făceau să cadă în leșin. Doctorul l-a consultat și i-a făcut un EKG. În timpul consultației, diavolul transpira mult și se comporta nefiresc…

Doctorul, speriat de comportamentul pacientului și de faptul că aparatele nu puteau măsura bătăile inimii diavolului, a chemat repede ajutor, printre care și un psihiatru. Atunci diavolul a luat-o  la fugă  strigând disperat: ”Doctore, aparatura ta nu poate diagnostica realitatea care pentru mine este îngrozitoare. Habar nu ai de ce se va întâmpla …VINE ISUS!”

În timp ce inimile multor oameni abia mai bat din cauza îmbuibării cu mâncare, băutură și lucruri ieftine, inima diavolului bate cu repeziciune știind că îl așteaptă un final tragic. Devotații lui, adică dracii, joacă hora cu picioarele tremurânde împreună cu cei ce cânta “și-altă dată o s-o facem și mai lată”, făcându-i pe oameni să creadă că “așa beau oamenii buni, de sâmbătă până luni…” și uite așa ne trezim că nu putem vorbi despre lucrurile frumoase ale vieții și despre maturitate spiritual, ci trebuie să ne gândim triști, cum putem scoate din crâșme această țară care se declară a fi creștină? [Mai mult]

Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis pe prorocul Natan să-i trezească conştiinţa regelui David printr-o  ilustraţie, sperând că prin aceasta vor fi  aduse la viaţă şi toate simţurile bune ale omului care altădată era după inima lui Dumnezeu şi care în momentul de faţă era lipsit de dreapta judecată din pricina păcatului care l-a pietrificat.

La sfârşitul ilustraţiei, Scriptura ne spune că David s-a mâniat foarte tare pe personajul negativ despre care a spus: ”Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!”

Doi oameni discutau aprinşi pe marginea unui caz de furt. Unul dintre ei era “păgubitul” iar celălalt un amic al acestuia. Eu asistam la discuţie şi încercam să potolesc cumva mânia celor doi. ’Păgubitul’ în accesul acela de furie a spus că dacă ar fi avut un pistol l-ar fi împuşcat negreşit pe hoţ în cap. Amicul acestuia punea paie pe foc spunându-i: ”Da, da,aşa ar merita nenorocitul!”

Folosind o metodă dreaptă de judecată am intervenit în discuţie cu scopul de a arunca apă pe focul mâniei lor. După judecata lor, hoţul trebuia pedepsit cu moartea, însă Dumnezeu în înţelepciunea Lui mi-a adus aminte  că  “păgubitul” de fapt era şi el hoţ şi că obiectele de care a fost lipsit, au fost furate din curtea unui cetăţean în urmă cu câţiva ani. “Păgubitul” a produs aceaşi durere în sufletul cetăţeanului care a suportat ideea pierderii. Dacă adevăratul păgubit ar fi folosit felul de judecată a celor doi, atunci falsul păgubit trebuia să fie undeva prin locuinţa morţilor pe lângă bogatul din pilda cu Lazăr. [Mai mult]

Mi-a povestit o dresoare de lei despre o altă dresoare a unui circ din Rusia, cum acea femeie s-a ocupat mai mult de 20 ani cu domesticirea animalelor sălbatice. Numai că, la un moment dat, în timpul unui spectacol, a fost doborâtă din greşeală la pământ de un leu, după care o leoaică a sărit, ca şi dintr-un instinct matern, prinzând-o pe dresoare cu dinţii de ceafă dorind să o protejeze, fără să-şi dea seama că i-a rupt gâtul femeii, care în cele din urmă a decedat.

Leoaica nu poate fi acuzată fiindcă este până la urmă un animal lipsit de raţiune, însă noi, care zicem că suntem creştini şi care ne fălim că avem o bogată cunoştinţă despre planul Dumnezeirii, ar trebui să fim foarte atenţi la instinctele care ne controlează de cele mai multe ori temperamentul. Petru a crezut şi el că face o slujbă lui Dumnezeu când a sărit nervos să-i taie urechea lui Malhu. Atitudinea lui Petru a adus mai mult prejudicii Mântuitorului. Cine ridică sabia de sabie va pieri. [Mai mult]

“Ce porți în pieptul tău străine,

Ce gând te poartă pe pământ,

Ce poartă închisă rob te ține

Și cine-n luptă te-a înfrânt?”

Uneori îmi aduc aminte de perioada în care galopam dezorientat și însuflețit de tot de felul pasiuni stricate, simțind în piept cum inima bătea disperată știind că are același  EKG  ca și al diavolului. Inima diavolului  pulsează sânge infestat cu hiv-ul păcatului care aduce moartea. Mai pe scurt, purtam iadul în piept și răspândeam în jurul meu sentimente de moarte, lucrând astfel la dezvoltarea  împărăției  întunericului.

Mă gândesc acum serios la ce a spus Apostolul Pavel despre cele două categorii de fii. Fiii luminii și fiii întunericului. Se pare că neutralitate nu există. Despre fiii întunericului Pavel mai zice că sunt fii ai nopții care și-au adormit conștiința în aburii lui Bachus și trag în piept fumul plantelor etnobotanice. [Mai mult]

Ce ar putea să ne spună regele Solomon dacă ar preda lecții de viață exprimându-se în limbajul nostru actual?

Solomon a fost fiul lui David și al Batșebei, rege al Israelului timp de 40 de ani. A avut o domnie faimoasă și prosperă. A fost cel mai înțelept și cel mai bogat om de pe pământ. Avea cunoștințe extraordinare în domeniile zoologiei și botanicii. A scris trei mii de pilde, o mie cinci cântări. El este autorul principal al cărții Proverbelor, aproximativ 90% din carte. Scriptura are doi psalmi care-i poartă semnătura, psalmul 72 și 127, și de asemenea el este autorul cărții Eclesiastul. Înțelepciunea lui întrecea înțelepciunea tuturor fiilor răsăritului și toată înțelepciunea Egiptului. Despre el mai citim faptul că a avut șapte sute de neveste și trei sute de amante. Regele Solomon este cel mai bun exemplu pentru generația actuală care este înnebunită după faimă, bogăție și distracții. [Mai mult]

“Toți suntem nemuritori, dar trebuie să murim întai.” (Mircea Eliade)

Să vorbești despre moarte la început de an pare o mare nebunie, dar eu cred că dacă ne-am aduce aminte mai des cât de trecători suntem, am trăi o viață mai bună. Nimeni nu vrea să se gândească la acea zi, dar cu o moarte toți suntem datori.

Am fost de sărbători împreună cu soția să-mi vizitez familia la Reșița. Am vizitat Biserica Izvorul Vieții unde am fost primiți cu multă căldură. Totul a fost minunat. Așteptam anul 2012 fără griji și fără să ne temem de profețiile Mayașilor, știind că Isus Hristos este Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul.

Pe 28 decembrie m-a sunat un frate din Ploiești și mi-a zis să mă rog pentru mama lui care era grav bolnavă. Pe 29 au sunat părinții soției mele și ne-au zis să mergem cât putem de repede la Târgu Mureș, că bunica Florinei, ființa pe care a iubit-o cel mai mult, trăiește ultimele clipe și o așteaptă.

Am făcut bagajele în câteva minute și am plecat să o mai prindem în viață. Florina a plâns tot drumul… [Mai mult]

Cea mai mare realizare din istorie nu a fost faptul că omul a pus piciorul pe lună, ci gloriosul moment în care Fiul lui Dumnezeu S-a coborât pe pământ.

Magii I-au văzut steaua în răsărit și au venit să I se închine. ”Balaurul” Irod a vrut să-L omoare, însă culmea ironiei, Irod a murit iar pruncul a crescut atât de mare încât a poruncit furtunii, a umblat pe ape și a înviat morții.

De mic a reușit să atraga toate privirile, ba chiar mai mult. Nici nu era născut și a trezit curiozitatea multora care așteptau profeția să se împlinească. Iar când S-a născut a fost atent privit de oameni, îngeri și Dumnezeu.

Întreg Universul era pus în mișcare atunci când Mielul lui Dumnezeu umbla pe acest pământ . Unde privea Hristos, privea Dumnezeu cu întreaga Sa creație. Mă simt minunat să știu că într-o zi am strigat după ajutor, iar EL S-a oprit, m-a privit și mai mult de atât, m-a luat în brațe.

Cred că Maria s-a simțit minunat când L-a sărutat pe pruncul Dumnezeu pe obraz. Nu același lucru pot să spun și despre Iuda… [Mai mult]

Cea mai interesantă ofertă a acestui an, am auzit-o în timp ce călătoream cu tramvaiul: un Moș Crăciun din hârtie la 2 lei. Comercianții ambulanți au reușit să vândă multe exemplare. Atunci m-am  gândit la două lucruri. Unul este acela că Moș Crăciun nu valorează mai mult de 2 lei, iar al doi-lea gând, a fost și mai dezamăgitor, poporul Român încă aleargă după chilipiruri, se îngrămădesc la târgul de oale și se bat pe sarmalele oferite gratuit.

Gândurile mi-au fost brusc întrerupte de un bătrânel simpatic care tocmai se chinuia să urce în tramvai. Avea amputat jumătate din piciorul stâng, dar se pare că nu i-a fost amputată și fericirea. Cu un zâmbet cald, dar cu nasul înghețat s-a așezat pe scaun, iar în scurt timp călătorii s-au îngrămădit departe de el din cauza mirosului. În ciuda acestui fapt, el a continuat să zâmbească. Ochii lui albaștrii coborau cerul pe pământ, iar buna dispoziție pe care și-o exprima prin rime m-a făcut să zâmbesc și am început să cred că există Moș Crăciun. Un Moș Crăciun  care dorea să le ofere speranță  bucureștenilor din tramvaiul 41. Nu avea accent de bucureștean și l-am întrebat de unde vine, dar el mi-a răspuns tot cu o întrebare și pentru câteva secunde am rămas mut în fața celor ce asistau la discuția noastră. M-a întrebat unde s-a născut Ion Creangă? [Mai mult]

În cercul lumii comun și avar…

Mă zguduie de mult un plâns intern;

Și-acest fel (de-a fi) va fi etern

Și de nimic, pe lume, nu tresar.

… Dar vai, acei invinsi, pe veci pierduți…

Ori în taverne, ori în mansarde;

Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,

Gesticulând pe bulevarde…”               ( Poezia Vobiscum de George Bacovia )

Deschid televizorul și văd o gașcă de pierduți și pierdute care se fălesc cu faptul că sunt înviși de patimi și vicii. Vladimir Pustan spunea că Domnul Hristos încearcă de 2000 de ani să le îmbrace pe toate Magdalenele, iar diavolul, să le dezbrace. (Oglinjoară, oglinjoară, spune-mi care-i cea mai dezbrăcată din țară?) În jurul lor roiesc o mulțime de “arbitrii ai celulitei”, despre care  apostolul Petru spune că sunt niște dobitoace fără minte a căror fericire este să trăiască în plăceri și să momească sufletele nestatornice. Sunt lacomi și mai mult de atât, sunt niște blestemați. Oameni biruiți de plăceri stricate despre care se va spune că au fost niște flecari. [Mai mult]