Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Era flămând, stomacul îl rodea, iar mirosul ciorbei de linte a fratelui său Iacov, îl ispitea peste măsură. Își bulbuca ochii în oala plină cu ciorbă a fratelui său, iar acest lucru îl face să ceară o farfurie de mâncare. Iacov, un baiat isteț și plin de șmecherie (mulți agenți imobiliari – așa zișii baieți deștepți – sunt înjosiți la capitolul negociere a prețului de către Iacov), îi cere în schimbul mâncării dreptul de întâi născut. Esau, lihnit de foame, acceptă tranzacția și pentru o farfurie de ciorbă, dă cu dreptul de întâi născut de toți pereții.

Când am recitit această întâmplare, mi-a venit în minte un singur lucru…cât de actuală e întamplarea aceasta și pentru noi, creștinii din zilele noastre.

Am fost răscumparați de Cristos cu un preț scump. Am jurat credincioșie Dumnezeului care ne-a răscumpărat, însă după un timp, obosiți și cu mintea la farfuria de ciorbă a lumii acesteia, ne-am întors fața de la Dumnezeu si L-am vândut așa de ușor și pe un preț atât de nesemnificativ (de fapt jertfa Lui Isus e neprețuită). Prețul pentru care L-am înselat pe Dumnezeu…o farfurie de ciorbă, care arată a fi cea mai buna mâncare din lume…însă care se dovedește a fi o mâncare prea ieftină pentru un preț asa de mare: dreptul de întai născut. [Mai mult]

Îmi vine destul de greu să vorbesc despre un astfel de subiect când publicul ţintă este unul tânăr. Nimeni nu e scutit de depresie, mai ales când o generaţie tânără promovează trendul: “E cool să fii sad”. Cât de cool e?

Cât de cool e să îţi pierzi pofta de mâncare sau şi mai mult, chiar pofta de viaţă? Însăşi ideea e ridicolă. Dar nu despre asta vreau să scriu. Pentru cei care îşi conştientizează nevoia de a ieşi din această stare, care îşi doresc sincer să depăşească starea depresivă, soluţia e la îndemâna lor.

Cum poţi ieşi din depresie? În primul rând trebuie să fii conştient că nu e anormal să ai momente depresive. Chiar şi profeţii Biblici au experimentat aceste stări. E ceva care are de-a face cu viaţa noastră. Există lucruri care sunt destinate să ne inducă depresie, şi anume cele care sunt asociate cu moartea.

Având o astfel de stare, profetul Ilie este vizitat de îngerul Gabriel care îi aduce leacul. Nu este o pastilă antidepresivă, nu îi dă nici o viziune extraordinară, nici nu se apucă a-i explica Scripturile. Nu face nimic supranatural. Îi dă un sfat practic şi foarte simplu: “Scoală-te şi mănâncă!” (1 Regi 19:5). Depresia tinde să ne deturneze atenţia de la lucrurile de zi cu zi ale creaţiei lui Dumnezeu. [Mai mult]

Îmi aduc aminte de o seară prelungită de repetiţii când unul dintre cei care cânta şi-a ridicat brusc privirea spre geam şi instantaneu toţi din biserică ne-am uitat spre geam… nu se vedea nimic! întunerec… noapte… dar gestul pe care toţi l-am făcut privind spre geam m-a făcut să înţeleg şi să observ ce mult contează direcţia în care te uiţi!

Oricine ai fi şi orice ai face, nu o să treci neobservat prin lume! Cineva te priveşte! iar direcţia în care va fi aţintită privirea ta îl va face pe cel care te priveşte să îşi aţintească ochii spre ceea ce tu priveşti! cu alte cuvinte, unde te uiţi tu, vor privi şi cei din jurul tău fără ca tu să vrei acest lucru.

Există două categorii de oameni: oameni care privesc spre nori, spre cer… şi pe chipul acestor oameni se poate observa bucurie, fericire, speranţă chiar! Şi mai este o categorie de oameni care sunt cu capul în nori!

Atunci când privirea ta este aţintită spre Dumnezeu, toţi Îl vor vedea pe Dumnezeu! Nu vei fi un zid între El şi oameni ci vei fi o fereastră… o fereastră prin care Dumnezeu va fi Cel care se va vedea! Şi este cea mai mare onoare acordată oamenilor: prin tine oamenii Îl văd pe El! [Mai mult]

Nu pot zice prea multe cuvinte…şi nici nu vreau să zic. Spun şi scriu doar ce am în minte, în gând…ceea ce învăţ acum. Învăt cum să trăiesc azi! E mai greu decât am crezut! E mai greu decât am crezut să nu mă mai agit pentru ziua de mâine, pentru ziua de ieri…pentru ce aş fi făcut acum 10 ani. E greu să tac, să nu îmi mai aud văicărelile, regretele, plânsetele…suspinele după ceea ce nu am, după ceea ce poate voi pierde. Scump a fost momentul în care am citit Cuvântul: “Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara” (Psalm 68:19). Zilnic= zi de zi. Doamne, daca Tu iei zilele pe rând şi îmi porţi povara, de ce m-aş crede eu mai tare să port, azi, două sau trei poveri…una  pentru ieri, alta pentru azi…şi pentru mâine?! De ce să plâng că floarea de ieri, azi e ofilită si că cea de azi, mâine va avea aceaşi soartă? Eu vreau ca azi să ma bucur că ea e înflorită! [Mai mult]

“Atunci când convingerile vin să înlocuiască experienţa concretă; când nu mai cunoaştem, ci ajungem să ne spirjinim pe autoritatea cărţilor, a instituţiilor sau a liderilor; când îngăduim religiei să se interpună între noi şi experienţa originară a lui Isus în ipostaza lui de Hristos, pierdem contactul cu realitatea pe care însăşi religia o descrie ca fiind ultima.

Întâmplător, aici îşi au originea toate războaiele sfinte,precum şi bigotismul, intoleranţa şi dezbinarea din trupul lui Hristos. Nu există eşec mai mare trăit de creştinătate decât cruciadele. Te ia cu ameţeli când numeri bătăliile duse, chipurile, în jurul naturii “adevăratei” credinţe.”

Ne’am bucurat fiecare dintre noi atunci când am auzit mărturia publică a lui Bodo şi apoi a sportivilor de rang internaţional:Tabita Tolnai (portarul de rezervă a echipei naţionale de handbal feminin) şi Alin Jivanu (gimnast medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de Gimnastică si medaliat cu argint la Campionatul European). După aceste mărturi publice, Alin Jivan a fost de acord să ne povestească mai multe lucruri despre viaţa lui şi acest lucru nu a trecut neobservat de către colegii noştri din mass-media românească. [Mai mult]

„Fiecare om trebuie să poarte la el două bucățele de hârtie și să se uite la ele în fiecare zi. Pe una să scrie: „Ești ca țărâna și cenușa”. Și pe cealaltă: „Pentru tine a fost creat universul.”  Proverb rabinic

De foarte, foarte mult timp, faptul că murim nu mai este o surpriză pentru nici un om. Oricât de educați sau needucați am fi, chiar și copiii știu într-un anume fel faptul că la un moment dat oricine poate pleca și să nu se mai întoarcă. Ne pare rău, ne doare inima, dar oricât de mult ne-am strădui, realizăm că nu putem face mare lucru în calea morții. În final, ne dăm seama că stăm înaintea unui Dumnezeu care atunci când adresează o chemare sufletului din noi  “oricine ar fi auzit-o o să vrea să I se supună și o să I se poată supune, indiferent de câte lumi sau ere i-ar fi despărțit.” Deși știm aceste lucruri, de multe ori trăim de parcă am încerca mereu să susținem idea lui Ernest Becker : “… teama de moarte, hăituiește animalul uman mai mult ca orice altceva” și această dorință de “a nega moartea este motivul care se ascunde în spatele muncii noastre obsesive, al dependenței noastre de acceptare din partea altora și al nevoii obsesive de siguranță;” [Mai mult]

Unul dintre paşii fundamentali pe care experţii în leadership îl recomandă în dezvoltarea personală şi ca o cheie a succesului este stabilirea unui scop. Indiferent de domeniul pe care activezi sau care  sunt oportunităţile, încearcă ca încă de la început să îţi stabileşti scopul. Pe lângă multe alte avantaje, această practică te ajută să ai un punct fix la care te raportezi. Este ca şi cum te afli în localitatea A şi trebuie să pleci într-un alt loc. Dacă nu stabileşti în mod clar care este locul în care vrei să ajungi, respectiv localitatea B, nu o să ajungi niciodată la destinaţie, pentru că de fapt aceasta nu există. Mai mult decât atât, stabilirea unui scop te ajută să nu faci compromisuri. Pot exista destule situaţii care să te descurajeze în drumul spre scopul propus, iar dacă acest scop nu este unul clar şi bine fundamentat sunt mari şanse să faci compromisuri.

Desigur că lucrul care produce cele mai mari greutăţi este cum să îţi alegi scopul cel mai corect şi potrivit. Sunt mai multe linii directoare, însă reţeta ideală ţine în mare parte doar de un singur lucru, pe care îl vom aminti în curând. În primul rând, este foarte important să descoperi care este lucrul pe care îl poţi face cel mai bine posibil, mai bine decât oricare altul. Mai exact, care este lucrul care îţi place cel mai mult, te pasionează, te împlineşte şi pe care ai vrea să activezi şi să te dezvolţi. Descoperind lucrul acesta, trebuie să începi să visezi. Să îţi propui ţinte înalte, să îţi faci un plan, şi să cauţi cât mai mult să te motivezi. Îndrăgostindu-te de acel lucru, poţi face lucruri mari, poţi chiar să te depăşeşti pe ţine însuţi. [Mai mult]

Zilele acestea se împlinesc 21 de ani de la evenimentul care avea să schimbe România; sau cel puțin așa speram cu toți, să se schimbe. Avem și noi o democrație, mai mult sau mai puțin aproape de ceea ce înseamnă cu adevărat democrație, avem libertate și aceasta e mai bună decât toate. Dar locul unde această liberate se reflectă foarte bine este tocmai religia. Dacă până acum 21 de ani bunicii noștrii doar visau să se întâlnească nestingheriți la rugăciune, noi visăm să ne întâlnim la rugăciunea care odată ardea cu atâta pasiune în ei.

Concluzia la care am ajuns în ultimele luni, în ultimele zile, este că avem nevoie de o nouă REVOLUŢIE, o nouă revoluţie menită să schimbe ceea ce vechea revoluție nu a fost în stare; aceasta ne-a oferit liberatate, însă n-am stiut să profităm de această libertate; am încercat mai degrabă să câștigăm România, decât să caștigăm oamenii din ea. [Mai mult]

Mi s-a întâmplat uneori să trec pe lângă unii oameni fără să-i observ. Poate că uneori mi-am pus şi cortul lângă ei. Sau poate că am stat la aceeaşi masă. Şi mi-a părut rău…
Mi s-a întâmplat uneori să descopăr în spatele unor texte de blog, al unei pizza cu puţin gust de cenuşă, coaptă la foc de tabără, al unor discuţii care începeau într-un timp cu “ai mâncat…?”, al unor planuri de tabere…oameni de la care am învăţat şi încă mai învăţ sensuri noi ale cuvântului prietenie.

Prieteni nu sunt cei care sunt întotdeauna de acord în toate, dar au puterea să-şi zâmbească şi să meargă mai departe în ciuda diferenţelor.
Prieteni nu sunt cei care  pun în evidenţa doar calităţile, ci te ajută să-ţi descoperi şi defectele şi îţi pot da o mână de ajutor în îndreptarea lor.
Prietenii nu sunt acolo doar ca să îţi dea dreptate la nesfârşit şi să vină cu cutia de şerveţele. Ci după ce ai terminat tu de bocit, vin cu soluţii dintre cele mai practice. [Mai mult]

Timp Devoţional

Am o Biblie, dar habar nu am pe unde este! Va trebui să o caut cândva, într-una din zile, când voi avea timp… Da ce, trebuie să o şi citesc? Mi s-a predicat destul de către tata, mama, pastori şi preoţi. Am hotărât să mai iau o pauză; oricum, e o carte destul de greu de înţeles…

Rugăciune? Păi ştiu să mă rog… Ştiu şi eu să zic Doamne, Doamne şi Înger, îngeraşul meu… Nu mă rog tot timpul, dar cine se roagă? Că doar nimeni nu e sfânt şi perfect, nu? Mă rog când am examene, când nu mai am bani, şi pe lângă asta mă mai rog şi de tata… cu el e puţin mai greu, că neamul lui provine din scoţieni şi ăştia au arici la buzunare! Aşa, mă rog pentru o mărire de salar, pentru nişte blugi noi, o geacă nouă, nişte încălţări noi, că doar uite vin sărbătorile, mă rog să-mi dea Dumnezeu sănătate, mie şi iarăşi mie (porţie dublă) şi să-mi ajute bunul Dumnezeu în toate. Şi toate astea eu zic ca acoperă o săptămâna de rugă… [Mai mult]