…e punct şi de la capăt! Din nou şi din nou… acelaşi joc al vieţii pe care îl jucăm cu toţii şi suntem prinşi  în el de când ne naştem… uneori câştigăm, de cele mai multe ori pierdem şi auzim acel sunet strident: GAME OVER!

Eram mic cu ceva ani în urmă şi mă mai jucam, ca orice copil normal. În jurul meu erau fratele şi tatăl meu şi îndemnaţi de ambiţie încercam să terminăm un joc. Mereu şi mereu ne apărea în faţă Game Over! Am continuat ore în şir până când după al n’şpelea joc, am abandonat – GAME OVER!

Istoria se repetă – “nimic nu este nou sub soare” spunea Solomon între două vizite conjugale din multele pe care le avea de făcut – şi cu cât intru mai adânc în viaţă, văd tot mai mult asta!

“Totul a început când cerul era senin

Acum luptăm să supravieţuim!

M-am săturat până peste cap…!!!”

Şi aici, doar în acest moment, Cel care te vede jucând atât de “agresiv”, intervine! Şi vine exact când jocul tău de-a viaţa, de-a cine e mai tare, de-a “carpe diem”, se termină! Niciodată nu o să te forţeze să îi predai maneta, dar întotdeauna va fi acolo! [Mai mult]

Indiferent daca esti fata sau baiat, recunoaste ca te-ai indragostit! Iar daca nu ai facut-o, nu e nimic. In curand, o vei face.

Nu tin sa-ti storci memoria pentru a-ti aminti cand s-a intamplat pentru prima data. E posibil sa cotrobai in amintirile de la gradinita.

E coplesitor sentimentul de a iubi si a fi iubit. Ar fi un cliseu sa spun ca “dragostea iti da aripi sa zbori pana la cer”. Porcarii. Dragostea poate sa te afunde adanc in suferinta, sa te doboare.

Cum e atunci cand sesizezi ca esti destul de matur pentru a iubi? Esti gata sa oferi toata inima ta?

Eu zic ca esti gata sa o oferi. Poti nega, dar in subconstientul tau, stii ca un mic impuls din partea iubita poate face ca  procesul de cedare sa fie intr-o continua miscare.

Sau, poate tu spui ca nu e timpul sa iubesti. De aceea, negi mereu si mereu ca  iubesti. Constientizeaza ca negi totdeauna ceva in care crezi, pentru a ajunge sa nu mai crezi! Functioneaza metoda de a te “dezindragosti” cand esti indragostit? Evident ca da. Cel mai sigur, aceasta metoda poarta numele de “timp”. [Mai mult]

„Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab
decât sine însuşi.” (Nichita Stănescu) Şi adaug: Un om nu poate fi mai bun decât alt om. Un om poate fi  mai bun decât sine însuşi sau mai slab decât sine însuşi.

Mă gândeam în mod special la valoarea pe care o ai tu ca fiinţă umană.  Şi puterea, deasemenea, care ne este scrisă în sânge, şi curge ades neobservată. Şi mă mai gândeam cât de puţin vedem cu adevărat aceste lucruri. Cât de puţin din adevărul că suntem capabili de a face orice lucru, că suntem capabili de a schimba lumea, de a iubi, de a fi fericiţi, ne este cunoscut. Dacă am fi cu adevărat conştienţi de puterea care se află în noi înşine, de valoarea pe care o avem în Dumnezeu, nu ar mai fi loc de teamă. De ce să gândim: „Cine sunt eu pentru a face cutare sau cutare lucru?”, când, întrebarea, ar trebui, de fapt, să fie: „Cine sunt eu să nu fac acel lucru?”. Tu eşti un copil al lui Dumnezeu. Tu ai o valoare nemăsurată.  Tu deţii puteri şi talente pe care nimeni în lumea largă nu le mai are. Tu eşti unic. [Mai mult]

11 Septembrie 2001, o zi ce pentru majoritatea americanilor părea a fi o zi normală. Oamenii se îndreptau probabil plictisiţi spre locul de muncã neştiind că evenimentele din acea zi, care urmau să aibă loc în New York, vor schimba complet America şi lumea întreagă.

Din acea zi, nesiguranţa zilei de mâine, deznădejdea, frica si ura si-au făcut loc în inimile americanilor şi a întregii lumi. Atunci, 2.752 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar mulţi alţii au rămas nenorociţi pe viaţă.

Astăzi se împlinesc nouă ani de la atacurile teroriste care au avut loc asupra turnurilor Word Trade Center din New York. Din acea zi totul pare mai sumbru si nesigur. Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a generat cele mai mari enigme ale începutului de secol XXI. A fost sau nu a fost un atentat terorist?…o întrebare la care probabil nu vom avea niciodată un răspuns. Şi e mai bine aşa!

Acele evenimente au întors faţa multor oameni spre Dumnezeu…din păcate omul doar la necaz aleargă la Creator. Au vorbit şi încă vorbesc evenimentele din 11 septembrie de nevoia urgentă a oemnirii de Dumnezeu. Poporul american l-a scos pe Dumnezeu din şcoli iar credinţa în Dumnezeu a fost transformată într-o credintă în proprile puteri. Ce nenorocire! A fost nevoie de un 11 septembrie să vedem privirile americanilor (şi nu doar ale lor) aţintite spre Cer… [Mai mult]

Steinhardt spune in Jurnalul fericirii: « Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica, deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10 : 16 :« fiti dar intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii .») si trece peste textele lui Pavel- deaceea, nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da mereu sfatul de-a fi treji ca sa nu ne lasam surprinsi de Satana ? Si-apoi, tot la 1 Corinteni (14 :33), sta scris ca « Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii. » Iar randuiala se opune mai mult decat orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii optuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice si Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii sa fie intelepti. Sa stim, si ei, si noi, ca mai rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia- macar de la un punct incolo- este pacat ; pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. « Iar cand au auzit glasul Domnului…s-au ascuns ») » [Mai mult]

Voia lui Dumnezeu « este hrana pentru fiecare tesut, pentru fiecare celula a creierului » (Stanley Jones) si « poti fi sigur ca daca alegi sa umbli cu El, sa privesti la El si sa astepti ajutor de la El, El nu-ti va insela asteptarile niciodata » (George Mueller).

Pentru intelegerea egalitatii dintre acceptarea voii lui Dumnezeu, incredere si « a fi », sa ne inchipuim o aruncare in mare. Sentimentul pierderii in infinit, al micimii tale in comparatie cu absolutul, exprima trairea in proximitatea divina, deci si nevoia de a avea incredere in ceva superior tie.  Curentul care te duce intr-o anume directie este voia Lui.     A te lasa condus, presupune a fi in parametrii normalitatii ! A lupta impotriva curentului e un razboi epuizant, pierdut de la inceput pentru ca e o renuntare la a fi tu insuti- copilul care se lasa in mana Tatalui.

Egalitatea termenilor este evidenta prin largirea perspectivei. Simultana imaginii cu marea este o alta imagine : tu si Isus priviti o pictura si va sfatuiti ce sa schimbati la ea : e povestea vietii tale ! Perspectiva trimite la dublarea sensurilor cuvintelor in discutie : voia lui Dumnezeu este si voia mea- prin alinierea celei de-a doua la prima, increderea divinitatii ma vizeaza pe mine, iar eu raspund tot prin incredere, iar identitatea cereasca este si identitatea mea ! [Mai mult]

Dumnezeu te-a creat în mod unic, irepetabil. Eşti unic! Eşti diferit! Eşti preţios şi iubit! Isaia 43:4) Ai valoarea unicităţii, a autenticităţii. Eşti opera Lui de artă care a încununat creaţia. Eşti modelat de mâna iscusită a Artistului. Acolo, în Grădină, şi-aoglindit propriul chip în omul pe care-l făcuse din pulberea pământului, concepând astfel povestea Sa de dragoste cu rasa umană. Creatorul şi-a îndrăgit opera, s-a îndrăgostit de ea, pentru că reprezenta apogeul măiestriei Sale. A adunat cele mai frumoase culori, cele mai luminoase linii, cele mai sinuoase contururi şi te-a modelat cu iubire. A pus atâta pasiune în a se reprezenta pe Sine în chipul tău! Şi-a reflectat propria imagine în tine, răsturnând frânturi de cer în fiinţa ta.Te-a ţesut în mod tainic, fuzionând umanul cu divinul, celestul cu teluricul, impregnând în tine dumnezeire (Geneza 2:7) Ai ieşit direct de sub penelul Său, eşti pânza originală, nu copia. Eşti capodopera Sa! [Mai mult]

Ce ar trebui să facem noi ca şi creştini? Răspunsul teoretic poate părea destul de simplu dar practic necesită luptă zilnică. Cred că, asemenea lui Pavel, ar trebui să fim oameni care să aducem veşti bune, oameni care să aducă speranţă în sufletele celorlalţi. Iar aici nu mă refer la faptul că ar trebui să vindem “gogoaşe calde” – speranţe deşarte. S-ar putea ca din punct de vedere economic să meargă la fel de rău, dar moral cu siguranţă că se poate schimba ceva.

Dar, se pare că noi, creştinii, suferim la acest capitol. Reforma aceasta trebuie făcută în primul rând în inimiile noastre. Şi acest lucru nu este foarte uşor de realizat din cauza faptului că ne-am “împodobit” cu tot felul de “păcăţele” care ne fac să ne mişcăm destul de greu. Ce să le zicem oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu când noi înşine suntem stăpânii propriilor împărăţii ale comfortului. “Dumnezeu vrea să ne dăruiască ceva dar nu poate, căci mâinile ni-s pline.* E dureros că ne aflăm astăzi unde ne aflăm… dar asta e. Nu se cuvine să mai stăm la taclale despre cine dintre noi are dreptate şi cine nu. E momentul să ne pocăim cu adevărat. Vorbele şi expresiile care au devenit clişee goale ar trebui să reînvie la puterea iniţială, fiind urmate îndeaproape de fapte palpabile. C.S. Lewis spunea că: “Nu trebuie însă să devenim victime ale metaforelor noastre”. [Mai mult]

“Incepuse să sufle un vânt uşor de miazazi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă au ridicat corabia şi au pornit…”

Aderarea la NATO şi apoi intrarea în Uniunea Europeana ca şi ţară cu drepturi depline, cam acestea au fost evenimentele care au marcat semnificativ istoria actuală a României.

Toate mergeau bine, iar preşedintele ţării, ca şi un marinar cu experienţă, a considerat că acest vânt  este prielnic  pentru o înaintare excelentă. Toată lumea era parcă stăpână pe situaţie. Însă se vede acum că această impresie a fost una greşită căci “… nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.”

Privind puţin prin România şi Europa, observi cu uşurinţă criza. Sau poate ar fi mai corect crizele prin care trece bătrânul continent şi implicit ţara noastră. Deşi prin mass-media ne sunt prezentate cu preponderenţă doar criza politică şi economică din ţară, nu trebuie să fii mare specialist pentru a observa că acestea nu sunt singurele. Suntem în toate statisticile negative, şi dacă cumva nu suntem chiar primii atunci sigur suntem “pe podium”. [Mai mult]

Mi-au ramas intiparite in minte cuvintele marelui apologet crestin – Ravi Zacharias -, care afirma ca atunci cand temelia ta nu este zidita pe Isus Cristos, vei cauta alte lucruri pe care sa iti zidesti temelia… Nu am vazut nicaieri o casa zidita in aer fara temelie, la fel cum nu am vazut nici crestin adevarat fara a avea teme

lia zidita pe Stanca vietii! De-a lungul anilor care au trecut, am putut observa doua lucruri de care oamenii au incercat sa se prinda atunci cand L-au pierdut pe Isus – erotomania si megalomania! Majoritatea istoriei lumii se invarte in jurul acestor piloni, deoarece nu doar acum L-am lasat pe Isus pe paginile prafuite ale anilor 30… l-au lasat si altii inainte si il vor lasa si in continuare! E prea mare setea de putere, iar sexul tot timpul a vandut bine!

Privind in istoria cat de cat recenta, se observa foarte clar aceasta stare psihica a oamenilor de a ajunge cat mai mari, dusa pana la nebunie chiar. Oameni ca Stalin, Hitler si altii au umplut pamantul de sange, avand temelia pe aceasta dorinta de grandoare! Ii aratam cu degetul si vorbim incet de tirani, fara sa vedem ca noi insine ii calcam pe cei din jur in picioare… fara sa ne mai pese de suferinta celorlalti… e departe Stalin? nu prea… si e trist! [Mai mult]