Iti doresti sa fii un tanar plin de puterea Duhului Sfant in Biserica Domnului? Nu-ti cere Domnul cantari noi, nici poezii noi, nici predici noi; ci dimpotriva El cere o viata noua plina de puterea Duhului Sfant.

Cand privesti la viata Domnului Isus iti doresti sa ai o viata ca a Lui. Este posibil ca in viata marginita de probleme, incertitudini si obstacole de tot felul sa ai o viata sfanta?

“… a fost botezat si Isus; si pe cand Se ruga, s-a deschis cerul, si Duhul Sfant S-a pogorat peste El in chip trupesc, ca un porumbel.” (Luca 3: 21,21)

Duhul Sfant vine peste viata omului care doreste sa-L asculte pe Domnul. Este o singura cale spre cer – calea prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu  -  chiar daca multe alte alternative se par acceptabile omului.

Dumnezeu nu face ca cerul sa se deschida fara vreun folos. De data aceasta cerul se deschide in timpul rugaciunii Domnului Isus, cerul se deschide si Duhul se pogoara, iar Tatal vorbeste din cer cu glasul Lui intarind marturia despre lucrarea Sa divina. Lucrarea rugaciunii adusa lui Dumnezeu in viata ta face ca intr-o zi sa se deschida cerul in dreptul tau si Duhul Sfant  sa vina peste tine, deoarece  El vrea sa se coboare in viata ta. [Mai mult]

Penticostali, baptişti, carismatici, ortodocşi, catolici, calvinişti - “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii”. Deşi o cunoaştem atât de bine teoretic, am omis-o destul de mult în ultimul timp; o putem numi noua din simplu motiv că noi nu am învechit-o prin trăirea noastră.

Ne batem cu pumnul în piept, făcând politică religioasă de fiecare dată când avem ocazia. Sunt uimit de foarte multe comentarii cu privire la anumiţi oameni pe care majoritatea dintre noi nici macar nu îi cunoaştem. Facem reclamă unor idei care nu ne ajută cu nimic mai mult decât că ne dau o stare de îndreptăţire. Bineînţeles, această stare este la fel de falsă ca acea stare care ţi-o dau drogurile, alcoolul şi celelalte lucruri de genul acesta. [Mai mult]

Revoltaţi, jigniţi, supăraţi… asa am fost toţi după ce am citit ştirea cu titlul “Ion Iliescu: “Isus a fost un rebel”, pe care am găsit-o pe multe site-uri. Cum şi-a putut permite un om, care a fost atâţia ani preşedinte la 22 de milioane de creştini, să afirme aceasta? Cum au votat creştinii un om care afirmă cu toată tăria “Nu cred în Dumnezeu, eu cred în forţa omului.”?

De neînţeles, dar l-au votat astfel încât a fost preşedinte între anii 1992-1996 şi 2000-2004; creştinii români şi-au ales necreştinul care să îi conducă. C.S Lewis spunea în “Problema Durerii” că în univers există doar trei alternative de existenţă: a fi Dumnezeu, a fi asemeni Lui şi a te împărtăşi din bunătatea Lui cu simţământul cuvenit făpturii, şi a fi nenorocit; iar atunci când alegem să fim Dumnezeu, trecem automat pe locul celui nenorocit. [Mai mult]

Ieri, site-ul Flacăra Închinării Media a împlinit un an de existenţă în noul format. Lansat în luna Noiembrie a anului 2005 site-ul nu a avut o ”viaţă” lungă.

În 6 iunie 2009 am relansat site-ul dornici să ne folosim de tehnologia modernă pentru a motiva şi ajuta tânăra generaţie să trăiască pentru Hristos.

După un an de activitate, cu o echipă tânără şi devotată am reuşit să creştem atât în ceea ce priveşte calitatea şi valoarea materialelor cât şi în numărul de vizitatori unici.

Am început timid, însă cu ajutorul unor tineri minunaţi am reuşit să creştem. La început publicam o dată pe săptămână, apoi de 3 ori iar din luna ianuarie am început să publicăm articole şi ştiri în fiecare zi cu excepţia zilei de duminică.

Suntem conştienţi că tot ceea ce am realizat se datorează lui Dumnezeu. Prin tot ceea ce publicăm urmărim să îl onorăm pe Împăratul nostru…pentru că despre El este vorba. Dorinţa noastră este să îl onorăm pe El şi să vă ajutăm pe voi, cei care vizitaţi acest site. Dacă un articol v-a ajutat atunci ”osteneala” noastră s-a meritat iar scopul pentru care a fost făcut acest site şi-a atins ţinta. [Mai mult]

Există o serie de întrebări considerate “fundamentale” de către marii ganditori ai acestei lumi, şi deşi în viziunea lor aceste întrebări au o importanţă covârşitoare, nu au reuşit şi nici nu o să reuşească să ajungă vreodată la un numitor comun. Întrebări ca: “cine suntem?”, “de unde venim?”, “încotro ne îndreptăm?”, sunt întrebări la care răspunsul diferă de la persoană la persoană.

Nu voi încerca să răspund la astfel de întrebări! dar reflectând la aceste teme, în mintea mea a revenit întrebarea psalmistului: “ce este omul ca să Te gândeşti la el? şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” şi căutând răspunsuri m-am întrebat dacă are vreun rost să îmi doresc ceva? Dorinţele mele sunt privite de cineva, le bagă cineva în seamă?

“Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele!” Harold S. Kushner

Privind problema prin ochii unui cetăţean român, care trăieşte într-o societate unde, ca să îţi doreşti ceva trebuie să o faci în şoaptă şi unde, dacă doreşti ceva, trebuie să dai ceva la schimb, răspunsul e simplu şi clar: NU, nu are rost să îţi doreşti nimic… greva anunţată stă ca mărturie! [Mai mult]

Întotdeauna am fost pasionat de muzică… o lume fără muzică ar fi o lume fără culoare! Vorbind despre acest subiect, involuntar se ajunge la veşnica şi clasica întrebare – „ce gen de muzică?”, şi de oricâte ori s-ar pune această întrebare, răspunsul ar fi diferit de fiecare data şi e de înţeles ţinând cont că fiecare dintre noi suntem diferiţi.

Înainte de plecarea Sa de pe acest pământ, Isus ne-a lăsat tuturor o mare poruncă: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…!” Muzica poate fi o metodă prin care noi putem ajunge la inimile oamenilor.

De ce rock creştin? Tocmai pentru ceea ce spuneam mai sus: „din toate neamurile!” Mulţi oameni critică acest gen de muzică fără să asculte, fără să înţeleagă fără să treacă „dincolo” şi să asculte mesajul… nu să audă, ci să asculte! şi nu îi condamn ţinând cont de proasta reclamă de care a avut parte în trecut. Ceea ce vreau să subliniez este că, prin acest gen de muzică oamenii pot fi atinşi! [Mai mult]

Spiritul de anturaj prinde bine printre noi, suntem dispusi la imitatie si o acceptam in noi poate prea usor fara a cerne prea mult din ceea ce vedem. Consider ca imitatia este buna atata timp cand luam ceea ce este bun si permis in acelasi timp.

Pentru mult timp biserica a fost hranita cu mesaje caldute care sa o deranjeze prea putin din inchinarea comoda, fara prea mult efort, adusa in fata unui Dumnezeu in asteptare. Nu ar trebui sa uitam de principii care ne dau valoare facandu-ne o binecuvantare pentru cei din jurul nostru. Principiile sanatoase ca si mod de viata se gasesc tot mai rar in orarul scris in agenda.

Gustul meu ca si persoana trebuie pastrat indiferent de locatia in care ma aflu. Daca mi-am pierdut gustul de a sara nu mai sunt bun la nimic!

Va trebui sa invatam ca nu toate lucrurile sunt de vanzare. Sunt adevaruri care trebuie puse in lacat si tinute pentru totdeauna in mintea si inima noastra.

Credinta nu e de vanzare, ea nu se traieste doar prin sentiment. Intunericul care provoaca deznadejde e locul ideal pentru a folosi credinta care sa-L onoreze si pe Dumnezeu. Nadejdea nu se vinde pe drum iar dragostea frateasca iubeste indiferent de preferinte. [Mai mult]

Dimineata este un nou inceput. Noaptea a fost un adapost bun (sau nu) lasand secventele zilei trecute undeva prin somnul adanc.

Sunt si din aceia care se trezesc ducandu-si povara zilei de ieri.

Incepe o noua zi. Fiii oamenilor pornesc spre o noua aventura. Elevii mai fac cateva prezente in catalog, completandu-si Cv-ul tot mai bogat pe zi ce trece. Parcurile incep sa prinda viata cu fiecare mama care vine sa-si plimbe copilul. Pensionarii isi fac si ei aparitia vorbind de pensiile mici care nu le mai ajung, privind in acelasi timp la copii amintindu-si cu nostalgie de vremurile apuse pentru ei. Sunt si unii care lucreaza, castigand astfel niste banuti. Si asa mai departe…

Dupa o zi trebuie sa vina si o noapte, iar in general noaptea se doarme..

Ajungem sa ne punem in pat, acesta fiind punctul culminant. Tot filmul zilei incepe sa se deruleze in fata ochiilor nostri. Nu e de-ajuns ca l-am jucat pe viu, mai trebuie sa-l si revedem. Uni au regrete, altii nu. Depinde de persoana. Multumit, nemultumit nu prea mai conteaza. Se putea mai bine zic unii, altii, se putea mai rau. Acceptare, regret, nepasare. Reusim sa adormim gandindu-ne ca maine va fi o noua zi. [Mai mult]

(în loc de didascaliile obişnuite) Întregul dialog se petrece în faţa oglinzii.

Personajul 1: Trăiesc -şi fac lucruri- fără să-mi explic singur de ce. Ei îmi spun că viaţa este despre a face fapte bune pentru Dumnezeu. Alţi ei mă sfătuiesc să trăiesc pentru slujba mea din biserică. Mai sunt şi unii care dau sens vieţii prin intermediul activităţii evanghelizării.

Personajul 1: Filmul Agora dezvoltă tema ascultării doar de conducere, de „cei care ştiu” mai mult decât mintea individuală. Sclavul filosof îndrăgostit de Hypatia va trece la creştinismul care propagă ideea că uciderea păgânilor este o opţiune propice „pentru că noi nu putem ierta ca Isus”. Stupiditatea este că el refulează Adevărul ce se revelează personal, prin Isus, în favoarea ascultării unui conducător- a unui om!

Personajul 1: Alias, noi greşim ascultând vocea celorlaţi?

Personajul 1: Problema constă în a omite cercetarea individuală şi în pierderea adevăratei comprehensiuni. Înţelegi? [Mai mult]

Vine un moment (cel puţin) în vieţile noastre când Dumnezeu ne lasă să trecem prin pustiu, printr-un deşert spiritual. Este clipa în care nu mai simţim prezenţa Lui aşa de vie, e poate cel mai cumplit test pentru fiecare dintre noi. Suntem oameni şi sentimentele au un rol esenţial în viaţa noastră. Unii ne lăsăm chiar conduşi de ele, lucru ce nu duce pe calea bună de cele mai multe ori. Însă încercarea aceasta e menită să trezească în noi dragoste pentru Isus, pentru prezenţa Lui. Cred că este momentul în care Dumnezeu ciopleşte caracterul nostru şi ne învaţă perseverenţa, cu siguranţă.

Ducem o luptă în fiecare zi ca să putem trăi la înălţimea aşteptărilor noastre şi nu ne dăm seama că totul e în zadar, că nu acesta este scopul veţii. Ne-am născut ca să împlinim o chemare ce depăşeşte cu mult puterea noastră. Este un dar din partea Lui pentru noi, însă ca să ajungem să împlinim aceasta, trebuie să plătim un preţ scump. Poate e preţul de a renunţa la visul tău, poate preţul de a trece prin deşert o perioadă şi a-ţi analiza viaţa şi atitudinea în trăirea pe care o ai pentru Hristos. Poate trebuie să renunţi la dorinţa ta cea mai arzătoare de a deveni cineva şi a-L lăsa pe Isus să devină Cineva în tine. Cred că deşertul spiritual prin care trecem de multe ori îşi găseşte setea împlinită în dragostea şi Cuvântul lui Dumnezeu. Te face să devii cu adevărat luptător şi te ajută sa îţi deschizi ochii cu adevărat. După aceea, urmează întrebarea: Este aceasta ceea ce vrei? Sau e mai uşor să renunţi şi să alergi după lucruri care par bune, dar în care nu îţi vei găsi împlinirea. [Mai mult]