Din pãcate, în mai multe rânduri mi-a fost dificil sã pot adormi şi sã mã odihnesc. Au fost multe dãţi în care stãteam noaptea întins în pat şi nu puteam dormi. Am ajuns la concluzia cã în timpuri ca acestea Dumnezeu are anumite lucruri pe care ar vrea sã le împãrtãşeascã cu mine. Cred în inima mea cã atunci când nu îmi fac timp sã stau de vorbã cu El în timpul zilei, mã trezeşte în timpul nopţii ca sã-mi împãrtãşeascã diferite lucruri, fie ele direct pentru mine, fie ca sã mã rog pentru cineva.

Într-o noapte eram la vânãtoare în Colorado şi mã aflam în maşinã. Nu puteam dormi aşa cã am început sã mã rog. În timp ce eram plecat în rugãciune, un gând m-a lovit ca şi un cuţit. Era o întrebare: „Este Dumnezeu mulţumit de închinarea mea?”. Dupã care a fost urmatã de o alta: „Este Dumnezeu mulţumit de felul în care biserica noastrã se închinã, şi mai important, este mulţumit de felul în care eu îi conduc în închinare?” WOW! Am fost lider de închinare 20 de ani şi niciodatã nu m-am oprit din drumul meu pentru a mã întreba asta. Întotdeauna am crezut cã ştiu ce vroia Dumnezeu şi cã eram capabil sã ajung acolo. Şi la urma urmei poate cã nu am nevoie de ajutorul Lui ca sã mã închin Lui, nu? Închinarea este defapt ceea ce îi aduc eu Lui şi nu ceea ce El îmi aduce mie. El îmi dã tot timpul, şi închinarea este expresia mulţumirii mele şi a dragostei mele pentru El, pentru tot ce a fãcut în viaţa mea. [Mai mult]

“ Dacă consider că ceea ce fac duminica este închinara adevărată, am pierdut semnificaţia. Dacă merg la biserică să văd ce pot să primesc, am pierdut semnificaţia.  Dacă ma închin potrivit sentimentelor mele, am pierdut semnificaţia. Închinarea semnifică trăirea unei vieţi pline de ascultare faţă de Domnul tururor lucrurilor. Închinarea nu se rezumă doar la ai-I cânta. Când Îi ascult voia in fiecare zi, când Îl caut cu toată inima mea, mintea mea şi sufletul meu, când vin înaintea Lui în închinarea mea privată şi pubilică cu tot ceea ce am(fară să caut ce pot să obţin), atunci nu numai că m-am închinat, dar am devenit un închinător. “

Stephen M. Newman – Pastor de închinare şi arte

© EXW Staff

Până acum, am văzut conducerea ca o manifestare a caracterului nostru şi a ceea ce suntem noi ca lideri. Prin urmare, conducerea este o caracteristică internă. Am discutat, de asemenea, modul în care conducerea poate fi identificată, pe măsură ce conducerea apare în diferite trăsături de caracter sau mănunchiuri de daruri. În ultima secţiune, vom discuta influenţa liderului de închinare asupra adunării şi aşteptările înalte pe care le are de la liderii săi. Acum ne vom îndrepta atenţia asupra diferitelor stagii ale conducerii din momentul în care apare şi până când liderul înmânează ştafeta, încheindu-şi misiunea.

Apariţia liderului

Mulţi lideri spirituali ştiu că sunt chemaţi, dar se află într-o nebuloasă încercând să înţeleagă ideologia şi filozofia chemării lor specifice. Din această cauză, liderii emergenţi au dificultăţi în a discerne ceea ce este nevoie pentru a maturiza eficienţa darului lor şi modul în care ei vor împlini scopul lucrării lor şi destinul propriu. Sunt două motive pentru care este greu de determinat direcţia şi chemarea liderului. Primul, însăşi spiritualitatea este definită prin termeni abstracţi, precum sfinţirea, justificarea, slujitor dedicat lui Hristos, o făptură nouă în Hristos; toate au înţelegeri diferite în funcţie de persoană şi context. Al doilea, viziunea noastră despre viitor este, în cel mai bun caz, în ceaţă. (1 Cor. 13:12)  Pentru că nu vedem toate detaliile, căutăm zilnic călăuzire de la Dumnezeu într-o trăire vie şi vitală. Această disciplină zilnică formeaza contextul chemării liderului emergent. Totuşi, deşi spiritualitatea liderului originează în relaţia lui cu Dumnezeu, ea este văzută în afară de cei din jurul său.  Spiritualitatea liderilor este suma experieţelor lor într-o relaţie destinată, hăruită şi plină de putere cu Dumnezeul cel viu. Liderii spirituali devin oglindiri tangiblile, identificabile ale viziunii, scopului destinat şi a spiritualităţii lor. Ei, la rândul lor, inspiră pe alţii să-şi caute propria maturitate spirituală. [Mai mult]

Introducere la partea a 4-a

În ultima secţiune, am discutat despre modul în care conducerea este confirmată şi se afirma în diferite trăsături de caracter. Am accentuat faptul că abilităţile liderului vor reflecta mai mult decât un singur dar, mai exact ceea ce numim un ciorchine de daruri.   În această secţiune, vom discuta despre asteptările personale, familiale si sociale înalte cu privire la lideri. Întâi să aruncăm o privire asupra influenţei pe care o are închinarea şi liderul de închinare asupra congregaţiei.

Liderul de închinare în procesul de maturizare

Pe de o parte, aşa cum am discutat, chemarea Lui Dumnezeu este suverană. Totuşi, pe de altă parte, cel chemat trebuie să fie matur spiritual şi cu discernământ ca să împlinească ceea ce Dumnezeu i-a încredinţat şi să fie atent să nu se descalifice singur. 1 Tim. 3 şi Tit 1 discuta caracteristicile (sau semnele maturităţii spirituale) necesare conducerii bisericii.   Deşi aceste pasaje vorbesc specific despre prezbiteri şi diaconi, putem aplica aceleaşi cereri şi celor ce conduc poporul Domnului în prezenţa Lui prin închinare. Când vei lua în considerare faptul că predicatorii şi învăţătorii le spun creştinilor cum să trăiască pe pământ şi liderii de închinare îi învaţă cum să trăiască în eternitate, vei începe să înţelegi importanţa integrităţii spirituale a liderilor de închinare. [Mai mult]

Modele de conducere din Noul Testament

Câteva modele de conducere Biblică pot fi găsite în Efeseni 4:11-13, care spune:

11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

Intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte darurile este ca ele să lucreze împreună pentru scopul zidirii trupului lui Hristos. În orice situaţie dată, unul sau mai multe daruri pot fi utilizate printr-un grup sau printr-o persoană. Ideea este că aceste lucrări de conducere sunt esenţiale pentru zidirea trupului lui Hristos, fie că sunt folosite printr-o persoană, fie printr-un grup.

Vedem că există similarităţi între misiunea lui Isus şi misiunea bisericii. Dacă ţinem cont că aceste daruri sunt necesare până când biserica este unificată în credinţă (ceea ce nu s-a întâmplat de când s-a născut biserica), atunci putem spune că aceste daruri sunt încă date bisericii de către Dumnezeu. (Ef. 4:7-16). Din moment ce exista mai multe moduri de a ne uita la darurile spirituale, poate fi folositor să ne gândim la ele ca la un ciorchine de daruri. [Mai mult]

“El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!”-Ps.91:4.

De fiecare dată când am nelămuriri şi sâmburii neliniştii îmi sunt sădiţi în suflet, tendinţa mea este să mă ascund într-un loc unde să nu mă găsească nimeni. Mă detaşez de tot ce este în jurul meu, sunt doar eu cu mine şi cu…El. “Inima îmizice din partea Ta: “Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut! (Ps.27:8) Acel loc ascuns, ştiut numai de mine, indiferent ce cameră din casă este, baia, bucătăria, balconul, îmi asigură o protecţie, devine locul secret, Locul Preasfânt. Inima mea îşi doreşte prezenţa Celui Atotputernic, prezenţa Aceluia căruia Îi pasă de problemele mele, de suferinţa inimii, sau de bucuria ei. În acel loc mă pot închina liber, fără să am îngrădiri, Isus este Prietenul care mă ascultă, care îmi primeşte închinarea, lacrimile sau zâmbetele, care-Şi oferă braţele să mă odihnesc. Şi mi-am dat seama că în atmosfera acestui loc, inima mea cânta liberă. [Mai mult]

Exemple biblice de conducere

Introducere

În secţiunea precedentă, am discutat ideea că nu ceea ce face liderul este conducere, ci mai degrabă conducerea este o manifestare a caracterului nostru şi a ceea ce suntem noi ca lideri. De asemenea, te-am provocat să te examinezi pe tine însuţi având în vedere că vei manifesta conducere după caracteristicile interne în care crezi. Acest proces de autoexaminare este dificil, însă necesar. Beneficiul este că vei învăţa care sunt punctele tale tari în conducere şi care sunt darurile în care te simţi confortabil în timp ce te dezvolţi ca lider. De asemenea, tu poţi recunoaşte domeniile vieţii tale spirituale, caracterul şi darurile pe care le-ai putea folosi în timp ce te maturizezi luând în considerare nevoile lucrării tale speciale sau cum vezi lucrarea ta în viitor. [Mai mult]

Cuvânt înainte

Ce înseamnă să fii un lider de închinare? Multe articole pe acest subiect se referă la muzică, chestiuni spirituale şi tehnice,  implicate în închinare. Pregătindu-mă pentru cursurile şi seminariile pe care le predau, am început să realizez că aceste articole rezolvă doar jumătate din ecuaţie. În timp ce putem afirma că închinarea este importantă, de asemenea, putem spune că şi conducerea este la fel de importantă. Următoarele patru articole se vor focaliza pe conducere. Ele sunt intitulate “Darul conducerii”, “Modele biblice de conducere”, “Liderul creştin maturizându-se” şi “Emergenţa liderului”.

Sunt incluse, de asemenea, câteva întrebări, cu intenţia de a întări punctele majore din fiecare secţiune. Îţi sugerez să dedici timp în rugăciune înaintea Lui Dumnezeu, în meditaţie şi cercetare a sufletului, pentru a răspunde la aceste întrebări cât se poate de temeinic şi sincer  posibil. Dacă nu ai un răspuns bun, continuă într-o atitudine de aşteptare rugativă, până ai răspunsul potrivit. Mă rog ca, înţelegând chemarea Lui Dumnezeu la conducere, să devii mai eficient ca lider de închinare. [Mai mult]

Doamne,  aş vrea să mă consum în adorare, să fiu o mireasmă plăcută pentru nările Tale!  Mă ofer în Închinare! Ţi-aduc Parfumul Închinării inimii mele  şi  fumul arderii de tot de pe Altar, să-Ţi fie de un miros plăcut.

Mi-e dor de Domnul! Mi-e aşa de dor de prezenţa Lui încât, am vizualizat imaginea unei lumânări care arde şi se consumă… Mi-am dorit să mă consum asemenea acestei lumânări în prezenţa Lui, să eman un parfum de un miros plăcut care să ajungă la nările lui Dumnezeu şi să spună:”Oh, fiica mea, Luminiţa, s-a dăruit în Închinare pentru Mine! Simt în nările Mele parfumul Închinării inimii ei…”

Mi-am adus aminte de Vechiul Testament în care ritualul Jertfei era foarte bine stabilit şi de o foarte mare importanţă pentru Dumnezeu. Erau reguli clare cu privire la jertfe. Jertfirea unui animal, vărsarea  sângelui acestuia la Altar, reprezenta plata păcatului, ca vina să fie acoperită. Regulile erau foarte stricte tocmai pentru ca să arate seriozitatea păcatului. [Mai mult]

Pavel scrie in 2 Corinteni 3.18: “Noi toti avem fata neacoperita de vreun val si privim slava Domnului ca intr-o oglinda. Cat timp privim la aceasta slava, suntem schimbati si aratam ca Isus, cu o slava care creste continuu si care vine de la Domnul care este Duhul.” ( LRM –trad. Limba Romana Moderna).

Omul a fost creat pentru a se inchina. Intrebarea este insa: Care va fi obiectul inchinarii omului? In cartea sa “Sa ne inchinam”, Judson Cornwall declara: “In timp ce omul este o fiinta inchinatoare, are nevoie de ghidare in a alege obiectul inchinarii sale. Pentru ca omul prin inchinare devine in timp la fel ca obiectul caruia I se inchina.”

Istoria chiar a dovedit lucrul acesta. Exemplul lui Pavel cand era in Corint. Corintenii se inchinau zeitei Venus, numita Afrodita de catre greci. Ea era cunoscuta ca si zeita a dragostei, dar mai degraba ar putea fi descrisa ca si zeita a libertatii poftelor sexuale. Cele mai sacre persoane din templu erau prostituatele care erau consacrate pentru inchinarea lor. [Mai mult]