George Balcan este omul cu o inimă mare pentru alţi oameni. Iubește muzica  şi este foarte binecuvântat.

Ce ne poți spune despre tine?

Mă numesc George Balcan, sunt din orasul Onești, am 20 de ani. M-am născut într-o familie mare unde fiecare e binecuvântat. Îmi trăiesc viața folosind toate darurile care mi-au fost date ca să îi arat lui Dumnezeu că sunt mulțumitor pentru ele.

De când ai început să cânți și cum a început “dragostea” ta pentru muzică ?

Oamenii, creaţi după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu, primesc odată cu naşterea diferite daruri sau înclinaţii pe pământ, pentru a fi folosite spre gloria lui Dumnezeu, pentru a ferici alţi oameni prin ele.
De mic, în căutarea unei idei care să îmi fundamenteze viaţa, am descoperit atracţia spre muzică. Am început să simt ceva nou odată cu aceasta, am început să trăiesc muzica ca pe ceva pur, ca pe ceva divin. Totul a început prin atingerea clapelor pianului, iar acea muzică care mi-a sfâşiat sufletul a rămas pentru etern în mintea mea, frământându-mă zile în şir. Am decis să mă arunc cu totul în braţele nou deschise ale artei muzicale. Zile întregi de studiu, nopţi pierdute cântând ambiguu, apoi ceaţa a început să se risipească treptat, iar totul a devenit un alt univers, clar.
Muzica a început să devină concretul vieţii mele, ocupându-mi majoritatea timpului.
Pianul pentru început cu sunetul lui plăpând, dar grav. Apoi chitara de care m-am îndrăgostit pentru sensibilitatea cu care îmi mângâia sufletul. Înca mă împart între cele două instrumente, savurând fiecare sunet scurs cu dragoste. [Mai mult]

Dacă mă gândesc la Marius nu pot să spun decât: dependenţă de Dumnezeu, o persoană care prin simpla-i prezenţă te face să simţi prezenţa lui Dumnezeu, o inimă consacrată total pentru Dumnezeu şi oameni, un sprijin şi o încurajare pentru cei răniţi, o lumină în întuneric. Dar, mai bine vă las pe voi să vedeţi cine mai este Marius Panda…

Pentru început, spune-ne te rog cine e Marius Panda?

Da, aşa cum spuneai, mă numesc Marius Panda, am 35 de ani şi locuiesc în Arad.

Laurenţiu Balcan pentru mine este un am al reformei sau al trezirii, în termenul folosit de tinerii din ziua de astăzi. Astăzi, am onoarea să vă prezint un adevarăt om al reformei!

Ce ne poţi spune despre tine şi familia ta?

Am crescut într-o familie de credincioşi. Tatăl meu a slujit în Biserică, încă de când era tânăr, iar după Revoluţie a fost ordinat ca păstor, aşa că am ştiut ce implică slujirea încă de când eram mic. Deşi am trăit într-o familie modestă şi destul de numeroasă – suntem şapte copii în viaţă – uitându-mă retrospectiv pot vedea cum Dumnezeu ne-a binecuvântat permanent. Abia după ani de zile am realizat ce eforturi au depus părinţii noştri pentru a ne întreţine într-o vreme când alimentele erau raţionalizate.
Încă ţin minte când, pe la 7-8 ani stăteam la rând la tacâmuri de pui şi luam pâine pe cartelă. Toate aceste greutăţi, ne-au făcut să apreciem ceea ce avem şi să fim recunoscători.
Pe 23 Mai 1998, m-am căsătorit cu Cornelia şi am fost binecuvântaţi cu doi copii minunaţi, Andreea şi Dragoş. Am trecut prin multe împreună şi în toate am văzut mâna Domnului, care ne-a ocrotit şi ne-a purtat de grijă. Pentru mine, o familie fericită e o familie unde îţi găseşti împlinirea. A investi intr-o asemenea familie, a devenit una dintre priorităţile mele principale. [Mai mult]

Crista Capusan locuieste in Cluj Napoca si impreuna cu sora ei, Ami Capusan au inregistrat trei albume – unul sub numele Electric iar ultimele doua sub numele Ami&Crista. A terminat Conservatorul iar momentan este profesoara de muzica.

Buna Crista. Pentru inceput vreau sa iti multumesc ca ai acceptat sa ne acorzi un interviu.

Buna, cu toata placerea.

Hai sa vorbim putin despre cariera ta muzicala. De cand ai inceput sa canti si care sunt formatiile in care ai cantat sau cu care ai colaborat?

Am inceput sa cant cu formatia Transilvania Gospel. La inceput aceasta formatie era practic un mare cor. Apoi am ramas doar cativa si am hotarat sa facem ceva mai deosebit. Am compus fiecare membru al trupei cate o piesa sau doua si le-am inregistrat luand astfel fiinta albumul „ Lasa cantecul liber”. In felul acesta s-au nascut piese pe care eu si Ami le mai cantam si in ziua de azi. Formatia Transilvania Gospel s-a destramat  la un moment dat, iar eu si Ami am inceput o colaborare cu formatia Contrast. In urma acestei colaborari s-a nascut primul nostru album Electric cu piesele compuse de cei de la Contrast. [Mai mult]

Salut! Sunteti o trupa „forte” noua asa ca haideti sa facem cunostinta in primul rand!

Salut! Trupa Forte inseamna: Ruben Precup – chitara si voce, Alin Haiduc – chitara si voce, Ovidiu Precup – chitara bass, Florin Haiduc – clape si voce, Ionica Haiduc – tobe. Desi majoritatea dintre noi suntem deocamdata cu un picior la Cluj si cu unul in Ocna Mures, ne place sa spunem ca suntem o trupa din Ocna Mures. Trei dintre noi suntem studenti la Cluj: Ruben, Florin si Ovidiu iar Alin si-a inchieat de curand colaborarea cu Credo TV, insa este in continuare prins in proiectele Continental Romania. Ionica locuieste in Ocna Mures si cei care il cunosc stiu ca asa va ramane mereu – “ocnas”, deoarece inima lui bate pentru oamenii de acolo.

Stiu ca unii dintre voi ati mai avut aparitii discografice si cu alte trupe, asadar cum ati ajuns la formula actuala?

Intr-adevar, unii dintre noi am mai avut aparitii discografice, insa aceste colaborari au avut si au un caracter temporar. Nu putem sa spunem ca aceste aparitii au fost proiecte nereusite; nu eficienta sau ineficienta acestora ne-au adus in acest punct, de a forma o trupa noua. Asa cum ati putut observa, intre noi exista un anumit grad de rudenie, intre unii frati, intre altii verisori, iar faptul ca am crescut impreuna ne-a adus oarecum intr-un anumit punct de unde am inceput sa privim toti in aceelasi sens. Bineinteles ca Dumnezeu a stiut de la inceput ceea ce face. Initial noi am pornit sub o alta formula insa pana sa ajungem la asa cum suntem azi au mai existat mici modificari in componenta trupei. El ne-a condus prin anumite etape in asa fel incat sa intelegem cu totii care este cel mai potrivit lucru pentru noi personal si apoi ca si trupa. Cu mult inainte sa apara primul nostru single si site-ul oficial al trupei (www.trupaforte.com), ne-am format ca si trupa de lauda si inchinare, cantand in biserica locala la alte evenimente. [Mai mult]

Ami Căpuşan este o persoană sinceră, deschisă pentru discuţii şi dispusă să işi recunoască greşelile. Locuieşte în Cluj Napoca iar împreună cu sora ei Crista Căpuşan au înregistrat trei albume – unul sub numele Electric iar ultimele două sub numele Ami&Crista. Ea declară că “Tot ceea ce vedem noi cu ochii fizici va trece într-un fel sau altul, pentru unii mai repede, pentru alţii mai încet, aşa că indiferent cât  stăm pe pământul acesta, tot ceea ce facem aici, trebuie să fie pentru slava şi gloria lui Dumnezeu.”

Vă invit să citiţ un interviu captivant şi nespus de sincer cu Ami Căpuşan.

Florin: Aş dori ca de la începutul acestui interviu să intrăm direct în “pâine”. Te invit să vorbim de momentul întoarcerii tale la Dumnezeu. A fost un proces sau un moment anume?

Ami: Am să încerc să fiu cât mai concretă. M-am născut într-o familie de creştini. De mică am simţit că Domnul îmi cere să mă apropi de El cu tot ceea ce sunt şi am eu.  La vârsta de 13-14 ani, în prima mea tabără crestină, la chemarea celui care vorbea, am ieşit în faţã şi mi-am predat inima Domnului Isus. De atunci, de câte ori aud chemarea îmi predau inima lui Dumnezeu pentru că ştiu că niciodată nu e îndeajuns de predată, şi mai stiu că tot timpul e loc de mai mult Isus în viaţa mea. [Mai mult]

„În Norvegia am primit absolut toate dovezile că Dumnezeu există cu adevărat.”

După ce au ascultat piesa „Repentance” („Căinţă”), compusă şi interpretată de Bogdan, membrii juriului i-au spus că este genial. De vorbă cu Bogdan în exclusivitate, am aflat povestea vieții tânărului compozitor care, în semifinală, a spus că prima lui sursă de inspiraţie în muzică este Dumnezeu.

Bogdan Alin Ota își amintește cum, atunci când și-a prezentat compozițiile caselor de discuri din România, a fost refuzat de fiecare dată. Și-a luat însă revanșa, ajungând într-adevăr departe – tocmai în Norvegia, unde a intrat în finala concursului “Norvegienii au talent”.

Unul din membrii juriului a zis că viaţa ta este demnă de un film. Care e povestea ta, Bogdan?

M-am născut în Botoşani, acolo am copilărit. Tot acolo am început să studiez pianul, după ce, la o serbare şcolară, o fostă elevă a învăţătoarei mele a cântat la pian tema lui Kirculescu, de la Teleenciclopedia. Mi-a plăcut atât de mult, încât de cum am ajuns acasă le-am zis părinţilor că vreau să ne luăm şi noi un pian. Am insistat foarte mult să avem un pian în casă. Părinţii mei au cumpărat pianul, considerând că voi fi un doctor strălucit şi cult. [Mai mult]

În primul rând felicitãri pentru prestaţia de la Cerbul de Aur şi pentru premiul pe care l’aţi câştigat. Cum aţi reuşit într’un timp relativ scurt sã formaţi o trupã şi sã aveţi asemenea succes?

Nu ştim, pur şi simplu am fost destinaţi pentru treaba asta, înţelegem ce trebuie sã facem şi uite cã “succesul” vine singur.

În România, majoritatea trupelor cântã ceea ce se vinde; voi aţi ales sã cântaţi muzicã rock, gen de muzicã pe care, românii în special, nu îl acceptã prea uşor. De ce aţi ales sã cântaţi acest gen de muzicã?

Nu am ales sã cântãm ceva anume, ne iese rock pentru cã asta e ceea ce ni se potriveşte şi o facem cu pasiune. Dacã românii în general, acceptã sau nu muzica rock, nu conteaza pentru noi atât de mult! Foarte mulţi ascultãtori de-ai noştri nu ascultã muzicã asemãnãtoare şi totuşi ne ascultã pe noi! asta e important! [Mai mult]

Într-o zi cu soare, 22 aprilie, pe o terasă a Clujului, trei bărbaţi incredibili stau alături de mine pentru a discuta despre “Drumul crucii”, marş despre care sunt sigură că aţi auzit. Marşul este o reprezentare dramatică a “Drumului Crucii” parcurs de Domnul Iisus Hristos înainte de moartea Lui. Dramatizarea este realizată de un grup de credincioşi din mai multe confesiuni religioase, ca o încercare de a demonstra că în creştinism nu sunt graniţe. Alin Pădureanu este lider la Asociaţia Bărbaţilor Creştini împreună cu Claudiu Lăpădat, Asociaţia Creştină de misiune şi caritate Sf. Andrei din Timişoara. Dan Virgil este pastorul bisericii Eclesia, carismo-penticostal-baptisto-ecumenic-ortodox:)) după cum spune Dan Leş. Iar, Dan Leş zice despre el, modest: “Artist plastic pentru că actor nu pot să zic. Nicidecum”.

Alina Ilioi: Dan Leş, ţie ţi-a venit ideea de “Marşul crucii”?

Dan Leş: Da, mie. Dar ştii cum e cu ideile astea? Ideile astea sunt nişte sămânţe care stau într-un pământ şi ele rodesc. Sunt de la Dumnezeu. Am fost eu… nu pot să zic norocosul, pentru că aş zice greşit. O încasez acolo pe stradă. [Mai mult]

Stelian Baban are 24 de ani şi joacă fotbal profesionist în Spania la echipa din liga a III-a Villarejo. Are o mărturie impresionantă ce te motivează să trăieşti alături de Dumnezeu. Acest interviu aduce în atenţia cititorilor  o poveste reală din viaţa unui tânăr ajuns la capătul puterii sale dar s-a ridicat prin puterea lui Isus…o călătorie uimitoare cu Dumnezeu.

Florin: Bună Stelian…Pentru început, aş vrea să ne spui câteva lucruri despre tine.

Stelian: Numele meu este Stelian Baban şi în urmă cu un an m-am mutat în Madrid. Am făcut aceasta pentru că am vrut să ascult de Tatăl meu iubit, Creatorul a tot ce există, singurul Dumnezeu adevărat. Acum mă lupt să împărtăşesc vestea despre iubitul meu Isus către tot mai mulţi oameni şi să joc fotbal  într-un oraş, aproape de Madrid. [Mai mult]