Buna, Tibi. Pentru inceput, te rog sa ne spui cateva lucruri despre tine.

Sa traiesti, Florin.

Ma numesc Tiberiu Bulzan, sunt din Oradea, slujesc in Biserica Betania din 2006, in lucrarea cu tinerii, iar din 1995, pana in 2004, am facut parte din echipa de inchinare a bisericii – tobosar. Sunt un om care a acceptat chemarea lui Dumnezeu pentru viata lui intr-un anumit moment, iar, de atunci, vad cum El binecuvanteaza tot ceea ce fac, vad cum se implinesc promisiunile Lui in viata mea si in biserica in care slujesc.

Sunt casatorit cu scumpa mea sotie, pe care o cheama Ramona, iar impreuna avem 3 copii extraordinari: Karina- 7 ani-, Rares -4 ani-, Paul- 2 ani.

Biserica Betania din Oradea este singura bisrica din tara care organizeaza un festival de pantomima. Cand si cum ati primit aceasta viziune?

Aceasta viziune a venit printr-un tanar din biserica, implicat in departamentul de drama si pantomima al bisericii (e vorba despre Robi). Prima editie a festivalului a avut loc in aprilie 2006. Am considerat ca, pe langa multele conferinte, intalniri, pe teme muzicale, diferite studii, ar fi potrivit un festival de drama si pantomima, unde sa aratam oamenilor ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi. [Mai mult]

Cristian Galea locuieşte în Arad, este căsătorit cu Monica, au 4 copiii extrordinari împreună și este păstor în Biserica Creştină Adoram Arad. Cristi a cunoscut feţele suferinţei în mai multe faze ale vieţii sale. Ceea ce ne descoperă despre sine dovedeşte într-adevăr dependenţa lui de Dumnezeu şi sensibilitatea  lui pentru tot ce însemană CER.

Cristi, ce ţi s-a întâmplat încă de tânăr, mai exact când erai în anul 3 de facultate?

Mulţi ani la rând m-am ferit şi am încercat să nu fac public ceea ce mi s-a întâmplat. Sincer, acum nu ştiu de ce, poate de ruşine, ca şi cum aş fi fost vinovat de ceva. Îmi aduc aminte că eram la sfârşitul sesiunii de vară. Stăteam la un cămin studenţesc şi tatăl meu venise cu maşina să ducem bagajele acasă – urma vacanţa de vară. În timp ce duceam în braţe un monitor de calculator, am tuşit şi în câteva momente am simţit cum plămânii mi s-au umplut de sânge. Am lăsat monitorul jos şi în faţa căminului m-am aplecat şi am început să tuşesc sânge. Plămînii continuau să se umple cu sânge şi aveam impresia că mă sufocam. În acele momente am fost convins că voi muri. Nu ştiam ce mi s-a întâmplat, nu auzisem niciodată în viaţa mea pe cineva să i se întâmple ce mi se întâmpla mie. Tatăl meu stătea lângă mine încremenit, nu ştia ce să-mi facă. Eu, plin de pace, aplecat în jos, convins că mor în câteva clipe. A fost una din experienţele care m-au marcat pe viaţă. Nu am murit, sângele s-a oprit, au urmat 3 luni de spitalizare cu injectii zilnice şi 6 luni în care luam câte 10-12 medicamente concomitent. Diagnosticul a fost tuberculoză. A trecut, am uitat, sunt sănătos, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate. [Mai mult]

În anul 2002-2003, Raul Cionca a fost campion european la karate ( a deţinut titulul european la karate).

Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotaţii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam. În sensul că îmi doream să fiu privit, îmi doream să privesc, îmi plăcea să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neaparat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.

Toată lumea şi tot ceea ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenţiei mele, eram un tip foarte încrezut.

Totdeauna aveam tendinţa de a-i pune pe ceilalţi într-o lumină mai nefavorabilă pentru a mă ridica pe mine.

Pentru mine, fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface propriile dorinţe, propriile satisfacţii. Îmi plăcea să mă văd frumos în ochii lor. Nu mă interesa personalitatea lor, nu mă interesau dorinţele lor, nu mă interesa cine sunt şi ce vor de la mine.

În momentul în care am cunoscut-o pe fata respectivă şi-n momentul în care eram în prezenţa răului, practic, nimic nu mă mai bucura. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poţi să te mai ridici. [Mai mult]

Solista, compozitoare si lider de inchinare… sunt doar cateva din caracteristicile acestei tinere, in varsta de 30 de ani, originara din Bocsa, judetul Caras Severin…. Locuieste in Timisoara din 1998.

Simona… ce te-a adus in Timisoara?

…Adevarul este ca nu am dorit sa ajung aici…Am incercat sa ajung la facultate in Bucuresti. Nu am fost admisa asa ca am ramas acasa o perioada de timp.

Nereusita mea ( esec…cum l-am vazut eu atunci…) nu m-a descurajat…totusi…

Si…am stat sa vad ce se intampla.

In aceasta perioada am auzit de Scoala Biblica “ Christos pentru Romania “…L-am intrebat pe Domnul daca sa vin, Domnul mi-a zis ca da si…asa am ajuns in Timisoara…

Am facut 2 ani de Scoala Biblica apoi facultatea de Asistenta Sociala si Psihologie…

Tot in perioada asta am cantat cu Christos pentru Romania…care acum e Cristocentric.

Perioada in care am cantat cu trupa a format in mine stilul in care cant si acum. Am invatat multe insa am renuntat la trupa pentru ca am dorit sa ma asez intr-un singur loc de slujire. [Mai mult]

Om al credinţei, chemat de Domnul să ducă Dragostea lui Isus si la

„sălbatici”, visând în secret la a câstiga triburi pentru Cristos, l-am întâlnit

în sudul Indiei, pastor la o biserică a căror membri erau 100% femei.

Ne-am descoperit o pasiunea comună: tribul jarawa!

Să-l cunoastem:

L.M. Vă rog să vă prezentaţi si să ne spuneţi de câţi ani lucraţi aici, în Insulele Andaman si Nicobar.

Sunt D. P. De la optsprezece ani, eu si fratele meu mai mic, slujim Domnului pe aceste insule. Am venit aici la vârsta de aproape douăzeci de ani. Este un privilegiu că Domnul ne-a ales pentru această măreaţă sarcină chiar dacă avem parte de dureri si persecuţii chiar. Dumnezeu este cu noi în fiecare zi si ne ajută să facem voia Lui aducând oameni la El. [Mai mult]

Cristi, s-a născut în Arad, e căsătorit şi are 4 copiii. După o călătorie misionară în Africa avea să devină o persoană diferită. Deşi a mers în Africa cu un spirit aventurier, Dumnezeu a avut în vedere să îl înveţe realitatea prezenţei Lui şi trăirea la un alt nivel cu El. De atunci Cristi nu mai trăieşte doar teoretic ci şi practic. De atunci este un om care impactează şi face totul pentru lărgirea Împărăţiei…

 Ce ne poți spune despre tine și familia ta?

M-am născut în Arad, am 33 de ani şi dupa 9 ani de la căsă toria cu Monica avem 4 copii. Minunaţi ca ai tuturor: 1 băiat şi 3 fetiţe. Am avut o viaţă plină de peripeţii, m-am născut din nou de mic copil, am crescut într-o biserică penticostală şi pot spune că nu am cunoscut viaţa în afara bisericii. Teoretic. Practic, viaţa mea a fost o sinusoida cu Dumnezeu: când sus, când jos.

 Cum a început visul tău de a merge în Africa?

 Africa pentru mine nu a însemnat nimic pâna la un moment dat. Un fost coleg de liceu cu care am ţinut legătura, întorcându-se la Isus, după liceu, a venit la mine într-o zi şi m-a întrebat dacă nu vreau să merg în Africa ca şi misionar. Fiind aventurier de felul meu, am acceptat fără să mă gândesc prea mult ce înseamnă acest lucru. Spun asta ca şi încurajare: uneori nu cred că e necesară o chemare mai specială pentru cineva să meargă ca şi misionar, este chemarea pentru toţi cei născuţi din nou. Au trecut aproximativ 2 ani pânã s-a concretizat plecarea mea, în acest timp am crezut că acest proiect s-a anulat. Dacă iniţial am dorit să merg împreună cu soţia mea, ulterior, după 2 ani, acest lucru nu s-a mai putut, aveam deja 3 copii. Am început să mă interesez desprea această ţară, Benin, nici nu auzisem despre ea. Ne-am întâlnit cu misionarul la care aveam să ma duc, Tony. El venise în România pentru a definitiva plecarea noastră. Am rămas marcat de blândeţea acestui om înalt de 205 cm şi 150 kg, un munte de om. După scurtă vreme eu şi prietenul meu, Gabi, ne dădeam jos din avion în aeroportul din Cotonou, Benin. [Mai mult]

Pastorul David Reidy de la Hillsong Church, Australia a conferenţiat la Bucureşti, în perioada 15 – 17 Noiembrie 2006, în cadrul Conferinţei de închinare “Connect Worship Tour”. Împreuna cu el, a mai venit o echipă de laudă şi închinare de la Hillsong.

La acea vreme, am făcut tot posibilul să îi luăm un scurt interviu. Am îndrăznit şi am reuşit J.

Deşi nu este un interviu lung, am considerat că merită să fie publicat.

Acestea fiind spuse, vă invităm cu drag să citiţi un scurt interviu cu pastorul David Reidy.

Cum vă simţiţi în România şi ce părere v-aţi făcut despre ţara noastră?

David: Cred că e o ţară minunată şi o ţară cu un mare potenţial.

Ce v-a plăcut în mod deosebit la această conferinţă? 

David: În primul rând, entuziasmul şi bucuria celor prezenţi, apoi sprijinul pastorilor. [Mai mult]

Israelul a fost, este si va fi un subiect fierbinte pe paginile ziarelor. Granitele statului evreu sunt un motiv suficient de puternic pentru a fi atacati de palestinieni… Muntele Sfant este si el un motiv de disputa apriga. Luptele sunt tot mai puternice si tot mai dese iar revenirea Domnului Isus este tot mai aproape. Dumnezeu, i-a binecuvantat pe evrei in ciuda urii pe care celelalte popoare o au fata de poporul Israel. Binecuvantarile Lui se innoiesc in fiecare dimineata si chiar daca poporul evreu este momentan cazut intr-o impietrire, si nu recunosc dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, totusi mana Dumnezeului cel viu este asupra Israelului. Exista un singur Dumnezeu adevarat: Dumnezeul lui Israel! Pentru a afla detalii din viata poporului Israel, stam de vorba cu dl. Daniel Stanger – Pastor Mesianic din Nazareth, Israel.

Roni: Spuneam ca granitele statului Israel sunt un motiv puternic de lupta. Cine traseaza, domnule Daniel, aceste granite? [Mai mult]

… Bucurându-se împreună cu tinerii… accesibil pentru oricine… aproape de fiecare suflet care dorea să spună ceva… sociabil, prietenos, plin de viaţă şi dornic de a sluji pe “câmpul de bătălie”… aşa l-am întâlnit pe Otniel Bunaciu, prof. univ. dr. la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea din Bucureşti, la Institutul Teologic Baptist, şi actual Preşedinte al Uniunii Baptiste din România. Timp de câteva minute am stat cu el de vorbă aducând în actualitate

Problemele, nevoile şi atu-urile TÂNĂRULUi CREŞTIN ÎN GENERAŢIA MODERNĂ

Nicoleta Pascu: Din punctul dumneavoastră de vedere, care credeţi că sunt problemele cu care se confruntă tânărul creştin în această generaţie modernă?

Otniel Bunaciu: Eu cred că tinerii creştini în generaţia modernă se lovesc de probleme mai complexe în ce priveşte adaptarea lor la o cultură destul de ostilă, având în vedere că este o cultură puternic secularizată şi foarte materialistă. Totodată, problema identităţii este deosebit de importantă deoarece există o presiune puternică de grup, care îndeamnă tinerii la o acceptare a identităţii comune. De fapt presiunea aceasta dezvăluie un aspect interesant deoarece vedetele caută identităţi specifice lor, însă presiunea de grup descurajează individul de la formarea unei asemenea identităţi. Pentru tinerii creştini ar trebui să fie o mare onoare să îşi afirme identitatea creştină chiar şi pentru că este o identitate “diferită”. Din păcate de prea multe ori ei cedează în faţa presiunilor de grup… Eu cred că tânărul creştin se poate remarca, “altfel”, cu condiţia să se facă lucrul acesta într-un mod decent şi frumos, rezonabil… comunicând cu colegii şi prietenii.O altă problemă pentru tineri este invazia promiscuităţii în diferite aspecte ale vieţii… în massmedia, în publicaţii şi în viaţa morală. Este greu pentru un tânăr să rămână integru în zilele noastre… dar nu imposibil! [Mai mult]

„Nu ştiam cum am să ajung în India dar am pus înaintea lui Dumnezeu”

Daniel Dumitriu s-a născut la Iaşi, are 24 de ani şi a emigrat împreună cu familia în Statele Unite ale Americii. Student la University of California Berkeley, profilul Electrical Engineering & Computer Science, Daniel l-a cunoscut pe Dumnezeu după ce a citit întreaga Biblie pe parcursul unui an. Iar după ce participă la o conferintă de misiune în Romania, la Bîrlad, inima lui incepe să bată pentru misiune.

R.C : Daniel, vrem ca oamenii să te cunoască mai bine, pe tine ca persoană, ce ne poţi spune despre tine?

D.D: Am să spun câteva detalii despre familia mea, dar nu voi spune prea multe pentru că e mai bine să ne cunoaşte-ţi personal. Am crescut într-o familie de credincioşi şi Dumnezeu mi-a dat binecuvântarea să am 5 fraţi. În total suntem şase băieţi dintre care patru  au o relaţie personală cu Dumnezeu. [Mai mult]