Există multă speranţă pentru aceşti dependenţi şi pentru familiile lor. Aceste persoane au manifestat abilitatea de a transforma o viaţă de autodistrugere într-o viaţă marcată de îngrijirea de sine, trecând de la o viaţă de haos şi disperare la o viaţă de încredere în sine şi pace.” - Patrick J. Carnes, Ph.D. Autor al cărţii Out of the Shadows, 1992

În viziunea creştină, sexul este suportul biologic al unei relaţii durabile dintre două fiinţe diferite – bărbatul şi femeia -, un mod de exprimare a dragostei dintre cei doi şi, nu în ultimul rând, un mijloc de perpetuare a speciei umane. Când Dumnezeu l-a creat pe om, „l-a făcut după chipul Său: parte bărbătească şi parte femeiască” (Geneza 2). Textul biblic sugerează că sexul şi familia sunt un dar de la Dumnezeu, un mijloc de a experimenta ceva din intimitatea relaţiei care există şi în interiorul Trinităţii. Asemenea altor elemente care au rolul de a contribui la echilibrul individului şi al societăţii umane, sexul cunoaşte o patologie a dezvoltării şi a exprimării, atât la nivel individual, cât şi la nivel social. Acest articol evidenţiază două „boli” ale sexului, la fel de grave şi având, foarte probabil, aceeaşi etiologie: DEPENDENŢA SEXUALĂ şi ANOREXIA SEXUALĂ. [Mai mult]

Vă mărturisesc că am stat să mă gândesc bine asupra acestui subiect.

Aici vorbesc despre gelozia pe care o întâlnim într-un cuplu, nu vorbim despre gelozia sfântă a Lui Dumnezeu.

Şi, ca de obicei, a existat un motiv pentru care am scris despre gelozie…

Am fost într-o situaţie ( una anume, dar nu pot da detalii ) şi m-am trezit încolţită de sentimentul acesta când, în mod clar, o persoană ( o fată ) „se etala” în faţa iubitului meu…

Vă mărturisesc că am intenţionat să îi clarific anumite lucruri, dar Domnul m-a oprit şi mi-a pus  în faţă reacţia mea.

Deşi eram  „îndreptăţită” în ceea ce simţeam, totuşi, Domnul mi-a arătat că în spatele unei acţiuni poate sta o trăire cumplit de profundă.

Şi, dacă veţi fi sinceri, vă veţi regăsi, ca şi mine, în aceste descrieri. Nu toată lumea reacţionează la fel. Însă, în linii mari, acestea sunt trăirile care „guvernează” starea de gelozie.

Conform DEXului, gelozia este o trăire sufletească chinuitoare şi obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că fiinţa iubită nu este credincioasă; un sentiment de nemulţumire egoistă, provocat de situaţia, succesele cuiva; invidie; pizmă. [Mai mult]

Cu ceva timp în urmă o profesoară de seminar mi-a făcut urechile să se ciulească la auzul unei teorii. Ea susținea că de fapt orientarea sexuală ține de culturală, nu de natură. Va să zică și va să susțină, că în cultura ta ai fost educat să-ți ”pice plombele” după unele persoane de sex opus. Dacă însă te nășteai într-o cultură în care plombele pică după persoanele de același sex nu era nimic anormal. Ba mai mult mi-a adus și un argument. Grecii, contemporani ai lui Platon aveau principii maritale foarte diferite de ale noastre. Mai exact erau mari homosexuali, iar criteriile erau pe baza statutul social nu pe cel sexual.

”Vezi? Ține de cultură” ar putea spune orice filozof naiv care a descoperit recent critica rațiunii întortochiate. Pe acela și pe oricine susține această teorie a relativității ”căderii plombelor” doresc să-l întreb: Dacă e o chestie de cultură, de ce felul procreării e o chestie care ține doar de natură. Mai explicit: De ce doar sexul dintre o femeie și un bărbat poate să dea naștere la copii. De ce homosexualii nu pot face copii? [Mai mult]

Cum a început divorţul? Nimeni nu ştie. Originile sale sunt undeva în trecutul prăfuit al istoriei. Spre deosebire de căsătorie, divorţul este o instituţie umană[1]. Dovezile biblice existente arată că, deşi divorţul este recunoscut, permis şi reglementat de Biblie, el n-a fost instituit de Dumnezeu. Scriputra nu relatează vreun act a lui Dumnezeu transmis fie direc, fie prin profeţii şi apostolii Săi, prin care să fi stabilit sau instituţionalizat divorţul[2].

Tema divoirţul din perspectivă biblică este abordată de mulţi scriitori, iar majoritatea comentatorilor biblici au tendinţa de a urma una din următoarele concepţi cu privire la instituţia numită divorţ:

- Prima concepţie: cei care susţin că o căsătorie biblică este pentru toată viaţa. Divorţul nu este permis nici o dată pe baze biblice şi căsătoria cu o persoană divorţată este întodeauna coniderată adulter[3]. [Mai mult]

Această scrisoare privată este scrisă de cunoscuta autoare Elisabeth Elliot. Ea a fost adresată unei tinere din România, ca răspuns la multele întrebări pe care le-a avut în urma unei relaţii ce a eşuat.

Elisabeth Elliot avea să o îndrume şi să o sfătuiască pe această tânără în ceea ce privesc realţiile, dar şi căsnicia. “…am decis să împărtăşesc această scrisoare cu voi în speranţa că vă va ajuta aşa cum m-a ajutat şi pe mine…, iată ce mi-a răspuns Elisabeth Elliot.”

“Scrisoarea ta îmi aminteşte de haosul care pare să caracterizeze relaţiile moderne. Am analizat şi m-am rugat în legătură cu modul în care să îţi răspund. Nu îţi pot oferi o soluţie atâta timp cât întreaga societate creştină ar trebui schimbată radical, dar îmi voi da toată silinţa să te ajut.

Tinerii în jurul vârstei de căsătorie, de la 20 de ani în sus, ar trebui să se roage în mod serios în ceea ce priveşte căsnicia. Pentru a te concentra, eu cred că ar fi bine să renunţi la toate ideile de relaţie, cel puţin până vei avea o claritate şi o convingere asupra felului creştinesc de relaţie. În ultimul an de colegiu, ştiam că sunt pusă deoparte pentru câmpul de misiune. Ştiind acest lucru, am încercat să-mi direcţionez toată energia mea către Dumnezeu, în loc să mi-o direcţionez către proprile mele ambiţii şi dorinţe. [Mai mult]

Citesc prin diferite părţi despre DRAGOSTE: un sentiment minunat ce nu poate fi descris de nimeni,cred eu. E frumos să iubeşti, însă nu poţi face pe cineva SĂ TE IUBEASCĂ, dacă acesta nu doreşte.

Tot ce putem noi să facem este să ÎNCERCĂM să fim o persoană iubită de către cei din jurul nostru fără a forţa notă.

E mai bine să fi precaut de fel şi  în viaţă să nu te bazezi pe faptul că celui de lângă tine ÎI PĂSA la fel cum ÎŢI PASĂ ţie de el şi de alţii.

Ne îmbătăm cu apa rece uneori şi ne mulţumim cu CE AVEM, credem că este suficient. Ne orientăm către alt ceva spre un alt domeniu şi nu suntem atenţi la persoană şi la faptul că trebuie insistat asupra ei. PE CINE AVEM LÂNGĂ NOI?!

NE ÎNCREDEM uşor în cei de lângă noi,chiar şi în persoana iubită,VULNERABILITATEA ne caracterizează fără să vrem.Însă suntem orbiţi ,ori nu vrem să vedem,ori persoana din faţa noastră sau de lângă noi, îşi ascunde atât de bine felul ei de a fi încât nu ne dăm seamă  ce este cu adevărat. [Mai mult]

Dragostea durează 3 ani, a scris francezul Frederic Beigbeder şi lumea a luat-o drept postulat ştiinţific. Trei studii recente vin să confirme că deși căsătoria poate avea și efecte negative asupra vieţii oamenilor, există aspecte pozitive puţin cunoscute şi popularizate. Educaţia rămâne un factor cheie pentru reuşita unei căsnicii.

Căsătoria urâţeşte. Nu este o glumă a vreunui bărbat nefericit în căsnicie, ci este rezultatul unui studiu publicat de American Journal of Epidemiology care a arătat că bărbaţii şi femeile îşi pierd condiţia fizică după ce se căsătoresc. În general cercetătorii sunt de părere că, după ce trec de perioada în care își caută un partener, atât bărbații, cât și femeile tind să se relaxeze în ceea ce privește îngrijirea, greutatea și rezistența fizicului lor.

„Studiul oferă pentru prima dată dovezi grăitoare că tranziţia maritală este un factor social foarte important care influenţează condiţia fizică şi capacitatea de efort,” comentează Steven N. Blair, profesor la Universtatea South Carolina (Columbia). „Uneori efectele sunt pozitive, alteori negative. Este necesar să transmitem publicului astfel de mesaje, pentru a le atrage atenţia asupra posibilelor efecte negative asociate schimbărilor din viaţa lor”, a adăugat profesorul care a contribuit semnificativ la realizarea studiului. [Mai mult]

“Vino dar să ne sfătuim împreună…” Neemia 6:7 up

Sunt momente în relația de cuplu când avem probleme și atunci căutăm o soluție rapidă la problema noastră cerând sfatul unui prieten. Dar Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm mai întâi sfatul Lui și al partenerului de viață înainte de a cere sfatul altcuiva din afara familiei.

Din nefericire, în mod deosebit soțiile sunt tentate să facă lucrul acesta. Aleargă la un pastor sau la un prieten atunci când apar probleme. În loc să stea de vorbă cu soțul, ele preferă să sune un prieten de familie. Chiar și atunci când este vorba de creșterea copiilor, femeile tind să caute sfatul altora, mai puțin al soțului lor.

Această practică poate conduce la o distanțare în cadrul relației. Aceasta se întâmplă pentru că planul lui Dumnezeu cu privire la “a deveni una” implică și unitatea în discernământ – a găsi soluția cea mai bună împreună. O atmosferă de încredere și intimitate este întotdeauna rezultatul căutării și dăruirii sfaturilor unul celuilalt. [Mai mult]

Subiecte ca și acestea sunt spinoase, pentru că nu poți da un ”diagnostic”…nu poți trasa o linie de demarcație ci doar poți enunța câteva principii!sau mai degrabă valorile pe care le ai îți vor determina o graniță…sau nu.

Unul din subiectele mult întâlnite în ultima vreme este chiar cel din titlu :D …

Cât de prietenă pot fi eu, fată cu un băiat? Cât de mult pot fi apropiată de cineva de sex opus? Cât de mult pot să mă atașez emoțional de el?… Vă mărturisesc că am avut de ”luptat” cu această problemă… Ce veți citi va fi și o expunere subiectivă dar vom privi și puncte de vedere obiective…

David și Ionatan sunt exemplul clasic de prietenie strânsă care poate implica și sacrificii. Extraordinar Ionatan… atașamentul lui față de David a fost fără prefăcătorie. Frumos. Așa ar fi de dorit să fie orice relație dintre doi prieteni: sinceră, strânsă și care poate depăși circumstanțele!

Am dat un exemplu din Biblie. Pentru că e un loc excelent de unde poți da exemple. [Mai mult]

De fiecare dată când mă apuc să scriu ceva, privesc lucrurile dintr-o perspectivă personală…

De data aceasta m-am gândit la ”așteptare”…

Se merită să aștepți până la căsătorie? Se merită să spui ”da” unei vieți de abstinență până când vei încheia legământul căsătoriei cu partenerul tău?

Cu mulți ani în urmă mă enervau textele astea răsuflate…”spune nu sexului înainte de căsătorie” sau ”dragostea adevărată așteaptă”, etc… Nu găseam nici o stabilitate în ele… și simpla lor pronunțare mi se părea că mă afundă în rândul celor care ridică slogane ieftine…ce știau ei?:))

Ei bine, cu timpul și prin lumina Lui Dumnezeu am descoperit că ”punerea deoparte” pentru viitorul partener este una dintre cele mai înțelepte decizii pe care o poți lua ca și persoană necăsătorită. Dar vorbesc despre punere deoparte nu doar din punct de vedere sexual ci și din punctul de vedere al inimii, afectiv. În timpul relației noastre (ca și prieteni, apoi logodnici) am descoperit că pe măsură ce relația noastră evoluează iar lucrurile devin mai serioase şi noi ne pregăteam pentru căsătorie, am realizat că e sublim să poți dărui celuilalt viața trăită în sfințenie… [Mai mult]