Caută-mă Tu!

Învăț abandonarea…acel sentiment unic în mijlocul dezastrului, când liniștea te învăluie și realizezi că nimic nu mai e în controlul tău… Te prăbușești  conștient fiind că nu mai are sens să-ți irosești zborul… speri că vei fi prins într-o învăluire a Aripilor Divine.

Zborurile trecute, sunt ca niște iluzii spulberate, vise ce îți depășesc potențialul, vise din vremi îndepărtate aduse aproape de inimi… Senzorial le percepi mireasma și dintr-o dată te trezești la realitate. Simți doar gustul prafului de pe marginea drumului, înnecându-te.

Umblu prin volbura viselor destrămate și  învăț scuturarea…încă mă doare praful aruncat în ochi, mă doare trădarea atracției pământului, dar mi-am luat adio de la zborurile ușoare. Separarea de inițial mă aruncă pe meleagul altor idealuri, provocându-mă să caut frumusețea, punându-mi inima la încercare.

Mâinile îmi sunt inerte, ochii îmi sunt acoperiți, nu mă mai îndură umblarea…mai am la dispoziție o singură bătaie de inimă să Te găsesc…Ce șansă am, dintr-o singură fâlfâire a aripilor mele frânte, să nimeresc brațele Tale??… Mai bine, caută-mă Tu!

Luminita Ciuciumis

® Flacara Inchinarii Media

Share this:

Leave a Reply