Ioan 7:1: “ După aceea, Isus a călătorit prin Galileea.  Nu vroia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.”  (Eng. liderii iudei)

Când biserica încetează să aducă rod din abundenţă în această lume, devine lipsită de importanţă pentru cei din jur, chiar mai mult, devine fără importanţă pentru Dumnezeu.  Cât de des şi-a dorit Hristos să intre în epicentrul vieţii noastre, dar nu a putut, şi nu a reuşit din cauză că noi “liderii iudei” (creştinii) eram mereu în căutarea unui mod de a-L ucide sau de a-L alunga din viaţa noastră?

Atunci când inima bisericii dispare, când pasiunea şi credinţa, speranţa şi iubirea dispar…Isus pleacă. Atunci când nu trăim pentru inima lui Hristos, devenim orbi, şi nu realizăm că Hristos a părăsit clădirea. Isus a venit şi a zis în Ioan 7: “Nu am putut merge la Ierusalim, deoarece aceştia au încercat să Îmi ia viaţa. Încearcă să Mă ia din lumea pe care Am creat-o!”

Când inima bisericii nu este plină de viaţă, Isus nu mai locuieşte în acea biserică. Din nou şi din  nou vedem biserici strigând înaintea lui Dumnezeu şi rugându-se: “Oh, Dumnezeule mare, cum se face că Tu, Creatorul  iubitor, poţi privi cerşetorii în situaţii disperate, pe cei bătuţi şi răniţi, pe infirmi, şi totuşi nu faci nimic pentru ei?”  Dar de fiecare dată Dumnezeu ne răspunde: “  Eu am făcut ceva: te-am creat pe tine!” A devenit biserica atât de orbită? Ne-am pierdut în mijlocul acestei lumi? Acum câteva zile mi-am găsit prietenii apropiaţi într-o confruntare despre lucruri lipsite de însemnătate, când în faţa lor există o lume aflată în mare nevoie, dar nici unul din prietenii mei nu a fost dispus să dea o mână de ajutor. Încercăm atât de mult să ne justificăm, încât pierdem din vedere inima lui Hristos? Suntem atât de concentraţi la felul în care alegem să trăim viaţa, încât probabil (doar probabil) Îl alungăm pe Isus din oraşul (mediul) nostru?

Toţi ajung la concluzia că lumea are nevoie să fie schimbată, dar nu toţi realizează că schimbarea, de fapt, sunt ei. Chiar mai mult noi, biserica, trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în această lume.  Trebuie să ajungem la momentul în care noi nu Îl mai alungăm pe Hristos din lumea noastră, ci venim şi Îl ajutăm în căutarea Sa.

Dacă ne străduim să devenim roditori şi să ne ocupăm de nevoile lumii noastre, vom deschide din nou “oraşul” nostru, iar Hristos va intra cu bucurie. Dacă inimile noastre se împletesc din nou cu Hristos, zidurile oraşului nostru vor fi distruse, permiţându-i lui Hristos să intre din orice direcţie şi să ne înveţe, să vindece, şi să lege inima rănită.

Martin Luther King Jr. a spus cândva: “Oricine poate fi măreţ…, pentru că oricine poate sluji. Nu e nevoie de o diplomă de absolvire a şcolii pentru a sluji.  Nu trebuie să ştii să pui subiectul şi verbul în forma corectă pentru a sluji..nu trebuie nici măcar să ştii a doua teorie a termodinamicii din Fizică pentru slujire. Ai nevoie doar de o inimă plină de har şi de un suflet format din dragoste. “

Stând la masă cu ucenicii Săi, Isus le-a zis: “mâncaţi trupul Meu… şi beţi sângele Meu” , după care, afirmă cu îndrăzneală: “ Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”  Întreaga conversaţie aflată în Ioan capitolele 13 şi 14 arată cine suntem, cine este Isus şi cine ar trebui să fim în Isus. Fără efort, Isus merge mai departe şi spune:  “Baieţi, ascultaţi-mă, vreţi viaţa?  Vreţi să trăiţi în abundenţă din belşug? Atunci alăturaţi-vă Mie, în inima Mea, beţi sângele Meu şi mâncaţi trupul Meu, deoarece dacă vă hrăniţi cu Mine şi Cuvântul Meu, veţi trăi, pentru că Eu, sunt singurul Dătător de viaţă.

Există o explicaţie foarte veche a cuvântului “intimitate”.  Am auzit aceasta cu ceva timp în urmă. Dacă despărţiţi cuvântul “intimitate” în trei părţi, va suna ceva de genul “în-mine-vezi” (into-me-see Eng.). Isus intră pe tărâmul nostru, în lumea noastră, în viaţa noastră, dorind cu pasiune să aibă intimitate cu noi. În timp ce fără ocolişuri invadează inima noastră, ne spune să privim în El, aşa încât să putem învăţa să trăim cu El. Trebuie să încercăm să vedem în inima Lui Hristos, pentru a învăţa să Îl cunoaştem. Cu braţe larg deschise înaintea noastră, Isus priveşte înspre noi în fiecare zi spunând:  dragii mei copii, priviţi în Mine, vedeţi bunătatea Mea, credincioşia şi dragostea pe care o am pentru voi. Vino şi intră în comuniune cu Mine şi permite-mi să te conduc în călătoria prin inima Mea, pentru ca din nou să aduci rod, şi pentru ca EU să pot intra iar în lumea ta.

Stelian Baban

® Flacăra Închinării Media