În dragoste nu este frică

În dragoste nu este frică

Data trecută am început o discuţie despre identitatea noastră şi  cât de important e să ne cunoaştem identitatea pentru a putea  trăi o viaţă la capacitate maximă şi a intra în destinul pe care Dumnezeu îl are pentru noi. Vă spuneam că atunci când nu ştim cine suntem, nu vom şti încotro ne îndreptăm, ci vom fi bătute de vânt, încoace şi încolo, nesiguranţa ne va caracteriza acţiunile şi vom fi tentate să compromitem valorile în care credem pentru a fi acceptate şi iubite.

În fiecare dintre noi, arde dorinţa de a se găsi cineva care să ne vadă dincolo de aparenţe, să se uite dincolo de „ambalajul” nostru, să privească înăuntrul, să ne descopere, să citească cu atenţie fiecare filă din povestea vieţii noastre, nu să se uite doar la coperţi sau cel mult la poze, ci să plătească preţul descoperirii comorii din inima noastră… dar  din păcate căutăm persoana potrivită în locul nepotrivit, sau şi mai grav declarăm ceva, dar acţiunile noastre spun altceva… vindem ce avem mai scump pe vorbe goale.

Trăim într-o lume a pornografiei, într-o societate în care nonvalorile sunt considerate valori, o lume în care la fiecare pas ni se va cere să facem ceva ce ne va compromite convingerea, sau să lasăm mai jos standardul pentru că suntem fanatici(e). Şi de multe ori facem acest lucru de frică să nu fim respinşi(e). Dar atunci când încălcăm convingerile clare date de Dumnezeu, cei în faţa cărora vom face aceste lucruri nu ne vor plăcea mai mult, chiar dacă  pe moment vor fi mai drăguţi, dar ne vor considera prefăcuţi(e) şi vom pierde respectul persoanei în faţa căreia ne încălcăm convingerile.

Avem de dus această luptă în fiecare zi, la şcoală, acasă, la locul de muncă, când ieşim în oraş sau la cumpărături cu prietenele… şi trebuie să rămânem verticale când ne alegem îmbrăcămintea, ca nu cumva în fiecare săptamână fusta să devină tot mai scurtă, până când ajunge invizibilă, să rămânem cu capul pe umeri când băiatul cel nou, cu „pătrăţete”, ce pare model al  revistei „Men,s health” vine şi se bagă în seamă şi ne invită la un suc! Trebuie să ne gândim la consecinţele alegerilor noastre şi că ceea ce alegem azi ne afectează viitorul. Trebuie să ne oprim să mai vindem lucrurile de preţ pe care Dumnezeu le-a pus în viaţa noastră pentru un zâmbet, o îmbrăţişare sau un cuvânt de apreciere! Trebuie să ne oprim să ne lăsăm inima în voia pornirilor ei, „îndrăgostindu-ne” de prima persoană ce ne face un compliment sau ne acordă puţină atenţie, punând inima noastră pe tavă, oricui, doar pentru că bate cu putere şi sângele ne aleargă prin vene! Îndrăgostirea nu este tot una cu iubirea adevărată! Scott Peck spunea că îndrăgosteala este ”o componentă determinată genetic a comportamentului de reproducere… servind la o creştere a posibilităţii de reproducere şi slujind, astfel, la supravieţuirea speciei.” Dragostea nu este poftă… te-am văzut, mi-ai plăcut, te vreau, te vreau cu orice preţ! Pofta este egoistă şi caută doar împlinirea propriilor nevoi, spune fără cuvinte „ vreau să-mi satisfac nevoile, pornirile carnale, dar nu conteză decât acest moment, nu contează decât ca eu să fiu fericit(ă) în acest moment, indiferent de ceea ce simţi tu, indiferent ce fur din viaţa ta prin acţiunile mele”!

Atunci când ni se cere să facem lucruri pentru a ne demonstra dragostea, lucruri de genul „dacă mă iubeşti normal că te vei culca cu mine”, „ dacă mă iubeşti trebuie să mergem mai departe, să ne cunoaştem, să fim mai intimi, trebuie să faci…”, când se foloseşte manipularea emoţională pentru obţinerea unui lucru, trebuie să ne  venim în fire şi să ne trezim din minciuna în care trăim, pentru că acolo nu este vorba de dragoste şi nici de intimitate! Adevărata intimitate se realizează la nivelul sufletului.  Adevărata dragoste nu va căuta folosul ei, ci folosul celuilalt, nu se va gândi „ce pot să iau din această relaţie ca să mă simt bine”, ci va spune: „ce pot să fac, ce pot să daruiesc ca cel(cea) de lângă mine să fie implinit(ă) şi fericit(ă)”, „ ce trebuie să fac ca el(ea) să înflorească, să strălucească şi să-şi atingă potenţialul maxim”?!  Adevărata dragoste începe după ce trece starea de îndrăgostire. „Dragostea este foarte răbdătoare şi bună, niciodată geloasă sau invidioasă. Ea nu se laudă niciodată şi nici nu se făleşte, nu e trufaşă sau necuviincioasă. Dragostea nu ţine morţiş să i se facă pe voie. Nu este iritabilă şi nu se simte ofensată. Nu poartă pică şi aproape că nici nu bagă de seamă greşelile altora. Niciodată nu se bucură de nedreptate, ci este în culmea fericirii ori de câte ori învinge adevărul. Dacă iubeşti pe cineva, întotdeauna îi vei rămâne credincios oricât te-ar costa. Vei crede întotdeauna în el, aşteptându-te să fie totdeauna  la înalţime şi îl vei apăra întotdeauna cu fermitate!” -1 Corinteni 13:4-7

Eşti valoros(oasă) şi iubit(ă) şi pentru tine s-a plătit preţul cel mai mare! Dumnezeu a dat pentru noi ce a avut mai scump! E timpul să nu mai risipim comoara pe care El a pus-o în noi. Chiar dacă poate te simţi fără valoare, pe jumătate gol(oală), chiar dacă până acum inima ta a fost de jaf şi pare un ţinut pustiit, am o veste bună: Dumnezeu restaurează şi azi! El dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi ploaie târzie, El poate transforma orice tărâm arid într-un loc de belşug, într-o oază de binecuvântare! Şi îţi poate da mai mult decât ceea ce s-a furat din viaţa ta. El este Dumnezeul celei de-a doua şanse. Te iubeşte şi dragostea Lui risipeşte frica! Când rezervorul tau de iubire va fi plin de iubirea Lui, vei descoperi cine eşti, nu te vei mai lăsa înşelat(ă) de vorbe goale, ci vei înflori! Se merită să aşteptăm să primim din mâna lui Dumnezeu ceea ce El a pregătit pentru noi şi ce este cel mai bun, pentru că El dă daruri bune copiilor Săi. Şi în acest timp El va umple inima noastră cu iubire, ne va împlini nevoile, ne va face compleți(e)  şi ne va face să devenim ceea ce viitorul nostru soţ(soţie) are nevoie să fim!

                                                                                                     Anca Dumitrașcu

Share this:

Leave a Reply