Un bun prieten mi-a povestit recent despre un om care l-a mustrat pentru că a descris sentimentul de bucurie care vine din cunoaşterea Lui Dumnezeu. “Se rezumă creştinismul doar la o religie care te face să te simţi bine?” l-a mustrat el. În timp ce ascultam, am început să reflectez la această afirmaţie. Ne închinăm noi Lui Dumnezeu doar pentru că aceasta ne aduce bucurie? Ar trebui să facem aceasta? Inconştient, putem de multe ori să ne gândim că este mai spiritual să Îl slujim pe Dumnezeu din datorie decât din plăcere; că Dumnezeu vrea să ne conformăm, să capitulăm şi să Îl slujim pentru că aşa se cuvine.
Fiind un lider de închinare, recunosc că unul dintre motivele pentru care Îl lăudăm pe Dumnezeu este pentru că aşa se cuvine. El cere lauda noastră pur şi simplu pentru că El este Obiectul cel mai frumos şi atotsatisfăcător. Mai mult decât atât, El doreşte lauda noastră pentru că El este Dumnezeu, Creatorul legilor. Sunt mulţumit de această conştientizare.Dar mă întreb dacă nu ne înşelăm singuri oprindu-ne aici.
Este precum C.S. Lewis sublinează în mod profound în cartea sa Reflections on the Psalms, “toată bucuria curge spontan în laudă.” Îndrăgostiţii laudă pe persoana iubită, cititorii îşi laudă cartea preferată, gurmanzii laudă felul de mâncare preferat, şi noi, “Cei din Colorado”, lăudăm munţii. Vedeţi, ne face plăcere să lăudăm lucrurile de care ne bucurăm pentru că lauda nu este numai expresia bucuriei, dar şi împlinirea acesteia. Lauda noastră pentru Dumnezeu trebuie să curgă din bucuria noastră în Dumnezeu. Să Îl lauzi pe Dumnezeu este să te bucuri din plin de El.
Aceasta aduce o schimbare în stilul nostru de a-L lăuda pe Dumnezeu. De multe ori credem că prin exprimarea laudei printr-o faţă posomorâtă, rezultată a unei constrângeri interioare, noi îi facem un serviciu lui Dumnezeu. Dar când “Îi oferim laudă” Lui Dumnezeu, cine este cel care de fapt oferă? Putem să Îi oferim ceva Lui Dumnezeu? În ritualurile iudaice străvechi, miracolul şi frumuseţea jertfei nu reprezenta ofranda pe care oamenii o dăruiau Lui Dumnezeu, ci ceea ce El le dăruia. El a oferit oamenilor o cale de a intra în părtăşie cu El.
“Atunci voi merge la altarul Lui Dumnezeu, la altarul Lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea şi Te voi lăuda cu harfa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!” (Psalmul 43:4) Când ne predăm vieţiile Lui, El ni se oferă pentru ca noi să ne bucurăm; şi această bucurie în El erupe în lauda pentru minunatul şi frumosul nostru Dumnezeu. Atunci când ne bucurăm din plin de Dumnezeu, noi Îl glorificăm pe El. O viaţă plină de laudă este una plină de bucurie în Dumnezeu.
Glenn Packiam
Tradus de Flavia Vlasa
