Trăim într-o perioadă în care totul în jurul nostru se schimbă, iar principiile închinării fiecărui creştin pot cuprinde noi orizonturi spirituale, datorită Duhului Sfânt.
Bazele laudei şi închinării se văd bine în cuvântul lui Dumnezeu, atât în Vechiul Legământ, cât şi în Noul Legământ, iar în momentul în care a luat fiinţă Biserica, în ziua de Rusalii şi până în zilele noastre, fiecare generaţie de creştini a cunoscut diferite trepte în închinare, în funcţie de contextul cultural al vremii. Cu fiecare generaţie de creştini, s-a mai urcat o treaptă în domeniul adorării şi al închinării, care, pe parcursul veacurilor, s-a tot dezvoltat pentru că trupul lui Hristos, ca şi întreg, trebuie să-L cunoască pe El pe deplin.
Cum Îl putem cunoaşte pe Hristos mai profund dacă nu în mijlocul laudelor noastre, unde locuieşte şi în rugăciunea care leagă omul de Dumnezeu, prin Fiul Său ?
Voia Lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să-L cunoască pe El şi să-L slujească, în supunere faţă de planul şi voia Sa.(Ieremia 31, Evrei 8).
Exemplul pentru noi este Domnul Isus Hristos. El vrea o biserică după cum a fost El, pentru că noi suntem trupul Lui pe pământ, un popor creeat şi salvat pentru a-i aduce Lui laude şi pentru a face cunoscută puterea şi gloria împărăţiei Sale: ”Vor spune slava Împărăţiei Tale şi vor vesti putera Ta, ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de slavă a Împărăţiei Tale”(Ps.145:11, 12).
Condiţia Nou Testamentală pentru închinare (adorare) este specială: ”în Duh şi Adevăr”( Ioan 4:23,24; Efeseni 6:18). Perdeaua Templului a fost dată la o parte şi putem intra “pe o cale nouă şi vie”, în prezenţa Lui Dumnezeu, la Tronul Harului.(Evrei 10:19, 20).
Scriptura, ca întreg, demonstrează manifestări “vii”, care sunt acţiuni ale Duhului Sfânt în om, datorită reverenţei lui înaintea Celui Divin.
Fundamentul laudei şi închinării este găsit în Vechiul Testament şi trebuie luat în considerare pentru că principiile sunt bine determinate încă din vechime. Scriptura pe care famenul etiopian o citea şi pe care Domnul Isus o împlineşte, este Vechiul Testament, fiind şi el o proorocie ce nu trebuie dispreţuită. (1 Tesaloniceni 5:20).
Un exemplu pentru modul de închinare şi o motivaţie pentru manifestările fizice ale închinării este împăratul David, patriarh, prooroc, preot ( Fapte 2:29,30; Fapte 13:22) şi nu în ultimul rând, numit de Dumnezeu “om după inima Lui”. Deşi a avut o viaţă cu multe greşeli, totuşi plânge în final lipsa sa de înţelepciune, nevegherea lui şi se pocăieşte. Binecuvântarea iertării nu face decât să îl aducă la împlinire în El (Fapte 2:25-28) şi la o închinare în Duhul, o închinare “slobodă”, dedicată în totalitate Lui Dumnezeu. Deşi ajunge să “joace”, el şi poporul în fruntea căruia Dumnezeu l-a pus, totuşi reiese clar că această acţiune era dedicată lui Dumnezeu ; manifestarea lor prin “joc” a fost în Duhul, deoarece bucuria şi veselia vin din Duhul Sfânt.
Versetul din Fapte 15:16 vorbeşte despre o restaurare a cortului lui David şi se aduce în prim plan o profeţie a vechiilor profeţi- important e contextul din Noul Testament pentru închinare şi semnificaţia ei în Vechiul Testament.
Noul Testament scoate în evidenţă harul, credinţa şi închinarea în “Duh şi Adevăr” (Efes. 2:8, Gal.3:11, Rom.3:21, Fapte 15:11), iar în Vechiul Testament se găseşte pregătirea cortului pentru închinare, pentru ca Dumnezeu ” să locuiască în mijlocul lor” acolo, în cort (Exod 25:8, Evrei 9), unde omul trebuia să-L venereze pe Dumnezeu, în faţa Chivotului Legământului( acolo unde locuieşte Dumnezeu).
Dacă Biblia vorbeşte despre David ca rege, pastor şi lider, de restaurarea cortului lui, care era locul pământesc al omului pentru închinare ( Evrei 9:1), atunci el este prototipul care a adus reforma în laudă şi închinare: introducea instrumente noi, schimba astfel în mai multe feluri expresia muzicală a laudei, a recurs şi la mai multe moduri de închinare pentru că a înţeles harul încă din Vechiul Testament.
Cortul lui David este o imagine a bisericii spirituale de pe pământ în zilele noastre, printr-o închinare în Duhul. Perdeaua a fost dată la o parte, astfel, în închinare, se poate ajunge la intimitate în El şi la o viaţă înrădăcinată în El (Ioan 15), aceasta fiind o viaţă de biruinţă în şi prin Duhul (Rom.6:8, Gal.5). Creştinul trebuie să fie dedicat Lui şi voii Sale, trebuie să aibă viaţa curată şi sfântă, zidită în conformitate cu tiparul Lui (1 Cor.3:9,10; Evrei 8:5) pentru ca astfel El să poată locui în mijlocul creştinilor. (2 Cor.6:14-7:1)
Cea mai mare chemare a oamenilor este aceea de a pregăti Lui Dumnezeu un loc unde să locuiască prin Duhul, aici, pe pământ (Efes 2:20-22).
Închinarea făcută după călăuzirea Duhului Sfânt nu a avut şi nu are tipare de urmat, căci căile Domnului în a ne conduce în intimitate cu El trebuie să fie lăsate în mâna Lui, prin Duhul.
Importantă nu e forma exterioară de manifestare, ci condiţia interioară a creştinului. Focalizarea închinării noastre trebuie să fie întotdeauna în Domnul şi în a-L căuta pe El; niciodată muzica, forma exterioară, sau ce ne place nouă, nu ne vor duce în sfânta Lui prezenţă. Chiar dacă uneori muzica ne ajută în închinarea noastră, ea nu trebuie să fie elementul cheie.
Închinarea trebuie să fie aşa cum vrea Duhul Sfânt. Pentru El este important să fim sinceri şi reali, să ne închinăm cu toată inima, puterea şi mintea, trupul, sufletul şi duhul nostru.(Ps.150)
Închinarea după modelul lui David e în libertatea de exprimare, în libertatea de a fi condus în Duhul în moduri noi, astfel permiţând Duhului Sfânt în închinare să lucreze liber în noi şi prin noi, pentru că prin călăuzirea Lui vom fi în voia lui. Îl vom cunoaşte pe El şi vom merge mai departe în intimitate cu El.
Restaurarea cortului lui David e “restaurarea tuturor lucrurilor” (Fapte 3:21) pentru că poporul Lui din zilele din urmă trebuie să ajungă la o stare înaltă de maturitate spirituală (Efes. 4), de putere (Efes.6) şi de puritate-curăţie (Efes.5)
Mai sunt şi alte exemple demne de luat în considerare referitor la închinare şi laudă, însă exemplul Domnului Isus este bun pentru a învăţa că El s-a subordonat Tatălui, fără să Îi pese de ceea ce spuneau oamenii. El a stat cu viaţa Lui la dispoziţia lui Dumnezeu şi a fost gata să facă totul, doar călăuzit de Duhul.
Ce vei face TU?
Gordon Merk
