Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Ferice de cei ce-şi pun nădejdea în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări . Psalmul 84 4:6
Ieri, în timp ce căutam prin pivniţă, am găsit nişte casete care erau într-o cutie nedespachetată. Îndepărtând praful depus, am realizat că sunt vechi şi, când le-am examinat mai bine, am văzut înscripţionat anul 1997. În ultimii 17 ani, am condus închinarea full time. Misiunea mea s-a centrat pe sprijinirea altora în a redescoperi sau în descoperi mai mult prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa lor, prin închinare personală, privată şi publică. Aceste casete erau înregistrări ale unui seminar de închinare pe care l-am condus împreună cu un prieten.
Vedeţi, noi toţi trăim în trei locuri.
Avem vieţi publice -viaţa pe care o trăim la locul de muncă, în biserică, în locurile de întâlnire; vieţi private-viaţa pe care o trăim acasă şi în jurul prietenilor apropiaţi şi a familiei; vieţi personale – viaţa pe care o trăim în gândurile noastre şi în adâncul inimii noastre.
Dumnezeu vrea să invadeze spaţiul nostru. Nu doar duminica, ci de luni până sâmbătă, la muncă, în mall şi în maşină. El vrea să intre în gândurile şi în inimile noastre cu prezenţa şi cu Gloria Sa. Vedeţi, El schimbă atmosfera noastră cu prezenţa Sa.
Închinarea este unealta prin care Dumnezeu pune stăpânire pe spaţiul nostru prin harul Său şi sfinţeşte tot ce nu este sfânt.
Trebuia să am atmosfera schimbată.
Eram într-un pustiu spiritual. Spiritul meu era pustiu şi gol. Eram în păcat? Nu! Într-o încurcătură, poate; dar, ce era mai important, eram unde Dumnezeu dorea ca eu să fiu….
Acesta a fost locul în care am fost prezent pentru a găsi apă spirituală proaspătă. Da, apa proaspătă poate câteodată să se găsească în surse folosite; nu tocmai noi. Tine-ţi minte, trupurile noastre sunt supuse puterii timpului şi a vârstei, dar Spiritul nu este atins de timp-aici trăieşte Dumnezeu şi aici ne cheamă să trăim. Din moment ce râul de închinare ce curge din tronul harului nu se opreşte niciodată, a fost evident că abilitatea mea de a mă feri a fost oprită. Precum o ţeavă de apă, putem să devenim opriţi de dărâmături spirituale şi emoţionale sau de construcţii ce afectează curgerea închinarii în vieţile noastre. Faptul că noi conducem oamenii în închinare nu înseamnă că noi putem să intrăm tot timpul în închinare.
În timp ce ascultam aceste casete, mi-am amintit de puterea Lui Dumnezeu şi de curgerea Duhului Lui în închinare, în timpul acestor întâlniri pe care le-am avut. Erau “vechi”, dar dintr-o dată, au devenit “proaspete” din nou. Am contiunat să ascult şi am recunoscut “locul” în care au fost realizate aceste casete. “Locul “ în care m-am regăsit a fost diferit. M-am simţit “in locul greşit”.
Nu locul “fizic”, ci locul spiritual. Ca şi Moise, am recunoscut locul drept “Stânca” unde Gloria Lui Dumnezeu trecea, acoperindu-mă şi transformându-mă.
Poţi să îţi aminteşti locul în care Dumnezeu te-a transformat? Locul unde te-a ascuns? Şi, când ai părăsit locul, oamenii au ştiut că ai fost cu Dumnezeu? Locul unde Moise a fost ascuns pe “Stâncă”, lângă Dumnezeu este o umbră a imaginii Lui Isus. El a pregătit un loc lângă Tatăl pentru noi şi prin El şi cu El, noi stăm în prezenţa Lui Dumnezeu.
Precum o fântână adâncă, primeam din nou din fântânile închinării pe care le-am experimentat acum 5 ani, iar apa era încă proaspătă şi spiritul meu reînnoit!
Când fântânile sunt săpate, ele se formează din apa depozitată în stânci localizate adânc în interiorul pământului, numită apă subterană. Această apă subterană este parte din circuitul apei şi reprezintă apa de ploaie înfiltrată în pământ şi în rocă, localizată în scoarţa terestră. Când apa din fântână este epuizată şi nu este alimentată de ploaie, nivelul apei scade şi fântâna poate seca. Pentru mulţi, închinarea reprezintă apa de suprafaţă care se evaporă după ploile de duminică, dar psalmistul vorbeşte despre lauda continuă comparată cu o fântână din care ne tragem zilnic resursa de apă; care comunică cu sursa de apă a relaţiei noastre personale şi intime cu Dumnezeu.
Un loc aflat în adâncul sufletului nostru, care este reîncărcat de ploaia din ceruri. Noi devenim pustii când nu încărcăm aceste fântâni spirituale din interior.
În urmă cu câţiva ani, Dumnezeu mi-a vorbit aceste cuvinte: “ Te-am chemat sa fi un prieten şi nu un servitor, o mireasă, mai degrabă decât un luptător, un fiu, mai degrabă decât un păstor.”
Eşti tu în locul spiritual nepotrivit? Esti tu într-un pustiu spiritual? Adesea încercăm să extragem apa superficială a cântecelor noi, a aranjamentelor sau a stilurilor muzicale. Apa proaspătă este doar în adânc. Mulţi oameni definesc închinarea drept o categorie de muzică, dar, pentru a-L experimenta pe Dumnezeu, trebuie să mergem mai adânc.
Pătrunde în străfundurile spirituale ale Lui Dumnezeu şi găseşte izvoarele care niciodată nu seacă.
Rycky Hall
Tradus: Flavia Vlasa
