La începutul acestei săptămâni m-am trezit în mijlocul a ceea ce voi numi „Frenzy Valentine” (nebunie de Valentine) şi nu am făcut o treabă atât de bună….scuzele mele pentru familia mea. În această dimineaţă în timp ce reflectam asupra ceea ce comerţul numeşte „luna dragostei” am realizat că am nevoie de disciplină, acelaşi fel de disciplină ce îl aplic în timpul Crăciunului; care este să trec dincolo de comercializare, de tradiţile superficiale şi efemere şi să ajungi la esenţialul şi baza sărbătorii. Ca să ne bucurăm cât mai mult de Crăciun , ne uităm dincolo de a cumpăra daruri la cel mai mare dar – Fiul lui Dumnezeu. Într-un mod similar, în Februarie, trebuie să ne uităm dincolo de bomboane şi flori la cea mai mare demonstraţie a dragostei. Este ceva evident pentru cei care experimentează dragostea lui Cristos într-un mod regulat, că Februarie fiind marcată ca şi luna dragostei, este un substitut disperat şi superficial pentru dragostea adevărată. Aşa cum Pavel o spune:
„Dragostea rămâne pentru o perioadă lungă atunci când simte ca să renunţe; îl tratează pe celălalt cu bunătate, indiferent dacă primeşte dragoste în schimb sau nu; dragostea nu caută să fie posesivă sau să-l controleze pe cel iubit; dragostea nu este egoistă, nu caută ca totul să se întâmple cum vrea ea şi nu caută folosul său; dragostea nu se înfurie repede şi iartă repede şi iartă pe deplin; dragostea nu se bucură când viaţa este o sumă de minciuni, ci trăieşte pentru integritate; dragostea continuă să continue; crede neîncetat, speră neîncetat. Dragostea nu piere niciodată”. ( am editat parafraful prietenului meu Bill Dogterom).
1 Corinteni 13 provoacă noţiunea obişnuită de Valentine’s Day. Dragostea ar trebui să fie mai mult decât un cadou pe care îl cumpăr să demonstrez că este acolo; este un legământ de a trece dincolo de versiunea temporară arătată în reclamele de la televizor, la dragostea eternă a lui Cristos demonstrată prin cuvintele mele, acţiunile mele şi gândurile mele. Aceasta nu se aplică doar la familie, prieteni dar şi la modul în care mă închin lui Dumnezeu. Aceasta este aspiraţia mea.
John A. White
