Închinarea ” Chiar dacă”

falling downÎnchinarea are de-a face cu  a-L iubi pe Dumnezeu, a-L urma pe El, a ne pune viața în întregime pe Altarul Lui. Numai că, nu este întotdeauna așa de ușor. De multe ori nu știm cum să ne inchinăm, de ce să ne închinăm, când să ne închinăm, care este motivația cea mai corectă. O sumedie de întrebări se nasc în mintea noastră.

În căutare de răspunsuri răsfoim Biblia și îl găsim pe Iacov, în drum spre Haran (Gen.28:10), la prima sa experiență cu Dumnezeu. La sfatul tatălui său, Iacov pleacă din Beer- Șeba spre Haran ca să-și caute o soție. La un moment dat se oprește într-un loc să rămână peste noapte. Fără adăpost și sub cerul liber, Iacov pune capul pe o piatră și adoarme. În timpul nopții, Domnul I se descoperă în vis și îi vorbește de viitorul lui. Iacov se trezește dimineață plin de frică și de uimire și declară că locul unde a dormit este înfricoșat, că Domnul este în locul acela și el nu a știut. După care se grăbește să se închine și să se roage Domnului.

După așa o experiență minunată cu Dumnezeu, era de așteptat ca Iacov să se dedice total Domnului, să-I spună că nu dorește nimic altceva decât pe El. Dar el se roagă și spune:  DACĂ!!!!!(v.20-22)

(parafrazare)„ Dacă vei fi cu mine, dacă îmi vei da haine și voi avea ce să mănânc, dacă mă voi întoarce în pace…..de-abia atunci TU vei fi Dumnezeul meu…și bonus, Îți voi da a 10-a parte din tot ce îmi vei da.”

1.        Închinarea de tip „dacă”:

„Doamne, dacă îmi dai…dacă mă binecuvântezi…dacă vei fi cu mine… „

Nu-l putem învinui pe Iacov la prima lui experiență cu Dumnezeu, pentru că de foarte multe ori, suntem și noi la fel. Poate că nu o spunem chiar așa, cu voce tare, dar se vede în reacția și atitudinea noastră. Dacă simt că nu mai e cu mine – „îmi vine greu să mă închin”; dacă am datorii – „sunt prea îngrijorat și nu mai sunt chiar în formă…să treacă asta si pe urmă…”; dacă sunt bolnav – „vindecă-mă mai întâi, Doamne și să vezi pe urmă cum te voi lăuda și cum o să mă rog…”; Dacă lucrurile merg rău – „cine mai are chef să se închine? Să se rezolve mai întâi și pe urmă să vezi…”; „Doamne, nici măcar nu am o casă a mea și trebuie să muncesc pentru asta dar dacă Tu îmi vei da o casă, o să vezi că o să câștigi și Tu din asta… casa mea va fi și casa Ta, o să ți-o dedic Ție și o să mă rog în fiecare zi…”

Foarte din mulți dintre noi avem atitudinea asta și modul ăsta de închinare, la acest nivel. Dar există și un alt mod de închinare…

2.       Închinarea „pentru că”

Aici, am mai avansat. De fapt chiar am avansat bine. E un nivel foarte bun. Nu îi mai punem condiții lui Dumnezeu, nu mai încercăm să negociem și să facem afaceri cu El, acum, suntem mulțumitori  și recunoscători. Ceea ce e o mare calitate și pe cale de dispariție în zilele noastre. Să mulțumești și să fii recunoscător.

„Doamne, îți mulțumesc pentru toate binefacerile tale, pentru că mă vindeci, pentru că mă ierți, pentru că ești bun cu mine( Ps. 103), pentru că m-ai păzit de orice rău, pentru că faci minuni, pentru că te îngrijești de nevoile noastre( Ps. 107:8,9), pentru că nu mă lași singur niciodată.”

Tipul acesta de închinare este unul extraordinar și efectul este benefic. Ne schimbă, ne face dependenți de El și ne învață să devenim multumitori. Este un mod minunat de a ne închina înaintea Lui și trebuie să ne dorim să ajungem la acest nivel și să ne menținem aici.

Stai și te gândești ce ar mai putea urma, dacă nu acesta este apogeul… Dar mai există și o altă atitudine de închinare, un alt mod de a-L lăuda pe El. Acesta este:

3.       Închinarea „chiar dacă”( Hab. 3:17, 18)

La acest nivel nu ne mai interesează nici să primim ceva de la Dumnezeu sau să-I cerem să ne binecuvânteze și nici să-I mulțumim pentru ce a făcut sau va face pentru noi. Acum suntem gata să ne  încredem în El și să ne închinăm Lui, CHIAR DACĂ!!! Chiar dacă anul acesta va fi secetă, chiar dacă nu am bani să-mi cumpăr tot ce vreau, chiar dacă nu am primit încă răspuns la rugăciuni, chiar dacă e criză, chiar dacă nu mi-am plătit încă datoriile, chiar dacă nu am luat sau nu voi lua Bacul, chiar dacă trec anii și nu m-am căsătorit încă, chiar dacă mă simt singur sau respins, chiar dacă nu s-au împlinit încă promisiunile Lui față de mine – „ Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.”

Acesta este esența și apogeul  Închinării. Cristos este centrul și motivul bucuriei mele, nimic altceva. Nu te mai interesează nici ce ar mai putea face pentru tine, nici ce a făcut deja. Cel ce binecuvântează devine mai important decât binecuvântările. Nu vrei altceva decât pe El, bucuria ta este deplină doar în El. Să te bucuri în Domnul, este tot ce contează. Bucuria-n Domnul este tăria ta! Dacă Îl ai pe El, ai TOT! Dacă nu-L ai pe El, nu ai nimic.

Gabi Ciuciumiș

Share this:

2 Comments

  1. Anonim:)5 years ago

    Se pare ca mai am muuuult de lucru pana o sa ajung la nivelul „chiar daca”!Dar iti multumesc ca mi’ai deschis ochii prin acest articol!Si sunt sigur ca nu numai mie!!!Haideti sa nu mai fim o generatie „dacã” ci SA FIM O GENERATIE „CHIAR DACÔ!!!

  2. Misiunea Elohim5 years ago

    Un articol inspirat de Duhul lui Dumnezeu, un mesaj adevarat si de neconstestat. Chiar daca… crestinii autentici sunt si raman in Christos Isus, Regele si Fiul lui Dumnezeu, Cel Viu, in veci. Fiti binecuvantati de Printul Lumilor, amin! 🙂

Leave a Reply