Interviu cu Laurenţiu Balcan

Interviu cu Laurenţiu Balcan

Laurenţiu Balcan pentru mine este un am al reformei sau al trezirii, în termenul folosit de tinerii din ziua de astăzi. Astăzi, am onoarea să vă prezint un adevarăt om al reformei!

Ce ne poţi spune despre tine şi familia ta?

Am crescut într-o familie de credincioşi. Tatăl meu a slujit în Biserică, încă de când era tânăr, iar după Revoluţie a fost ordinat ca păstor, aşa că am ştiut ce implică slujirea încă de când eram mic. Deşi am trăit într-o familie modestă şi destul de numeroasă – suntem şapte copii în viaţă – uitându-mă retrospectiv pot vedea cum Dumnezeu ne-a binecuvântat permanent. Abia după ani de zile am realizat ce eforturi au depus părinţii noştri pentru a ne întreţine într-o vreme când alimentele erau raţionalizate.
Încă ţin minte când, pe la 7-8 ani stăteam la rând la tacâmuri de pui şi luam pâine pe cartelă. Toate aceste greutăţi, ne-au făcut să apreciem ceea ce avem şi să fim recunoscători.
Pe 23 Mai 1998, m-am căsătorit cu Cornelia şi am fost binecuvântaţi cu doi copii minunaţi, Andreea şi Dragoş. Am trecut prin multe împreună şi în toate am văzut mâna Domnului, care ne-a ocrotit şi ne-a purtat de grijă. Pentru mine, o familie fericită e o familie unde îţi găseşti împlinirea. A investi intr-o asemenea familie, a devenit una dintre priorităţile mele principale.

Te rog, să ne povesteşti despre întâlnirea ta cu Isus…

Convertirea unui tânăr crescut într-o familie de pocăiţi, nu este aşa de dramatic, cum ne-am aştepta. Ea este rezultatul unor procese de transformare, care pot dura ani de zile şi de cele mai multe ori este mai lentă. Am fost dus de mic la biserică şi mi s-au transmis valori extraordinare, care m-au păzit de anumite vicii caracteristice vârstei, aşa că, nu am avut multe piedici în calea întoarceri mele la Dumnezeu.
Momentul decisiv care m-a determinat să mă predau cu tot ce am Domnului, a fost în ianuarie 1992, când am început să studiez asiduu Scriptura. Eu m-am întors la Domnul studiind cartea Iov, care mi-a oferit răspunsul la problemele interioare care mă frământau. Nu m-am pocăit în sac şi cenuşă – nu aveam aşa ceva în casă – dar m-am pocăit hotărât şi ireversibil. Doamne ajută!

Laurenţiu, eşti un om al reformei…ce te-a determinat să ieşi din tipare şi să lupţi împotriva curentului?

Conştiinţa!
E puţin prea mult spus “un om al reformei”. Reforma a făcut-o Luter, Calvin şi alţii, eu nu mă consider un om al reformei. Eu sunt un om hotărât să spun ce gândesc şi să-i determin şi pe alţi lideri să-şi focalizeze atenţia spre exemplul lui Hristos, de a conduce şi de a sluji în Biserică. Am adoptat această poziţie riscantă pentru mine, din dorinţa de a trezi conştiinţe. Dacă mă tem de oameni înseamnă că nu mă tem de Dumnezeu. Eu nu lupt cu oamenii, ci cu aberaţiile pe care le debitează ei.

Eşti păstor…care crezi că e nevoia bisericilor evanghelice din ziua de astăzi ?

Relevanţă şi pasiune. Biserica trebuie să găsească metode a fi relevantă, de a vesti un mesaj autentic, puternic, uşor de înţeles şi care să schimbe vieţi. Dar relevanţa trebuie să fie însoţită şi de pasiune autentică, nu doar de sentimentalism ieftin. Prea greu ne aprindem de pasiune şi prea repede se stinge ea în noi. Dumnezeu nu vrea o slujire seacă, golită de conţinut, ci una exuberantă chiar, unde pasiunea pentru El să devină o prioritate.

De ce creştinii se plafonează ? De ce nu îndrăznesc la mai mult din Dumnezeu, fără să îşi pună limite?

Aş putea să ţin o predică numai despre asta, dar mă voi limita să enunţ doar doua motive: 1) Lipsa de disciplină spirituală. Viaţa spirituală trebuie să fie o constanţă, o constanţă zilnică. Când eu îl caut pe Dumnezeu numai când am interes, mă voi plafona cu siguranţă. Cum să îndrăznesc la mai mult, când eu nu Îl cunosc pe Dumnezeu? Întoarcerea pe calea disciplinelor spirituale este soluţia revigorări noastre; 2) Lipsa modelelor. Ducem lipsă de modele pe care credincioşii să le urmeze. Am putea dori mai mult dacă am vedea că alţii au mai mult, nu-i aşa?

De ce creştinilor le este aşa de greu să asculte chemarea lui Dumnezeu ? Să se consacre total chemarii lui Dumnezeu ? De ce le este aşa de greu, să fie disponibili pentru Dumnezeu ? De ce atât de multă vorbă şi aşa puţină acţiune?

Ca să asculţi de chemarea lui Dumnezeu, trebuie să fii gata să plăteşti preţul. Noi am vrea revărsări de har, dar fără să plătim vreun preţ. Bonhoffer, spunea că atunci când Hristos cheamă un om la El, îl invită de fapt să moară. Ne ascundem în spatele vorbelor, pentru că nu suntem gata să ne lepădăm de tot ce avem.

Acum, la final, un gând pentru tinerii din România.

Ieşiţi din casă! Închideţi calculatoarele şi televizoarele şi mergeţi în mijlocul naturii. Bucuraţi-vă de creaţia lui Dumnezeu şi nu vă mai umpleţi capul cu gunoaie. Citiţi! Antrenaţi-vă creierul! Luptaţi pentru valori veşnice, nu pentru experienţe efemere. Tinereţea trece, anii se duc şi frumuseţea dispare. Cu ce te vei înfăţişa înaintea lui Dumnezeu? Fiţi binecuvantaţi!

Mulţumim Laurenţiu

Interviu realizat de Ramona Ciobanu

 

Share this:

2 Comments

  1. Interviu cu Laurenţiu Balcan | Pasi.RO6 years ago

    […] Flacăra Închinării […]

  2. grig6 years ago

    Dorinta lui poate fi buna, dar nu cred ca vre-o biserica deja traditionala ar acceptao. De aceea tinerii trebuie sa fie nonconformisti in privinta traditiei rele si sa arate prin ce studii teologice au ajuns predecesorii la convingeri gresite. Unele se vor dovedi ca au fost facute la picioarele lui Lenin sau mai rau… . Daca pastorii ar aplica metoda inductiva de studiu, nu ar mai reesi ca tinerii care iau decizii dupa sfatul tinerilor se duc pe o cale gresita. Ci ar reesi ca tinerii care nu cauta pe Dumnezeu vor lua intotdeauna sfaturi rele ca fiind bune indiferent daca cel care le da e tanar sau batran. In fine cred ca m-am facut inteles si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Leave a Reply