Câţi dintre noi cunoaştem viaţa lui Jim Elliot? Despre moartea lui? Pasiunea lui de a duce Evanghelia indienilor auca prin orice mijloace, cu orice preţ…?

“…nu este nebun cel ce dă ceea ce nu poate păstra pentru ca să câştige ceea ce nu se poate pierde.” J. Elliot

Acestea sunt cuvintele care au inspirat-o pe Ramona Ciobanu să îşi dedice viaţa pasiunii fără leac: «misiunea transculturală ».

Ne-am cunoscut de curând, graţie corespondenţei electronice şi a unei singure întâlniri de post şi rugăciune organizate de PROMISSION.

Pentru Ramona, misiunea şi misionarii erau dintr-o lume mistică, una din cărţi, o « poveste » cu eroi şi balauri, cu sfinţi şi diavoli din lumi bine definite, cu uriaşi anaripaţi, cu vise ireale…cu …..şi…

Am avut privilegiul să o întâlnesc imediat după întoarcerea ei din Africa. Oooo!! Ştiu că au circulat tot felul de mesaje de genul “rugaţi-vă pentru Ramona că este pe moarte...” dar nicicum nu merita să amintesc despre asta, ci, dintr-un alt unghi, vreau să vă comunic un adevăr, altul, unul mai puţin cunoscut: Ramona s-a vindecat de ceea ce misiunea nu este şi de cea ce misionarii nu sunt.

L.M. Ramona, ce poţi să ne spui despre familia ta?

Tot ceea ce pot să spun despre familia mea e că bunica şi tatăl meu sunt o mare binecuvântare pentru mine. Bunica mea a avut un impact deosebit în “călătoria” mea. Ea a fost cea care mi-a vorbit despre dragostea lui Isus şi astăzi sunt o persoană fericită şi binecuvatată pentru că Isus e de partea mea.

L.M. Mai ştii cum şi când a început visul tău cu Africa?

Înainte ca Isus să se înalţe la cer ne-a spus” Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” Marcu 16:18. Am inceput să mă rog specific ca să înţeleg care este rolul meu în lărgirea Împărăţiei. Isus mi-a vorbit despre Africa şi mi-a atins inima în ceea ce priveşte această ţară, Mozambic, astfel încât, din acel moment, am început să iubesc acest popor şi am ştiut că într-o zi voi merge acolo. De asemenea, un impact deosebit în ceea ce priveşte misiunea în viaţa mea, a avut biografia lui Jim Elliot. El este un real exemplu de dedicare pentru Cristos.

L.M. Ai ajuns în Mozambic după o vreme de vis, aşteptare şi pregătire, cum ai slujit acolo? E o întâmplare care te-a marcat?

Dumnezeu mi-a dat oportunitatea de a merge în Africa, Mozambic în anul 2007, timp de 2 luni. Acolo am petrecut un timp binecuvâtat în care am văzut mâna lui Isus la lucru. Am lucrat cu copii, cu tineri şi în evanghelizare personală din colibă în colibă.O întâmplare care m-a impresionat a fost atunci când mă aflam într-o colibă cu alţi doi colegi misionari. Acolo locuia o femeie care avusese zece copii. Din zece a mai rămas doar cu un singur copil de câteva luni, ceilalţi au murit. Chiar şi soţul ei murise de curând. I-am spus femeii cine este Isus, despre dragostea Lui şi cât de specială şi peţioasă este ea în ochii lui Isus. Duhul Sfânt a atins inima frântă a acestei mame şi ea l-a primit pe Isus în viaţa ei. Singurul copil care îi rămăsese, avea la mână şi la gât aţe legate de vraciul satului pentru “a-l proteja pe copil” şi dacă “acele aţe vor fi luate, copilul nu va mai fi protejat şi va muri”. Dar noi i-am spus că acum şi copilul este ocrotit de Isus şi că poate să dea aţele jos. La început a tot ezitat dar, i-am spus că în Numele lui Isus, copilul nu va muri. Până la urmă a acceptat să le tăiem după care le-am şi ars. Şi mirarea femeii: copilul nu a murit. Ei sunt protejaţi acum de Regele Regilor. Pentru mine cea mai mare minune este să văd cum un om vine la Isus şi se predă total lui. E cea mai mare minune! E cea mai mare împlinire şi bucurie sa îl cunoşti pe Dumnezeu.

L.M. Mulţi ştiu că tu te-ai îmbolnavit în Africa. Este adevărat ?

Unii doctori spun că acolo m-am îmbolnavit, alţii spun că nu acolo. În Africa, în ultimile trei săptămâni, am început să mă simt foarte rău. Îmi era din ce în ce mai rău. Isus a fost cu mine şi acum când privesc în urmă, îmi dau seama că sunt o minune, Isus a stat mereu langă mine, mi-a dat viaţa. Am ajuns acasă în Romania, am mers la medic, am început investigaţiile… a durat o lună şi jumătate până mi-au pus un diagnostic. O săptămână am stat la Timişoara, la spital, la chirurgie, după care am mers la Bucureşti unde am stat două săptămâni internată la spitale. La Bucureşti mi-au făcut analizele şi mi-au pus diagnosticul: tumoare canceroasă. Am început tratamentul cu citostatice în Arad. Tot ceea ce ştiu e că Dumnezeu e în control! Şi mai ştiu că “ prin rănile lui Isus sunt vindecată”. Isus nu ne-a promis că ne aşterne un “pod” peste “apele adânci” sau” văile întunecate” dar ne-a promis că va fi mereu langă noi. Şi slavă Lui , El s-a ţinut mereu de promisiune. Vedeţi, de multe ori e nevoie de apele adânci şi văile întunecate pentru a putea învăţa să umblăm prin credinţă. Acolo, în “valea umbrei morţii”, Isus e mereu langă noi. Noi să nu uităm că suntem mereu învingători în Isus.

LM. Care sunt căteva lecţii învăţate în misiune ?

Pe parcursul slujirii mele în Africa nu a fost tot timpul “roz” ci au fost şi momente grele, dar Dumnezeu m-a învăţat dependenţa de El, identitatea mea în El, că misionarii sunt şi ei oameni şi că dincolo de orice om, e Dumnezeu. Am învăţat că Isus mereu îţi dă putere să treci peste cele mai grele obstacole peste care nu credeai vreodată că vei putea trece.

L.M. Cine ţi-a fost aproape în perioada de misiune şi după întoarcerea ta în ţară ?

Alături de mine au fost şi sunt foarte mulţi oameni. Nu am cuvinte să îi multumesc lui Isus pentru familia mare şi preţioasă pe care El mi-a dăruit-o. Rugăciunile lor m-au purtat pe înalte culmi spirituale mult deasupra durerii. Un prieten de al meu, aflând de starea mea de sănătate (el era pe atunci în SUA), a trimis mailuri nu numai în ţara ci peste tot, aşa că, oameni din întreaga lume a simţit împreună cu mine şi s-au rugat pentru mine.

L.M. Ai planuri de viitor?

Viitorul meu este în mâna lui Isus. Tot ceea ce îmi doresc în viitor este să fiu în planul şi în voia lui Dumnezeu, El să mă folosească pentru lărgirea Împărăţiei şi să mă ajute să fiu ceea ce El vrea să fiu. Ştiu că atunci când încredinţezi lui Isus visul tău şi te rogi pentru acel vis, Isus cu siguranţă îl completează cu ceea ce tu nici nu ai putut visa vreodată; cu voia împlinită. El ne dă întotdeauna mult mai mult decât cerem sau gândim.Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu prin care vrea să câştige lumea pentru El. Metoda exempului personal folosită de Isus a fost mai mult decât o predică continuă, ea a fost o lecţie ilustrată practic – iată secretul înfluenţei Lui în a-i câştiga pe oameni pentru Împărăţie. El n-a cerut nimic nimănui să facă sau să fie ceva, fără ca Însăşi viaţa Lui să fi fost în prealabil un exemplu în acest sens, dovedind astfel că lucrul cerut este realizabil.

L.M. Pentru cei care sunt în misiune sau se pregătesc să fie misionari transculturali, ce le urezi?

Doar dorinţa profundă de a fi folosit de Dumnezeu . Ea face pe cineva să nu ţină cont de dificultăţi şi să se implice în lucrare. Există un preţ dar, să nu uităm că, pe Isus l-a costat totul! Fie ca strigătul celor pierduţi să ne atingă inima aşa cum este atinsă inima lui Isus!

L.M. Mulţumim Ramona. Fie ca exemplul tău să fie leac pentru inimile noastre!

Interviu realizat de Lidia Muraru (Misionara India)

© www.roni.ro