Jurnalul unui nebun

Jurnalul unui nebun

„Înțelepciunea umană este atât de redusă, așa de impotentă, alături de absurditatea aparentă a lui Dumnezeu. Puterea umană nu poate începe să concureze cu „slăbiciunea” lui Dumnezeu.„ – Pavel

În viaţă poate exista un moment, sau mai multe în care să iei hotărârea înspre ce vrei să te îndrepţi. Nu mă refer aici la momentul când vrei să te înscri la o şcoală sau să te însori/măriţi… deşi acestea pot reprezenta adevărate momente de panică. Vorbesc despre momentul în care auzi o şoaptă, o impresie nebunească… normal pentru cei tineri, neaşteptată pentru cei apăsaţi de tirania obişnuinţei.

Mi-am propus să trăiesc alături de Înţelepciune şi Pricepere, iar acestea te înnebunesc… dar oare are rost să trăieşti altfel viaţa? Merită să trăieşti prin vedere sau prin credinţă? Credinţa nu este oarbă şi nu e moartă. Dumnezeu nu ne-a cerut niciodată să păşim cu ochii închişi prin credinţă; aceste două lucruri nu sunt sinonime. Dumnezeu ne cere să păşim bazându-ne pe Cuvântul Lui, pe promisiunile Lui, pe viziunea pe care El o are, pe ceea ce El ne vorbeşte sau ne arată. Credinţa este dovada lucrurilor care nu se văd, este mai bună decât o asigurare pe viaţă… este siguranţa lucrurilor pe care le-am cerut.

„Aleargă nebuneşte: riscând totul, fără remuşcări, punând la bătaie – reputaţia, succesul, comfortul. E acel moment în care frica este înfrântă de credinţă” –  for King & Country

Ne-am pricopsit în această viaţă uitând că faptul fundamental al existenţei noastre este încrederea în Dumnezeu, doar ea fiind temelia fermă care face ca viaţa să merite trăită. Credinţa este ceea ce îi distinge pe nebunii cerului de obişnuiţii iadului. Ne-am înstrăinat aşa tare de „credinţa este o încredere…” încât ajungem obsedaţi de căutarea păsării din mână; cea de pe gard… e prea departe. Credinţa este atunci când Dumnezeu îţi arată puţin din viitor şi te învită să păşeşti bazat pe ceea ce El îţi arată sau îţi spune. Dar pentru o astfel de viaţă trebuie timp, iar noi… noi nu prea îl avem.

„…mi-am fixat ochii pe Dumnezeu care imi indica tinta – Isus. Am pornit, alerg, si nu mai dau inapoi.” – Pavel

Alergăm nebuneşte, iubim printre rânduri şi ne rugăm înainte să ne scriem numele pe foaia testului care va rămâne goală până la sfârşit. Nu ştiu unde vreau să ajung dar ştiu cum vreau să alerg… nebuneşte spre chemarea ce îmi stă înainte. Ce o sa las în urmă nu ştiu, dar mă arunc înainte spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus. E dificil într-o astfel de lume să umbli după ceea ce auzi dintr-o altă realitate (sună ciudat… dar despre asta vorbim). Nu vreau să ajung la patru zeci de ani ca un leu într-o grădină ZOO. Sunt fiu de rege şi aş putea trăi „pe picior mare”… de ce să mor cu multe regrete când pot s-adun aventuri? De ce să-mi curgă prin vene sânge regal iar inima să-mi fie de sclav? De ce să caut comori ascunse în pământ când ele se disting uşor în cer?

„Trăieşte liber: nu înseamnă libertatea să faci tot ceea ce doreşti, oricând sau oriunde doreşti ci mai degrabă să trăieşti în conformitate cu ceea ce spune Autorul omenirii şi să găseşti libertatea conectându-te cu Creatorul care te-a conceput. Lasă lumina să-ţi inunde ochii pentru prima dată, simte sângele cum îţi curge prin vene, găseşte cea mai bună versiune a ta cunoscându-L pe Cel care te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu.”- for King & Country

Ruben Precup

Share this:

2 Comments

  1. Popa4 years ago

    „„Înțelepciunea umană este atât de redusă, așa de impotentă, alături de absurditatea aparentă a lui Dumnezeu. Puterea umană nu poate începe să concureze cu „slăbiciunea” lui Dumnezeu.„ – Pavel””
    Asta de unde este???

  2. Ruben P.4 years ago

    1 Corinteni 1:25 MSG (The Message)

Leave a Reply