Luminița vorbește….Măsura inimii

Inima se poate deschide sau se poate închide…

Este interesantă această afirmație, dar să vedem și opinia unuia mai inteligent ca mine, poate ca mulți dintre noi, apostolul Pavel.

” Am vorbit deschis față de voi, corintenilor, iar inima ne este larg deschisă. Noi nu punem nici un fel de restricții sentimentelor noastre față de voi…”-2Corinteni 6: 11, 12a.

M-am întrebat deseori, cum poți să iubești și să te oprești din procesul acesta, să nu mai faci asta? Mi se părea așa de ireal, atât de brutal, să fii în centrul atenției cuiva, ca apoi să cazi în dizgrație…sau ” în amintire”, cum îmi place mie să spun.  Ai fost, nu mai ești, e bine dacă cineva încă își mai aduce aminte de tine. De ce omului i s-a dat acest  drept, de a alege?  Domnul, nu ne iubește opțional, dragostea Lui este fără sfârșit. Atunci, de ce noi avem voie să ”ne jucăm” cu sentimentele? De ce spun asta? Pentru că exact asta facem. Și cred că atunci când Dumnezeu a luat decizia să ne dea liberul arbitru, știa că vom eșua la capitolul ăsta și că vom încerca să manipulăm emoțional. Atunci de ce a făcut-o?

Un răspuns pe care mi-l dau eu însămi, este că a avut încredere în noi, că El ne-a fost cel mai bun model și că dacă spunem că suntem ucenici ai Săi, atunci vom urma poruncile Lui. Dar acest răspuns este relativ referindu-ne la noi.

Un alt răspuns pe care eu îl iau în considerare, este protecția. De ce anume să ne protejăm? De dragostea aproapelui nostru? Când cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este SĂ IUBEȘTI: pe Domnul, și pe aproapele tău!?

Iubirea noastră e diferită decât cea a Domnului, sau mai bine spus, iubirea Lui este UNICĂ, total diferită, aparte, fără ascunzișuri, sinceră, o iubire care te împlinește, te face să crești, te înalță și îți dă libertate deasemenea să iei propriile decizii, să greșești și să o iei din nou de la capăt. Este iubirea răbdătoare, plină de bunătate, care nu pizmuiește, care nu se îngâmfă, nu caută folosul  personal, nu se mânie, se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul! Ți se pare că iubirea ta seamănă cu această descriere? În dreptul meu am dubii. El nu are nici o barieră ca să ne iubească. Are inima larg deschisă pentru om, acea creație pervertită de păcat, ce poartă în sine chipul lui Dumnezeu. De dragul meu și al tău, iubirea Lui a ALES sacrificiul suprem, pentru că și El a avut de ales, și a ales CRUCEA!

Și totuși…De ce sunt bune ”barierele”? De ce trebuie să știu când să-mi deschid și când să-mi închid inima? Pentru că… Dumnezeu este Singurul care trăiește în afara timpului și spațiului, acolo, unde nu există limite. Noi suntem limitați,  trăim pe pământ, aici se aplică măsura. El a creat aceste margini cu scopul de a ne proteja. Omul nu are simțul măsurii, sau a bunului simț…El a știut că suntem idolatrii, că schimbăm ”vrabia pe cioara din gard”, că suntem gata să ne consumăm energia în acțiuni nefolositoare, care nu duc acolo unde El a țintit să ajungem. Dar cel mai mare paradox, este că ne-a lăsat pe noi să gestionăm măsura iubirii noastre, când, cum, de ce să ne deschidem  sau să ne închidem inima. Atunci când iubirea cuiva devine abuzivă, avem libertatea să ne retragem, atunci când conștientizezi ca iubirea îți fură demnitatea, înseamnă că e pervertită și ai puterea să-ți oprești inima să se mai implice… Există o singură lege care poate judeca felul cum utilizezi acest dar, și aceasta este conștiința ta! Cu ce măsură dai, cu aceea ți se va da. Îmi sfătuiesc inima să învețe în înțelepciune cum să folosească  darurile de la Domnul, dar mai mult de atât, să se străduiască să iubească asemeni  Celui ce a creat-o!

Luminita Ciuciumis

® Flacara Inchinarii Media

Share this:

Leave a Reply