Să Fie!

Să Fie!

Încep cu un citat pe care l-am auzit într-o predică și care m-a făcut să mă gândesc la viața mea vizavi de sezonul prin care trec.

„Dacă nu apreciezi locul unde ai fost, sau în care ești, nu vei aprecia nici locul în care vrei să ajungi.”- S. Furtick

E foarte important să-ți atingi ținta, dar e important să te bucuri și de călătorie. Probabil, pe drum, primești cele mai bune lecții despre viață, ceea ce face ca finalul, capătul de linie, să fie cu adevărat o victorie. Dar până să ajungi la final, trebuie să primești provocarea pășirii în necunoscut.

Te-ai simțit vreodată prins între lumi? Prins între trecutul și viitorul spre care te îndrepți, drumul de la mijloc, care nu are semne indicatoare, care nu duce nicăieri, acel loc de dintre? Acel loc în care te simți prins captiv, care nu-ți oferă nici o perspectivă, un loc în care ești rupt de ceea ce erai obișnuit să faci, dezbrăcat de toată identitatea ta, un loc al pierderii, al desprinderii, un loc în care nu te regăsești, nu mai știi ce scop ai, și totuși te afli… Da, te afli – începi să te cunoști, să înțelegi cine ești tu cu adevărat, acolo unde reflectoarele nu mai sunt îndreptate spre tine, unde nu te aplaudă nimeni, unde scena este un drum bătut cu pietre ascuțite care te rănesc la fiecare pas pe care îl faci… Dar ceva în tine strigă încă: „ El știe ce face! Dumnezeu este în control!”

Te simți pierdut și fiindcă nu ți-ai pierdut și  simțul umorului, îți râzi în barbă și spui: „ Ce ar putea să se întâmple și nu s-a întâmplat încă? Ce ar putea să Îl surprindă?”

Problema este că nu gândim așa. Lucrurile nu-L surprind pe Dumnezeu, ci pe noi. Noi suntem cei surprinși, prinși între promisiune și realitate. Și când realitatea este copleșitoare, promisiunea pălește…

Dumnezeu ne face o promisiune și pe baza ei, ne hazardăm să plecăm într-o călătorie a curajului, numind-o credință, dar realizăm că drumul nu merge înainte, ci înapoi… Vedem că în loc să prosperăm ca răsplată a ascultării noastre, ne merge din ce în ce mai rău. Drumul devine tot mai anevoios, mai sălbatic, suntem răniți, neputincioși, dar cel mai greu îndurăm rana făcută credinței noastre… sau orgoliului nostru. Noi am crezut, am acționat, și nu ni se aduce nici un onor…?

Suntem în țara de nicăieri. Nu poți vedea decât pustiul care te înconjoară și începi să-ți iei adio de la vise, de la coroana ta de lauri, de la lumini și reflectoare… La atât s-a rezumat scopul tău? Oare doar atât a avut Dumnezeu pentru viața ta? Ne surprinde să vedem că a-L asculta și a-L urma pe Dumnezeu, nu este un drum care duce în sus, ci în jos, nu este un drum al afirmării, ci este un drum al consacrării prin slujire. Te întrebi dacă nu cumva curajul tău de a pleca în această călătorie nu se numește nebunie, pierderea temporară a memoriei, sau mai rău, spălarea creierului? Ce te-a determinat să pleci într-o astfel de călătorie? Care ți-au fost argumentele, sau garanțiile? – Niciuna! Nimic!

Stai pe marginea drumului, cu capul prins în mâini, pierdut într-o realitate dureroasă, așteptând să se întâmple nici tu nu știi ce, dar care să te scoată din situația asta care-ți tulbura sufletul și duhul. Ar putea Dumnezeu SĂ FIE ( Eu Sunt!) Domnul acelui loc? Ar putea, ca și în cazul lui Iacov, să transforme piatra pe care îți odihnești capul acum, în locul de unde începe Cerul- Poarta Cerului? Ar putea neputința ta să se transforme într-un loc al gloriei lui Dumnezeu? Ar putea El, SĂ FIE acolo, să se întâlnească cu tine, într-un loc în care tot ce ești devine fără valoare, un loc în care tu ești mic, ca ochii tăi să poată vedea Cine ESTE El, măreția Lui?

Se poate ca „ Tărâmul de Nicăieri” SĂ FIE transformat într-un loc al revelației?- SĂ FIE!

Dumnezeu este celebrat și glorificat mai mult în vremurile noastre de încercări decât în cele de biruință.

Dacă ești pe drum, în călătoria credinței tale și ai ajuns la capătul puterilor tale, într-o groapă a lipsei de oportunități, El este acolo, vrând SĂ FIE oportunitatea ta. El transformă locul în care simți că ai pierdut tot, într-un loc al întâlnirii cu El, BETEL, un loc al viziunii, un loc al descoperirii destinului tău în El și poți să pui o piatră de aducere aminte. Este locul unde admiți că ceea ce are El pregătit pentru tine este mai mult decât ți-ai imaginat tu vreodată. El are totdeauna mai mult…

Deci… SĂ FIE!!!!!

Luminita Ciuciumis

Share this:

Leave a Reply