Să numărăm bine….

Să numărăm bine….

Viața vorbește uneori o altă limbă; noi nu o înțelegem, dar mergem mai departe pentru că trebuie. În urmă cu 3 ani, Emil Huiculescu a devenit nemuritor, plecând în veșnicie. Am fost bulversat la aflarea veștii, desi știam starea precara în care se afla. Am început apoi să mă gândesc la câteva dintre amintirile pe care le am, deoarece doar atât a mai rămas.

“Nu poți aprinde un foc în sufletul celorlalți până când acesta nu arde cu putere în inima ta.” – Eleanor Doan

Depănând aceste amintiri mi-am dat seama că viața lui poate fi descrisă printr-un singur cuvânt. Aceasta nu pentru că a fost una simplă, ci pentru că acest cuvânt este unul care face lucrurile să fie speciale și face diferența între oamenii mari și cei care aleg să rămână mici. Cuvântul este PASIUNE! “Milu” (cum îi spuneau prietenii) și-a lăsat amprenta asupra multor oameni și aceasta pentru că lucrul pe care îl făcea, îl făcea plin de pasiune. Doar la 33 de ani avea în spate o carieră de antrenorat de peste 10 ani, reușind să-și pună amprenta peste foarte mulți copii. Mai mult decât un antrenor, Emi (așa cum îi spuneau copiii) a devenit în scurt timp un descoperitor de talente și chiar antrenorul Naţionalei Under 17 a României. Înainte ca acesta să-și înființeze propriul club, “Dinamic”, el a avut o frumoasă colaborare cu “U” Mobitelco, fiind antrenorul mai multor grupe de juniori.

“Nu merg pe ideea performanţei, ci îmi doresc să formez jucători şi să creez valori.” – Emil Huiculescu

Uneori, când știam că mă sună ca să mergem la baschet, evitam să-i răspund pentru că el mă convingea chiar și când nu vroiam să merg. Punea pasiune în tot ceea ce facea, și chiar cu riscul de a mă repeta, acest lucru se poate observa clar din viețile pe care le-a influentat. Pur și simplu te molipseai de la energia pe care o transmitea pasiunea din interorul lui. Un asemenea om te va aprinde, mai repede sau mai târziu. Emil a fost conștient de lucrul acesta și a crezut ceea ce spunea George Bernard Shaw:

Sunt convins că viața mea aparține întregii comunități și atât timp cât trăiesc este privilegiul meu să fac pentru ea ceea ce pot, pentru că, de fapt, cu cât muncesc mai mult, cu atât trăiesc mai mult. Mă bucur de viață de dragul vieții. Viața nu este o lumânare scurta pentru mine. Este un fel de torță minunată pe care am pus mâna pentru o vreme și pe care vreau să o fac să ardă cât mai puternic cu putință înainte de a o preda generației următoare.

“Moartea nu este cea mai mare pierdere. Cea mai mare pierdere o suferi când moare ceva în tine în timpul vieții.” – Norman Cousin

Lumea noastră este mai săracă în pasiune, tocmai pentru că Dumnezeu a decis să-l cheme în veșnicie pe Emil. Nu înțeleg de ce uneori oamenii care au ceva de oferit acestei lumi pleacă, dar știu că așa este cel mai bine. Trăim într-o țară unde este așa mare nevoie de omenii cu pasiune, oameni care să se implice cu toată ființa lor! Chiar noi cei mai tineri trăim uneori cu forța, nereușind să lăsăm o amprentă pozitivă în mediul din care provenim; acest lucru rezultă tocmai din acest fapt – nu avem pasiune.

Suntem oamenii din ce în ce mai obosiți și facem lucrurile parcă în somn. De ce? În timpul și nu numai al meciurilor de baschet pe care le jucam împreună cu prietenul meu, Emi, mă întrebam de unde mai are atâta energie. Răspunsul aveam să-l aflu cu ajutorul lui John C. Maxwell care spunea că pasiunea creează energie.

“Pasiunea transformă “trebuie” în “vreau” . Secretul voinței stă în ceva care se află sub puterea lui “vreau”. John C. Maxwell

Este timpul să ne trezim până nu rămânem fără această ocazie de a influența viața celor din jur pentru că dacă nu-ți asumi riscuri, în mod sigur vei avea regrete mai târziu. Cu toții avem talentele și visurile noastre. Uneori, cele două se bat cap în cap. Dar cel mai adesea facem compromisuri în privința amândurora înainte să ne dăm seama. Mai târziu, oricât de mult succes am avea, ne trezim privind în trecut și dorind să fi ales să ne urmăm visurile și să ne folosim talentele. Nu te lăsa convins că visurile și talentele tale nu sunt o cale prudentă de urmat în viață. Nu au trebuit niciodată să fie prudente. Au fost menite să-ți aducă bucurie și împlinire în viață. Ce putem face? Ar fi bine să ne trezim și să ne lăsăm de normalități…. mai bine nebun pentru o zi!

„Învață-ne să realizăm cât de scurtă este viața, astfel încât să putem crește în înțelepciune”

Ruben Precup

Share this:

Leave a Reply