Un studiu recent realizat de Rice University aruncă o nouă rază de lumină asupra războiului ancestral dintre religie şi ştiinţă. Conform rezultatelor studiului, majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că religia este compatibilă cu munca de cercetare pe care o fac zilnic, conflictul în realitate fiind întreţinut mai mult de extremele celor două părţi.
„Când vine vorba de întrebări despre scopul vieÅ£ii, căi de a înÅ£elege realitatea, originile planetei sau cum a apărut forma de viaţă, mulÅ£i cred că religia ÅŸi ÅŸtiinÅ£a sunt certate, sau chiar în conflict ireconciliabil”, spune expertul în sociologie de la Rice, Elaine Ecklund. Cu toate astea, majoritatea oamenilor de ÅŸtiinţă pe care Ecklund ÅŸi colegii ei i-au urmărit ÅŸi intervievat timp de 5 ani de zile, consideră atât ÅŸtiinÅ£a, cât ÅŸi religia, două căi valide de a obÅ£ine cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi informaÅ£ii.
Ecklund şi echipa ei au intervievat 275 de oameni de ştiinţă de la 21 de universităţi cu departamente de cercetare în biologie, chimie, ştiinţe sociale, ştiinţă politică şi economică, din Statele Unite. Doar 15% dintre respondenţi au spus că religia şi ştiinţa sunt întotdeauna în conflict, în timp ce 15% au spus că cele două nu sunt niciodată în conflict. Majoritatea (de 70%) a declarat că religia şi ştiinţa intră în conflict doar câteodată.
Felul în care oamenii de ÅŸtiinţă percep religia, influnÅ£eată felul în care percep ÅŸi compatibilitatea dintre religie ÅŸi ÅŸtiinţă, arată studiul publicat în Journal for the Scientific Study of Religion. Cercetătorii care cred că cele două sunt mereu în conflict, identifică religia cu latura conservatoare a creÅŸtinismului evanghelic american. Pe de altă parte, cei care au spus că religia ÅŸi sÅ£iinÅ£a nu sunt niciodată în conflict cred că „ştiinÅ£a vine de la Dumnezeu, Dumnezeu a creat-o…sau că ÅŸtiinÅ£a ÅŸi religia sunt două moduri separate de a vedea realitatea”. Majoritatea, care au găsit religia compatibilă cu ÅŸtiinÅ£a, au o viziune mai largă asupra religiei, care include ÅŸi practici spirituale neinstituÅ£ionalizate, precum meditaÅ£ia.
Oamenii de ÅŸtiinţă care văd compatibilitatea dintrereligie ÅŸi natura muncii lor, au dat exemple de alÅ£i cercetări religioÅŸi, precum Francis Collins, fizician, genetician si director al National Institutes of Health, care vorbeÅŸte des despre a fi creÅŸtin ÅŸi om de ÅŸtiinţă în acelaÅŸi timp, lansând ÅŸi o carte despre asta în 2006, „The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief”.
Pe de altă parte majoritatea oamenilor de ştiinţă intervievaţi au vorbit la modul negativ despre biologul evoluţionist Richard Dawkins, faimos pentru ateismul său.
„Cercetătorii nu apreciază impactul pe care Dawkins îl are asupra felului în care publicul îi percepe pe oamenii de ÅŸtiinţă. Ei sunt foarte îngrijoraÅ£i din cauza asta, mai ales acum, când nu se mai alocă atâtea fonduri pentru cercetări”, spune Ecklund.
La fel ca pentru Dawkins, ÅŸi pentru fizicianul Stephen Hawkins, ÅŸtiinÅ£a a devenit religie personală. DeÅŸi în trecut afirmase că nu există o lipsă de compatibilitate între ÅŸtiinţă ÅŸi credinÅ£a în Creator, Hawking scrie în „The Grand Design” că apariÅ£ia Universului este consecinÅ£a inevitabilă a legilor fizicii ÅŸi Dumnezeu nu are loc în teoriile despre apariÅ£ia Universului.
De cealaltă parte a tranşeelor papa Benedict a precizat anul trecut că teoriile ştiinţifice cu privire la originile şi formarea Universului şi a fiinţei umane nu sunt neapărat în conflict cu credinţa creştină, dar lasă multe întrebări fără răspuns.
La fel ca predecesorul său, Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea a făcut o serie de eforturi pentru a schimba imaginea bisericii conform căreia aceasta ar avea o atitudine anti-ştiinţă. În acest sens, Biserica Romano-Catolică l-a reabilitat pe Galileo Galilei, condamnat, în trecut, pentru teoria sa heliocentric, iar anul acesta va ţine o expoziţie ştiinţifică în oraşul său natal.
Rezultatele studiului de faţă vin să solidifice concluziile unul alt studiu făcut tot de Ecklund ÅŸi publicat anul trecut în Sociology of Religion. Acel studiu arăta că „există spiritualitate chiar ÅŸi printre cei mai seculari oameni de ÅŸtiinţă”, peste 20% dintre oamenii de ÅŸtiinţă intervievaÅ£i, declaraÅ£i atei, fiind defapt persoane spirituale.
„AceÅŸti oameni de ÅŸtiinţă atei ÅŸi spirituali caută miezul unui sens al adevărului prin intermediul spiritualităţii”, a declarat Ecklund. Spiritualitatea ÅŸi ÅŸtiinÅ£a sunt pentru aceÅŸti cercetători atei forme de căutare individuală a unui sens, fără ca să ajungă vreodată la un sens absolut. Ei resping religia pentru că aceasta, în general, vine cu adevăruri ÅŸi afirmaÅ£ii absolute, în timp ce spiritualitatea este preferată pentru că „este deschisă pentru explorarea ÅŸtiinÅ£ifică”.
Ecklund crede că aceste indicii arată că oamenii de ÅŸtiinţă, indiferent de cât de seculari sunt, au totuÅŸi preocupări legate de întrebări existenÅ£iale de tipul „Ce este viaÅ£a? Care este sensul ei? Care este rostul meu în lume?”. „Şi ei au aceste întrebări de bază ale fiinÅ£ei umane, precum ÅŸi dorinÅ£a de a găsi un sens”, a declarat cercetătoarea.
Sursa: Semnele Timpului
