Tocmai am constatat că mi-am pierdut notițele inițiale cu tot ceea ce am scris despre COMPLEX…așa că va trebui să o iau de la început…
În alte rânduri sau alte vremuri…lucrul acesta ar fi produs tulburare în inima mea și aș fi putut să spun despre mine tot felul de lucruri…
Ce legătură are asta cu ceea ce ar trebui să fie un articol despre complexe?? Sau ce legătură are cu … sexualitatea???
Amintiți-vă că am mai spus că de fiecare dată când doresc să abordez un subiect, Dumnezeu își permite să mă testeze pe mine în primul rând, tocmai pentru a-mi dovedi veridicitatea a ceea ce aștern în scris.
Și totuși ce am vrut să spun cu această întâmplare ( că nu mi-am mai găsit notițele )? Unii veți zice…big deal… alții mă veți compătimi :D Adevărul este că ceea ce purtăm în inima va ieși la suprafață…
Reacția mea față de perderea notițelor arată ceea ce am eu în interiorul inimii mele….ceea ce am voi scoate la suprafață în diferitele circumstanțe ale vieții.
Să nu vi se pară exagerat…
Ce legătură au complexele cu sexualitatea?
Sexualitatea este un domeniu extraordinar și implică personalitatea. TOT ceea ce ești tu ca și persoană, personalitate, individ, alegeri, plusuri, minusuri…TOTUL se oglindește în acest domeniu al sexualității! Tocmai de aceea…pentru că nu suntem în necunoștință de planurile dușmanului nostru, trebuie să lucrăm la minusurile pe care le avem.
Complexul este o unealtă!
Așa cum identitatea se zidește în interiorul duhului, sufletului nostru, tot așa și complexele construiesc sau demolează în noi.
Exemplul de mai sus este evident. Dacă aș fi apăsată de un complex ( de exemplu ) că nu pot reuși, că nu sunt în stare de nimic sau pe ce pun mâna….stric….atunci cu siguranță că un ” eveniment ” chiar de mici proporții ca și acesta va determina în mine o cădere, o ruinare… La fel se reflectă și se întâmplă în ceea ce privește sexualitatea. ” vulpile ” mici pot distruge frumusețea unei relații.
Unealta acesta ( COMPLEXUL ) este o puternică armă a dușmanului nostru. Și este folosită strategic…
Poate ești o persoană ok. Ai o identitate puternică și nu te clatină ce vine din afară. Acest lucru este excelent și mă bucur pentru tine.
Poate însă sunt ” unelte ” care te apasă, te ” înrobesc ”… de fapt, în esența lor, ” complexele ” sunt frici care se manifestă, care ” trăiesc ” prin acțiunile noastre.
Iată câteva exemple de ” complexe ” :
Complexul de abandon (complexul de părăsire) – teama de a fi respins, înlăturat, nesimpatizat, antipatic.
Dacă acest complex există, atunci orice excludere, respingere ori distanţare este trăită ca şi o catastrofă. Avem sentimentul că persoana noastră nu interesează pe nimeni, că suntem marginalizaţi, că şansa de a fi mângâiat, iubit, apreciat, recunoscut, este extrem de redusă, ba chiar absentă. Atunci ne îndreptăm către starea de gol sufletesc, pierderea gustului, plăcerii de a trăi, fiind cel mai puternic semn al depresiei.
Forme sub care se manifestă:
- suspiciune asupra sincerităţii prietenilor, este pusă la îndoială calitatea afecţiunii primită, cererea neîntreruptă de dragoste. Persoana complexată întreabă continuu despre sentimentele celuilalt, pentru a se asigura de afecţiunea dăruită. Acest tip de persoană îi bănuieşte pe ceilalţi de infidelitate sau nesinceritate, iar cel mai mic semn de enervare din partea celui care a fost întrebat este o dovadă a trădării.
- neagarea dragostei, afecţiunii, prieteniei, tandreţii. Este momentul în care de jur împrejur îşi clădeşte un zid care îl pune la distanţă de iubire. Atunci persoana se comportă doar ca un observator insensibil care consideră ridicolă orice expresie afectivă, fie că aceasta are loc în viaţa de zi cu zi, fie că este vizionată la TV, cinema, citită într-o carte sau într-o revistă, ori intuită într-o situaţie oarecare.
- sentimenul că este aruncat în lume, abandonat.
- dăruire, sacrificre pentru ceilalţi, în speranţa că va obţine în schimb dragostea.
Complexul de nesiguranţă - impresia de pericol ce nu poate fi evitat sau depăşit şi prin lipsa de încredere în sine şi în ceilalţi, ceea ce perturbă relaţiile cu celilalți. Însă, poate cel mai puternic aspect al prezenţei lui, este frica generală, fără un obiect anume.
Este considerat “complexul complexelor”.
Pe fondul acestei frici, izbucnesc periodic dramatizări de situaţii. Persoana aspiră permanent la o stare de siguranţă absolută, un univers în care totul este posibil în acelaşi timp, fără momente de probabilitate.
Apare frica de obiecte, situaţii, evenimente (frica de boli, de întuneric, de locuri deschise sau închise) etc. Pot să apară şi dureri, probleme fizice (spasme, senzaţii neobişnuite) care nu sunt generate de corp, de organism.
Când insecuritatea avansează, sunt afectate valorile personale. Frica de a nu avea, determină pe individ zgârcenie.
La celălalt pol, insecuritatea se transformă în sfidarea permanentă a morţii (comportament de “cascador” în orice situaţie).
Complexul de vinovăţie – sau de “autopedepsire”, “nevoia de pedepsire”.
Persoana în cauză consideră orice prezenţă, privire, este simţită ca la un tribunal. “Judecătorii” de pretutindeni “ştiu” sau “ghicesc” gândurile, cuvintele.
Complexul se exprimă prin sentimentul de a nu fi ceva în ordine în ciuda eforturilor de a face lucrurile bine, fără greşeli. Apare tendinţa de a justifica ceea ce faci, de a cere acordul celorlalţi. Persoana caută cu tot dinadinsul să fie apreciată, aprobată, teama de orice responsabilitate, apare ruşinea de sine şi condamnarea pentru eşec.
Idealizat, acest complex se leagă de puritatea morală, de umilinţă, de concepţia că prin comportamentul personal, prin altruism, păcatul, poate fi răscumpărat.
Complexul de inferioritate - timiditate excesivă, teama de a fi ridicol, dificultatea de exprimare, sensibilitate extremă, slăbiciune, incapacitate, teama că eşecul personal va fi luat în râs de către ceilalţi, inhibare, rigiditate, evitarea încercărilor și a provocărilor.
Problematic devine atunci când inferioritatea invadează întreg psihicul, devenind obsesie şi blochează resursele. Apare aici asocierea cu sentimente de vinovăţie (te simţi vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior).
Polul opus de manifestare a inferiorității este mândria, complexul de inferioritate este “şters”, “anulat” aparent. Persoana pare să aibă încredere nelimitată în sine, afişează succesul și se arată în ipostaze care să şocheze şi are plăcerea de a se autoadmira.
Complexul afirmării de sine în plan sexual – stingerea spontaneităţii şi iniţiativei personale. Cel care suferă de acest complex este supus şi total dependent. Persoana nu se poate afirma pe sine, nu poate fi autonomă.
Acest complex este urmare a unei atitudini rigide în educaţia copilului, părintele refuzându-i copilului dreptul de a se bucura de viaţă într-un ritm personal.
Apar dificultăţi ale afirmării de sine în viaţa sentimentală, în relaţie cu prietenii, în profesie, timiditatea, teama de a nu fi plăcut celorlalţi sau autorităţilor. De aceea, sunt căutaţi protectori, persoane care să poată oferi siguranţă. Voinţa personală este complet anihilată.
La polul opus găsim dorința de manifestare de autoritare, rigiditate, agresivitatea provoacă suferinţe celorlalţi, dorinţă de afirmare.
Faptul că există un complex în viața ta sau a mea atrage atenția asupra a ceea ce vine împreună cu oricare dintre ele.
Când există un complex, el se cere satisfăcut. Este o nevoie care trebuie satisfăcută. Mai clar, aceasta poate însemna căutarea propriei împlinirii – ceea ce înseamnă IDOLATRIE.
Ar fi fost prea frumos să fie un complex și să putem spune..asta e, asta sau ăsta sunt… Aceste lucruri sunt o scuză bună dar insuficientă.
Dar se pare că sunt mai multe chestiuni de luat în calcul.
Ce facem cu durerea? Ce facem cu frica de a fi respinși? Dar cu nesiguranța? Inferioritatea? Dorința de afirmare?
Complexele sunt ca o carie care roade in interior… vor lăsa urme.
Soluția?
Rețeta e simplă: Adu-le la CHRISTOS! De fiecare dată. Ca EL să te poată elibera și vindeca.
Nu le ignora, nu le ascunde, nu le hrăni : Adu-le la CHRISTOS! De fiecare dată. Ca EL să te poată elibera și vindeca.
Simona Loga
® Flacara Inchinarii Media























