Sunetul din Valea Plangerii, o reală închinare

Sunetul din Valea Plangerii, o reală închinare

Inima mea stă mută în prezenţa Ta. În momentele astea nu mai e nimic de spus, nimic de adăugat, nimic care să distragă atenţia mea de la întâlnirea cu Tine.
‘Îmi ridic ochii spre munţi…De unde îmi va veni ajutorul?”-(Ps121:1)
Tot ce am nevoie, e să Te aud pe Tine.
„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură”-(Iov40:4)…Tac!

Din adâncul fiinţei mele se aude un sunet trist al disperării…strigătul mut al inimii mele. Asta e realitatea mea, Doamne… primeşte-mă aşa cum sunt! Nu vreau prin atitudinea mea egocentristă, să Te fac să pari mic..pentru că Tu, eşti un Mare Dumnezeu! „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.”
„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” ––(Iov.42:2,3)

Dumnezeule, ţi-aduc durerea mea, pentru că numai Tu o poţi înţelege. Ţi-aduc lacrimile mele, pentru că numai Tu le poţi purta greutatea…Ţi-aduc cântecul meu trist, pentru că numai Tu poţi lega o inimă rănită. Ţi-aduc Închinarea mea din Valea Plângerii…
Muzica s-a stins, instrumentele au amuţit. Un singur sunet se mai aude şi se înalţă : un sunet de Laudă pentru Cel ce a creat muzica, cântecul mut al unei inimi predate şi zdrobite, sunetul din Valea Plângerii…
„Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. – (Oprire) Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inima locuieşte încrederea.

Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.

Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.”-(Ps84:4-7)

Mă-ncred în Domnul care mi-a binecuvântat până acum clipele existenţei mele, în Domnul care m-a purtat de la naşterea mea şi care vrea să mă mai poarte, în Domnul, care are un Vis pentru mine…

„Ascultaţi-Mă, casă lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: (Isa.46:3)

până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.” (Isa.46:4)

E timpul să aud glasul Tău. E timpul să aştept răspunsurile Tale, e timpul să Te cred pe Cuvânt! Las tristeţea mea, neputinţa mea, visele mele cu aripi frânte înaintea unui Domn care poate totul şi spun: fă ce vrei acum cu viaţa mea Doamne! Voi umbla prin credinţă, nu prin vedere! Transformă cântecul meu de jale într-un cântec de biruinţă!  Fă-mă să dansez prin ploaia de note minore de pe portativul vieţii mele, transformându-le în note de bucurie. Căci numai Tu poţi să înoieşti puterea celui ostenit, numai Tu poţi să redai aripi viselor mele.

Numai Tu îmi poţi da muzica inimii înapoi, numai Tu mă poţi face să cânt din nou!

Luminița Ciuciumiș

® www.flacarainchinarii.ro

Foto – Flavius Curescu

Share this:

1 Comment

  1. Adela5 years ago

    Aveam nevoie de asta! Multumesc! <3

Leave a Reply