Tăcerea stranie a lui Dumnezeu

Tăcerea stranie a lui Dumnezeu

Agnes era un copil ce credea în Dumnezeu. Nu numai că credea – era plină de pasiune și avea în plan să facă lucruri mărețe alături de Dumnezeu. Ea spunea că își dorește să ”Îl iubească pe Isus așa cum nu a mai fost iubit niciodată”. Această fetiță avea siguranța că Isus este cu ea și avea convingerea clară că Dumnezeu o cheamă în lucrare. În jurnalul ei a scris următoarea frază: ”Acum sufletul meu trăiește o pace și o bucurie absolută.”

În tinerețe a hotărât să răspundă chemării pe care Dumnezeu i-a făcut-o și a plecat ca misionară, dându-i Lui totul și încredințându-și viața în mâna Creatorului.

Această tânără s-a aruncat orbește, deplin încredințată de chemarea pe care Dumnezeu i-a făcut-o, în lucrare. A ascultat vocea Lui, iar faptul că a făcut pasul pentru a deveni misionară, a fost ceva firesc. Totul a mers bine până într-o zi când se părea că Dumnezeu a părăsit-o….cel puțin așa a simțit ea.

Într-o scrisoare Agnes a scris următoarele: ”Unde este credința mea? Chiar și în adâncul sufletului meu nu a mai rămas decât goliciune și întuneric… Doamne cât de dureroasă este această suferință necunoscută… Nu am credință.”  Tot ea scria: ” Rostesc cuvintele rugăciunilor scrise – și încerc din răsputeri să scot din fiecare cuvânt dulceața pe care o are de dat. Însă rugăciunea mea în unire cu Dumnezeu nu mai e. Nu mă mai rog.”

Deși cei ce priveau din afară viața ei, o vedeau muncind, zâmbind și slujind, zâmbetul ei nu era decât o ”mantie care acoperea totul”.

Această tânără pe nume Agnes, este nimeni alta, decât Maica Tereza. L-a simțit pe Dumnezeu și a auzit chemarea Lui din fragedă copilărie, L-a iubit cum puțin au făcut-o și totuși…Dumnezeu a tăcut timp de aproape cincizeci de ani, cu mici întreruperi.

Să fii credincios când Cerul tace ani buni, să mergi înainte când nu mai simți nimic, să-L iubești când te simți părăsit…asta înseamnă credincioșie și perseverență.

Mulți creștini trec prin astfel de momente, când cerul tace și totul pare pierdut. Mulți se învinuiesc sau Îl invinuiesc și cedează. O sumedenie de întrebări și îndoieli le inundă viața. De ce tace Dumnezeu? De ce nu-L mai simt? M-a părăsit? Oare l-am simțit vreodată cu adevărat?

Trebuie să știm un lucru. Nu faptul că simțim prezența lui Isus este principala dovadă a existenței Lui în viața noastră. Isus ne-a transmis un adevăr esențial: creștinii vor fi cunoscuți după roade și nu după ceea ce simt. Faptul că nu-L simți, deși ai o viață curată, nu demonstrează că nu ești copilul Lui și că El nu este cu tine. John Ortberg spune în cartea sa ”Credință și Îndoială” că,  ”de fapt, însăși tânjirea după Dumnezeu este un semn sigur că Dumnezeu este prezent – deși într-un mod ascuns – în viața” celui ce nu-L mai simte.

Apoi trebuie să știm că și Isus a avut parte de ”absența” și tăcerea stranie a lui Dumnezeu. ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? ” Suferința provocată de tăcerea Lui are un efect răscumpărător pentru viața noastră, la fel cum suferința lui Isus provocată de tăcerea Tatălui a fost răscumpărătoare pentru omenire.

Tăcerea Lui e un deșert spiritual. E dureroasă, dar își are scopul ei. Tu rămâi credincios!

David Winter, un rector din S.U.A. ce a orbit înainte să iasă la pensie, a ținut un discurs în fața studenților în care, printre altele le-a spus: ”niciodată să nu te îndoiești în întuneric  de ceea ce Dumnezeu ți-a arătat la lumină”.

El rămâne credincios. Ceea ce ți-a spus, se va împlini. Nu te speria de tăcerea Lui. Tu rămâi aproape de El. Iubește-L și lasă-te iubit de El! El, Soarele vieții tale, își va arăta iarăși fața, și va fi binevoitor cu tine.

Florin Lupean

® Flacăra Închinării Media

 

Share this:

3 Comments

  1. Ella4 years ago

    foarte frumoasa incurajare. fi binecuvantat:)

  2. Felicia Oana4 years ago

    Cand totul in jurul tau pare a-ti sta impotriva, iar cerul tace, n-auzi soapta Tatalui Ceresc, tu spui Florin sa perseverezi. Ai dreptate. Stiu ca ai dreptate. Dar stii tu oare cat de groznic e urletul singuratatii din inima celui parasit? Stii cat de adanca si descurajanta poate fi singuratatea?
    Tu stii ca faci ce trebuie sa faci, crezi Cuvantul si-L implinesti cu toata puterea. Tu crezi ca asa e bine, sa umbli pe calea ingusta cu credinciosie sfintindu-te in fiecare zi. Desi cunosti promisiunile lui Dumnezeu „Nicidecum n-am sa te las cu nici un chip n-am sa te parasesc” Evrei 13:5b
    Ce mult imi place incheierea ta, o adevarata incurajare ptr. mine:
    ” El rămâne credincios. Ceea ce ți-a spus, se va împlini. Nu te speria de tăcerea Lui. Tu rămâi aproape de El. Iubește-L și lasă-te iubit de El! El, Soarele vieții tale, își va arăta iarăși fața, și va fi binevoitor cu tine.”

  3. Anna4 years ago

    Super! Multumesc pentru postare
    Domnul sa te binecuvinteze!:)

Leave a Reply