Am avut ocazia ca în patru dimineți să conducem închinarea  în timpul devoțional. Nu a fost ușor să conducem în închinare o sală plină, în mod special de africani, care au un stil cu totul diferit decât noi, dar până la urmă am reușit să ne unim în duhurile noastre și să aducem lauda și închinarea noastră în fața Domnului și Tatălui nostru care ne-a creat într-un mod atât de unic și special pe fiecare! Noi suntem obișnuiți fiecare cu un anumit specific de închinare și poate uneori, nu acceptăm ca în bisericile nostre să se aducă ceva diferit de ceea ce a fost ”până acum”. Însă Domnul primește închinarea fiecăruia, indiferent de modul în care ea este manifestată. El se uită în inimile nostre, unde se vede dacă închinarea noastră este cu adevărat reală, sau este doar o formă. El ne-a deschis inimile și spre felul africanilor de manifestare și astfel ne putem bucura împreună cu acești oameni atât de minunați în modul lor de a-L lăuda de Domnul. [Mai mult]

Călătoria în continentul african mi-a schimbat viaţa. E bucuria visului împlinit. Fără să exagerez, a fost o minune zilnică pe care Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate,  mi-a dat s-o trăiesc din plin. Nu am destule cuvinte să exprim recunoştinţa pe care o am în inima mea pentru această experienţă de viaţă mult aşteptată.

Pe când credeam că neîmplinirile pe plan personal îmi vor secătui prea mult existenţa, am hotărât să nu mai am aceeaşi atitudine asupra celor ce mi se întamplă şi să am alte reacţii în ce priveşte împlinirea în viaţă, să ţintesc mai sus decât se obişnuieşte în lumea noastră contemporană. Am decis să mă ocup de lucrarea Creatorului Universului şi El s-a ocupat de bunăstarea mea sufletească şi mi-a vindecat spiritul rănit şi obosit de căutările după un rost de a exista.

Aş fi vrut ca toţi pe care-i cunosc şi nu numai, să fi trăit aceeaşi bucurie a slujirii, a împlinirii spirituale, a vindecării interioare, asemenea mie. Pentru că, nu-i aşa, o bucurie neîmpărtăşită este o bucurie “tristă”. Dar recunoştinţa mea faţă de Împăratul galaxiilor creştea zi de zi când vedeam răspunsuri la rugăciuni; rugi simple, aparent banale, nimic spectaculos, dar atât de semnificativ pentru mine personal. Zilnic simţeam înviorare de la Faţa Domnului şi primeam putere să lucrez, să slujesc şi eram protejată vizibil de orice lucru care era potenţial dăunător din partea vrăjmaşului, a naturii, a mediului înconjurător şi străin pentru mine. [Mai mult]

„De ce îndură Dumnezeu foametea, de ce îndură Dumnezeu ca milioane de copii să moară deshidratați și malnutriți? Dacă poate opri toate astea, dar nu vrea, atunci este rău voitor. Dacă dorește să le oprească, dar nu poate, atunci nu este omnipotent.” Dar, dacă Dumnezeul creștin există, atunci El este binevoitor și omnipotent. Dar nu numai atât. Pentru că dacă acest Dumnezeu există, atunci se pare că una dintre cele mai potrivite întrebări este „Cum justificăm faptul că omenirea întreagă le refuză acestor oameni rezolvarea problemei foametei, apei potabile și a serviciilor medicale?” Și pe bună dreptate, omenirea – mai ales că un procent minoritar din populație deține majoritatea resurselor existente – poate rezolva această problemă. De fapt, chiar și cei mai săraci dintre noi, care abia ne permitem un laptop și un grătar tot la a doua lună, trăim o viață de lux când ne gândim la felul de viață pe care-l duc cei pe care – pretindem – că-i compătimim. [Mai mult]

Mariana Soare locuieşte în Bucureşti. Împărtăşeşte cu noi povestea ei de viaţă, impresionantă şi plină de strălucirea lui Dumnezeu. Poate de multe ori cu inima însângerată, zdrobită, sfărmată dar luminată cu seninatate în suflet paşind în viaţă ca o învingătoare. Ea este o încurajare, o binecuvântare şi o inspiraţie pentru cei care o întâlnesc.

Mariana ce ne poţi spune despre tine şi famila ta?

Sunt născută în Bucureşti într-o familie modestă din punct de vedere financiar dar care adoră copiii. Sunt cel de-al 3-lea copil al lor. Când mama a rămas însărcinată cu mine îşi doreau foarte mult un băiat pentru că aveau deja două fete. Astfel ca o mare parte din copilăria mea am fost numită “băiatul lui tata” şi am petrecut foarte mult cu tata uitându-mă la meciuri de fotbal, mergând la pescuit…etc, sau chiar în timp ce stăteam la o bere împreună fără să înţeleg atunci că această manifestare este tot o formă de respingere a personalităţii unui copil. Am fost tratată în copilărie ca un om normal poate şi de aceea aveam impresia [Mai mult]

Pastorii Vladimir Pustan şi Cristi Galea vor pleca  în data de 8 Martie 2010 în Benin – Africa. Scopul deplasării pastorilor români pe continentul african este acela de a preda la o şcoală Biblică nou înfiinţată. În plus, s-ar putea ca ei să vestească evanghelia şi în câteva sate africane.

Vladimir Pustan şi Cristi Galea vor merge în Africa cu organizaţia  Glean Ministries, organizaţie ce se ocupă  cu  evanghelizarea şi plantarea de biserici.

Organizaţia Glean Ministries se implică şi în viaţa socială a oamenilor din Benin. Această organizaţie îi învaţă pe oameni lucruri practice, cum ar fi: cum să faca ulei sau să crească puiii.

Vladimir Pustan va sta timp de două săptămâni în Africa, în timp ce Cristi Galea va poposi patru săptamâni pe continentul african.

[Mai mult]

În perioada 5-6 iunie 2010 în Kiev se vor desfăşura evanghelizări în masă cu participarea evanghelistului Internaţional Reinhard Bonnke. În urma întrunirilor de planificare a comitetului de organizare pentru venirea evanghelistului, s-a luat decizia prin care toţi pastorii şi episcopii sprijină sosirea slujitorului vestit în toată lumea.
Potrivit organizatorilor, evanghelistul va vorbi la un seminar pentru slujitori şi pastorii Bisericilor locale, care va avea loc pe 5 iunie, şi la o evanghelizare în masă ce va dura două zile 5 şi 6 iunie.Evanghelistul Reinhard Bonnke este cunoscut prin campanile de evanghelizare în masă, organizate pe continentul African. El este fondatorul Misiunea Internaţională “Cristos pentru toate naţiunile”. Misiune ce are la moment birouri locale în Africa, Germania, Marea Britanie, Canada, Singapore şi SUA.

În ultimii cinci ani Reinhard Bonnke a desfăşurat 63 de campanii de evanghelizare în întreaga lume şi a predicat la 27 de milioane de oameni. După datele misiunii “Cristos pentru toate naţiunile” – 10 16 500 de oameniau luat decizia de a trăi împreună cu Cristos şi au fost primiţi în familiile Bisericilor locale.
Pe lângă campaniile de evanghelizare în masă, Bonnke este un bun vorbitor la conferinţele pentru pastori şi lideri din Biserici, predând princiipii de evanghelizare. Aceste conferinţe, au adus o contribuţie considerabilă în lucrarea de evanghelizare şi a inspirit liderii mondiali la lucrarea de evanghelizare, a declarat reprezentantul misiunii “Cristos pentru toate naţiunile”. [Mai mult]

Cristi, s-a născut în Arad, e căsătorit şi are 4 copiii. După o călătorie misionară în Africa avea să devină o persoană diferită. Deşi a mers în Africa cu un spirit aventurier, Dumnezeu a avut în vedere să îl înveţe realitatea prezenţei Lui şi trăirea la un alt nivel cu El. De atunci Cristi nu mai trăieşte doar teoretic ci şi practic. De atunci este un om care impactează şi face totul pentru lărgirea Împărăţiei…

 Ce ne poți spune despre tine și familia ta?

M-am născut în Arad, am 33 de ani şi dupa 9 ani de la căsă toria cu Monica avem 4 copii. Minunaţi ca ai tuturor: 1 băiat şi 3 fetiţe. Am avut o viaţă plină de peripeţii, m-am născut din nou de mic copil, am crescut într-o biserică penticostală şi pot spune că nu am cunoscut viaţa în afara bisericii. Teoretic. Practic, viaţa mea a fost o sinusoida cu Dumnezeu: când sus, când jos.

 Cum a început visul tău de a merge în Africa?

 Africa pentru mine nu a însemnat nimic pâna la un moment dat. Un fost coleg de liceu cu care am ţinut legătura, întorcându-se la Isus, după liceu, a venit la mine într-o zi şi m-a întrebat dacă nu vreau să merg în Africa ca şi misionar. Fiind aventurier de felul meu, am acceptat fără să mă gândesc prea mult ce înseamnă acest lucru. Spun asta ca şi încurajare: uneori nu cred că e necesară o chemare mai specială pentru cineva să meargă ca şi misionar, este chemarea pentru toţi cei născuţi din nou. Au trecut aproximativ 2 ani pânã s-a concretizat plecarea mea, în acest timp am crezut că acest proiect s-a anulat. Dacă iniţial am dorit să merg împreună cu soţia mea, ulterior, după 2 ani, acest lucru nu s-a mai putut, aveam deja 3 copii. Am început să mă interesez desprea această ţară, Benin, nici nu auzisem despre ea. Ne-am întâlnit cu misionarul la care aveam să ma duc, Tony. El venise în România pentru a definitiva plecarea noastră. Am rămas marcat de blândeţea acestui om înalt de 205 cm şi 150 kg, un munte de om. După scurtă vreme eu şi prietenul meu, Gabi, ne dădeam jos din avion în aeroportul din Cotonou, Benin. [Mai mult]

“Dumnezeu este tot pe tronul Său, noi suntem tot la picioarele Sale şi ceea ce ne desparte este doar distanţa unui genunchi în rugăciune.” Jim Elliot

Numele meu este Cami, am 26 de ani şi sunt aşa bucuroasă să fiu parte a misiunii transculturale.

În 2008 am văzut că Dumnezeul meu este Dumnezeul care transformă imposibilul în posibil.Chiar de la începutul anului am fost îndrăzneaţă în cererile mele şi i-am spus Domnului că vreau să Îl slujesc mai mult pe El, să mă dedic mai mult. Dumnezeu a ascultat această dorinţă şi mi-a scos în cale o misiune în Africa pentru o lună, perioadă în care Dumnezeu m-a învăţat ce înseamnă dedicarea totală şi bucuria dăruirii de sine în slujire.

Mă rugam Domnului şi Îi spuneam că dacă mă vrea în Africa sunt convinsă că El are şi resursele necesare plecării mele. Şi aşa a fost nu doar în 2008 când am mers împreună cu o echipă de la Tineri pentru Misiune Mediaş în Kenya şi Uganda dar şi în 2009 El şi-a arătat credincioşia. L-am văzut pe Dumnezeu făcând minuni din punct de vedere financiar încât nu doar că ni s-au acoperit nouă ca echipă cheltuielile, dar am reuşit să ducem bani şi celor mai săraci dintre săraci. Dumnezeu a folosit biserica mea pentru a mă binecuvânta şi de asemenea şi multe alte familii şi prieteni din ţară şi de peste hotare. [Mai mult]