E titlul unei cărţi pe care, din păcate, nu am citit-o încă, dar care îmi sună adeseori în minte.
Trăiesc într-o lume care a pornit pe un mare topogan, în jos.. ÅŸi nu se mai poate opri. De la guverne care cad, la oameni care se sinucid- sau iau viaţă altora- sex, violuri, furturi, înÅŸelăciune, mizerii, păcat, păcat, păcat… Uneori am impresia că nu mai există nimic bun în lumea asta ÅŸi aÅŸtept în orice moment să ia totul foc. Oricum asta e ÅŸi destinul ei, ÅŸi a tot ce agonisim cu atâta lăcomie pe pământ…
Şi totuşi…
Dumnezeu încă mai are răbdare cu noi, cu mine. ÃŽncă ne mai da timp să ne revenim din orbirea noastră ÅŸi să ne uităm la cer, nu să mergem spre iad…
Sunt aÅŸa mulÅ£i oameni în lume care nu au auzit de existenÅ£a Celui care poate ierta păcatele ascunse, care poate da PACE ÅŸi LINIÅžTE. Care i-a iubit atât de mult că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veÅŸnică. Un verset pe care îl ÅŸtiu de mică, ÅŸi care poate da viaţă unui om pierdut ÅŸi fără speranţă… [Mai mult]
