“Dacă ai viziune, dar nu ai caracter, mai bine renunţă la viziune…dar niciodată la caracter!”

Un citat pe care putem să-l aplicăm  în toate domeniile, dar mai ales în Închinare. Închinarea nu este zona în care noi să ne manifestam abilităţile, este un stil de viaţă. Închinarea ne schimbă. Devenim din ce în ce mai mult mai asemănători cu Cel căruia ne închinăm, suntem mai mult părtaşi la caracterul lui Dumnezeu…aşa că, a avea caracter în Închinare este mai de preţ decât abilităţile noastre. Şi închinarea este, sau trebuie să devină un stil de viaţă pentru orice copil al Domnului care îşi cunoaşte cea mai înaltă chemare, aceea de a se închina Mântuitorului său.

De multe ori înţelegem care ne este identitatea în El, aceea de închinători, dar o luăm cu foarte multă uşurinţă. Ridicăm

mâinile pentru că aşa o fac toţi, cântăm în comun pentru că sună mai plin, ne aliniem cu ce se întâmplă în jurul nostru, chiar participăm activ la programe, dar suntem blocaţi pe programul”de suprafaţă”…totul e la exterior, nu şi în interior. Ne ducem fiecare la casele noastre satisfăcuţi că am avut un program de Laudă şi Închinare bun, liber şi plin de viaţă…Hmm, care viaţă? [Mai mult]

În fiecare dimineaţă, obişnuiesc  să-mi fac cafeaua şi să mă retrag în”cămăruţa”mea pentru un timp numai eu cu El. Acest timp îmi determină atitudinea de peste zi. De foarte multe ori, am intrat în “cămăruţă” foarte apatică, după un somn agitat, cu vise nu tocmai frumoase, sau fără vreun chef de a vorbi cu cineva, în special cu El. Dar mi-am format acest obicei şi  mergând pe premiza “foamea vine mâncând”, sau din inerţie, am intrat în “spaţiul” de transformare, în “locul secret”. De ce este secret?…pentru că îmi aparţine numai mie…e intimitatea mea cu El. În locul acela, El îmi acordă toată atenţia Lui şi eu Îi dau inima mea.

Zi de zi, mă întâlnesc cu El!

Am avut experienţe extraordinare, El mi-a ridicat starea de apăsare, mi-a slujit de fiecare dată, m-a îmbărbătat, mi-a şters lacrimile, m-a purtat pe “aripi de vulture”, m-a dus pe înălţimi să pot să văd aşa cum vede El, imaginea de ansamblu-Visul Lui, mi-a împărtăşit din tainele Lui pentru mine, pentru cei pentru care mă rog, pentru generaţia de azi…Ajunsesem  să fiu mulţumită cu mine însămi, cu bunul meu obicei, crezând că este deajuns. [Mai mult]

În special, când ne gândim la război spiritual, ne gândim la  rugăciune. Adevărat.  Rugăciunea este cheia care deschide Cerul  pentru noi. Dar rugăciunea are mai multe componente ca să o facă valabilă. În primul rând, cuvintele.

Există rugăciuni în care nu foloseşti cuvinte(exemplul  Anei, care doar mişca buzele), sau nu foloseşti cuvintele tale ci ale Duhului. Nu ştiu dacă ştiţi, dar mai există un fel de rugăciune, care cred că Îl determină pe Dumnezeu să se implice, rugăciunea  cântată, ceea ce noi numim, Laudă şi Închinare. Biblia ne prezintă un Domn bun şi blând, un Tată iubitor, Păstorul oilor,  un Salvator, un Mântuitor…dar este şi va rămâne şi un Dumnezeu războinic, Cel ce se luptă pentru noi, Domnul Savaot. [Mai mult]