De mic copil mi-a plăcut vara. Iubeam vacanţa mare pentru că nu mai aveam grija temelor, a profesoarei ce îmi zâmbea „călduros” şi a trezitului de dimineaţă. Era anotimpul perfect pentru expediţii în pădurea de la Schit (o zona cu pădure de la marginea oraşului Alba Iulia). Îmi aduc aminte că, încarcaţi de provizii (furate de acasă) o luam cu paşi grăbiţi spre pădurea unde ne simţeam în  lumea noastră. Coliba, expediţiile până în vârful muntelui şi alte năzbatii erau jocurile perfecte în lipsa jucăriilor performante de care beneficiază puştii de azi. De fapt, copiii din generaţia de astăzi nici nu mai stiu să se joace. Se plictisesc repede  de orice jucărie şi trec urgent la un alt nivel. Jucăriile lor sunt jocurile pe calculator şi Play Station. Vin de la şcoala, îşi fuşăresc temele, apasă pe butonul magic al calculatorului şi stă el, copilul, aţintit toată ziua în monitor sau în ecranul gigant al plasmei ( pentru că pe televizorul normal nu se vede prea bine imaginea). Toată lumea e mulţumită…inclusiv parinţii. Am auzit un parinte spunând: „Copilul meu e deştept tare, are doar trei ani şi ştie să pornească calculatorul.” Ce realizare, domnule!…Incredibil! Doar trei ani şi ştie stie să pornească calculatorul. Mai târziu, atunci când îl vei prinde accesând pagini pornografice, o să se vadă efectul pe care l-a avut îndobitocirea copiilor cu jocurile pe calculator şi cu tot ce înseamnă beneficiile acestei minunate descoperiri, numita calculatorul. [Mai mult]

RUSINE: Senzaţie sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situaţie penibilă (Sursa: DEX).

Mântuitorul a spus:”Fiindcă oricui îi este ruşine cu  Mine şi cu cuvintele Mele în această generaţie adulteră şi păcătoasă, şi Fiului omului îi va fi ruşine cu el  când va sosi în gloria Tatălui Său cu îngerii sfinţi.”

Într-o zi, după ce am devenit creştin, doi şmecheraşi au încercat să mă ia la “mişto” strigând în gura mare după mine “Robul lui Dumnezeu”, imitând astfel vocea unui preot. Ne aflam  într-un loc public unde erau peste douăzeci de persoane. Mă cerceta ruşinea văzându-i pe ceilalţi martori privindu-mă ciudat şi am început să mă rog. Imediat mi-a venit un gând şi am spus celor doi că le voi explica ce înseamnă să fii robul lui Dumnezeu. Trei sferturi din cei prezenţi au devenit curioşi şi s-au apropiat de mine să mă asculte. Urmăriţi şi voi ce am zis: ”Scriptura spune că orice lucru care pune stăpânire pe noi, ne robeşte, adică devenim sclavii acelui lucru. Eu am fost robul ori sclavul multor patimi şi vicii. Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi bine ce vorbesc, căci împreună cu voi le-am făcut. De-asupra tuturor patimilor şi viciilor este diavolul care caută cu tot dinadinsul să-l posede pe om. Eu m-am săturat să fiu robul celui rău. Isus a spus:”Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, iar în altă parte spune că vom cunoaşte adevărul şi adevărul ne va elibera de sub puterea patimilor şi a diavolului. Robul lui Dumnezeu este un om liber de toate acestea! Voi, a cui robi sunteţi? Mie nu îmi este ruşine să spun că sunt robul lui Isus Hristos…Toţi au roşit la faţă şi au băgat capul în pământ. [Mai mult]

Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. Era flămând, stomacul îl rodea, iar mirosul ciorbei de linte a fratelui său Iacov, îl ispitea peste măsură. Își bulbuca ochii în oala plină cu ciorbă a fratelui său, iar acest lucru îl face să ceară o farfurie de mâncare. Iacov, un baiat isteț și plin de șmecherie (mulți agenți imobiliari – așa zișii baieți deștepți – sunt înjosiți la capitolul negociere a prețului de către Iacov), îi cere în schimbul mâncării dreptul de întâi născut. Esau, lihnit de foame, acceptă tranzacția și pentru o farfurie de ciorbă, dă cu dreptul de întâi născut de toți pereții.

Când am recitit această întâmplare, mi-a venit în minte un singur lucru…cât de actuală e întamplarea aceasta și pentru noi, creștinii din zilele noastre.

Am fost răscumparați de Cristos cu un preț scump. Am jurat credincioșie Dumnezeului care ne-a răscumpărat, însă după un timp, obosiți și cu mintea la farfuria de ciorbă a lumii acesteia, ne-am întors fața de la Dumnezeu si L-am vândut așa de ușor și pe un preț atât de nesemnificativ (de fapt jertfa Lui Isus e neprețuită). Prețul pentru care L-am înselat pe Dumnezeu…o farfurie de ciorbă, care arată a fi cea mai buna mâncare din lume…însă care se dovedește a fi o mâncare prea ieftină pentru un preț asa de mare: dreptul de întai născut. [Mai mult]

Ricardo Izecson dos Santos Leite, cunoscut publicului larg sub numele de Kaka, s-a născut pe 22 aprilie 1982. La vârsta de 12 ani a fost evanghelizat, moment din care a început să aiba o relaţie personală cu Dumnezeu. S-a botezat în acelaşi an (1994), iar din acel moment a început să trăiască alături de Dumnezeu şi să afirme că doar „credinţa este acea care poate decide ca ceva să se întâmple sau nu”.

La vârsta de 18 ani, în viata lui Kaka a intervenit un eveniment ce avea să îi marcheze întreaga viaţă. În luna octombrie a anului 2000 a mers în vizită la bunicii săi din Caldas Novas, Brazilia. Aflat pe marginea unei piscine, el a alunecat căzând în apa puţin adâncă. În urma incidentului, Kaka s-a lovit, dând cu capul de fundul piscinei, sucindu-şi gâtul şi fracturându-şi o vertebră. Aflat într-un scaun cu rotile, gândurile jucatorului Kaka erau departe de fenomenul fodbalistic, îndreptate către Medicul Suprem. Creatorul universului a făcut minunea mult aşteptată, şi anume faptul că l-avindecat, iar vindecarea a fost una completa. Doctorii i-au spus că e norocos să poată merge normal. Referindu-se la acel moment, care putea pune capăt carierei sale de fotbalist, Kaka spune: “În timp ce doctorii vorbeau de noroc, familia mea vorbea de Dumnezeu. Întorşi acasă, i-am mulţumit cu toţii, pentru că mâna Lui a fost cea care m-a salvat. Nu pot să explic, dar după acea experienţă m-am apropiat de Dumnezeu.Eram mai mult în acelaşi gând cu El. În acel moment eram într-adevar născut spiritual.” [Mai mult]

Nu ştiu…

Caut, dar nu pot să mă hotărăsc…Unde este inima mea, Dumnezeule? Pe ce meleaguri colindă? Ce vrei de la mine, Doamne?

Ochii mei văd…văd prea mult. Mă uit şi aş vrea să nu fi văzut. E prea mult pentru mine. Îmi produce multă confuzie….mi-e frică!

Poate că greşesc, poate m-am maturizat prea mult. Mi-aduc aminte că odată, când tinereţea mea era o floare abia înflorită, aş fi înfruntat chiar şi pe Goliat pentru ea. Dar acum… dacă greşesc? Dacă mă înşel? Dacă nu e cea pe care o vreau…dacă o să vreau alta mai încolo? Dacă se urâţeşte, dacă mă înşeală, dacă se îngraşă?…Dacă ajunge ca mama ei, guralivă? Oh, Doamne, uite ce vorbesc, uite în ce hal mă aduce! Sunt disperat Doamne, dă-mi un semn! Pune-i o stea în frunte ca s-o văd, s-o disting dintre atâtea câte îmi plac. Şi dacă se poate Doamne, să-Ţi placă şi Tie. Mi-ar conveni asta…

…mai bine stau liniştit.

…

Inima mea tânjeşte după ea…nu o găsesc chiar dacă mă uit cât pot de bine. Am impresia că toate seamănă. Că nici una nu face diferenţa. Unele se cred prea frumoase, altele sunt prea timide, altele se cred prea spirituale, dar, toate se supără, toate sunt fiţoase, toate caută interese…şi eu, chiar sunt frumos, am şi ceva bani. Hmm, dar nu am maşină, nici apartament…Dar nu-i stres. Dacă mă iubeşte şi mă vrea, mă ia aşa…Dar, Doamne, dacă mă vor mai multe? Şi mie chiar îmi place asta, mă simt dorit… De ce nu mai avem voie să alegem mai multe? David cum avea voie? Nu pot să înţeleg cum a reuşit Isaac să accepte pe cineva pe care nici măcar nu a văzut-o…Grea încercare. Eu văd şi nu mă pot hotărî. Dar ce văd eu, mă înşeală Doamne, cum să o aleg? Să închid ochii? Îi închid…Nimic. Nu văd nimic. Mi-ai promis o “moştenire frumoasă”.  Ştiu că ai zis:” Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capăta de la Domnul.”-Prov.18:22. Dar mi-ai dat o sarcină tare grea, Doamne…Va trebui să o găsesc eu…uff, greu… [Mai mult]

“E foarte bine să cauţi a echilibra totul; e şi mai bine să armonizezi totul. Mai presusus de cumpănă se află lira.” (Victor Hugo)

Armonie… Acesta este echilibrul cu „E” mare pe care trebuie să-l căutăm noi. Şi, dacă te uiţi cu atenţie, poţi găsi acest echilibru- Universul întreg este o Armonie! Într-adevăr, a fost stricată o mare parte din această armonie datorită alegerilor noastre greşite, însă Dumnezeu ne-a dat puterea, prin Isus, să o regăsim. Noi, creştinii, chiar avem această armonie, căci Împărăşia Lui este în noi. Doar să acceptăm a o căuta şi a o găsi. Iar această armonie este deasupra oricărui echilibru uman. Armonia este, aşadar, din Dumnezeu.

Această „liră” superioară poate fi găsită în orice situaţie. Oricare. Nu este o scuză temperamentul tău sau moştenirea ta genetică. Cum te poţi dezvinovăţi când oameni cu o inteligenţă şi o condiţie materială mai proastă decât tine au reuşit să se ridice deasupra lumii? Iar, dacă Lucian Blaga propaga ideea ca noi, românii, suntem precum plaiul nostru mioritic, şi anume : „deal, vale”- sus şi jos-, este totuşi un fapt demonstrat faptul că armonia poate fi păstrată zilnic, atunci când trăieşti cu Dumnezeu, indiferent chiar de naţionalitatea ta şi de problemele tale. [Mai mult]

Multumesc pentru ca râsul meu si al celorlalti oameni au drept model norii ce vorbesc limba zborului si danseaza zâmbetul fericirii absolute… Multumesc caci numele Tau este Perfectiune. Te-am cautat milioane de ani intr-o secunda, iar setea mea o întrecea pe cea a legendarului titan Prometheus, înlantuit, suferind si lipsit de apa, întrecea si setea dragostei lui Tristan pentru Isolda sau a lui Orpheu pentru Eurydice, întrecea setea de cunoastere a lui Platon, a lui Eliade sau Einstein, întrecea foamea bebelusului parasit de mama si întrecea dorul muzicianului care simte ca lumea sunetelor nu-l mai asediaza si nu-l mai cauta(Borges)… Era o sete pentru absolut, ceva cu câteva trepte mai sus de cuvântul „dor”, o nota de baza a poetilor si a filosofilor… Descoperindu-Te, dorul meu a devenit un fluture pe lânga Universul-Perfectiune care îti poarta numele…

Si de atunci, când ma uit cum sunt îmbracate florile, în balul câmpului, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când o suvita a parului danseaza ascultând melodia vântului, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când vad doi oameni care se iubesc, plângând de fericire, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când te vad pe tine, omule, cu inteligenta ta, care a scris Cinci saptamâni în balon, Crima si pedeapsa,  Mizerabilii, Dictionare,  Enciclopedii, stiu pentru ce traiesc; si de atunci, când aud susurul adevarului si pe cel al fericirii, stiu pentru ce traiesc;  si de atunci, când vad suferinta din aceasta lume, stiu pentru ce traiesc eu; si atunci când îti rostesc Numele în fiecare din acestea, traiesc cu adevarat… [Mai mult]