Noi descoperiri făcute de arheologii care studiază manuscrisele de la Marea Moartă completează perspectiva existentă cu privire la cine ar fi putut redacta sulurile de la Qumran.

În prezent, nu există un consens între arheologi cu privire la cine ar fi putut scrie sulurile de la Marea Moartă.

Potrivit unei ramuri a arheologilor, cei care au scris materialele găsite în peșterile de la Qumran (Cisiordania) ar fi fost membri ai sectei iudaice a esenienilor. Alți specialiști susțin că manuscrisele ar fi fost redactate de evrei din Ierusalim, care s-au refugiat în zona Qumran, în anul 70 d. Chr. Pentru a fugi din calea persecutorilor romani.

Noile descoperiri par a fi de partea celor care susțin că sulurile au fost scrise într-adevăr de o sectă iudaică, chiar dacă, momentan, nu există garanții absolute că ar fi vorba de secta esenienilor.

Mai exact, arheologii au exclus ipoteza scrierii în Ierusalim și a depozitării în Qumran, după ce au descoperit că cele mai multe suluri sunt din fibră de in, în ciuda faptului că lâna era materialul textil cel mai des utilizat în Israel din acea perioadă. În plus, s-a constatat că inul acesta făcuse parte din articole de îmbrăcăminte, și deși iudeii timpului obișnuiau să poarte țesături colorate, materialele găsite sunt de culoare albă. Hainele albe se potrivesc în schimb descrierii pe care istoricul Iosif Flavius o făcea esenienilor, despre care deși nu menționa că ar fi folosit doar inul, scria că se îmbrăcau numai în alb. [Mai mult]

Cântarea cântărilor este „o poezie care are rădăcini în melodiile păgâne de dragoste din Egipt”. „Învăţăturile Bibliei despre sex nu sunt atât de restrictive precum spun liderii religioşi.” Unii cred că Biblia interzice sexul în afara cadrului legal al căsătoriei, „dar la o cercetare mai atentă a Scripturii, lucrurile stau altfel.”

Sunt câteva dintre afirmaţiile pe care le-am citit în articolul „Sexul în Biblie: De la adulter, la relaţii homosexuale”, apărut pe romanialibera.ro. Să mai spicuim câte ceva din articolul amintit!

„În Biblie, «căsătoria tradiţională» nu există.” „Biblia conţine o «prejudecată generalizată de tip patriarhal».” „La o primă vedere, homosexualitatea este blamată în Scriptură…” Evident, expresia „la o primă vedere” sugerează că, în realitate, Biblia nu este chiar atât de categorică împotriva homosexualităţii.

Sursa acestor afirmaţii este cartea Unprotected Texts: The Bible’s Surprising Contradictions About Sex and Desire. Autoarea cărţii este Jennifer Wright Knust, profesoară de Noul Testament la Universitatea din Boston şi păstoriţă baptistă. Doamna Knust argumentează că Biblia nu conţine un cod al sexualităţii şi oferă o serie de exemple biblice care să indice permisivitatea divină vizavi de sexualitate. De pildă, Avraam nu a avut copii doar cu soţia lui, Sara, ci şi cu sclava Agar (Despre poligamie  am mai scris. Nu revin asupra subiectului.). Regele David şi Ionatan au avut înclinaţii homosexuale, dat fiind faptul că, la moartea lui Ionatan, David a plâns şi a spus că dragostea lui Ionatan pentru el a fost „mai presus de dragostea femeiască”. [Mai mult]

Îmi place mult să vorbesc despre tot ce înseamnă sexualitate pentru că e extraordinar să vezi  vindecarea și restaurarea Lui Dumnezeu…

Acesta e și motivul pentru care vorbesc despre orice subiect legat de sexualitate…

Astăzi m-am gândit la…fantezii sexuale :D…nu mi-am permis fantezii…doar m-am gândit la subiectul acesta…

Interesant subiect…

Fanteziile sexuale sunt ca și clanța care deschid ușa spre o lume din care cu greu vei putea să te retragi…O lume de necurăție, desfrînare…

Fanteziile sexuale sunt de asemenea instrumentul care ajută în realizarea masturbării.

Imaginația proiectează, născocește, creează scenarii diferite care se cer a fi satisfăcute mai târziu.

Dacă nu există o relație sexuală activă cu un partener, adică soț – soție, atunci aceste fantezii sunt doar o bombă cu ceas….care va exploda mai devreme sau mai târziu.

De ce să nu ni le permitem?

Pentru că ele aduc necurăție în noi. Aduc desfrânare. Desfrânarea înseamnă lipsa controlului asupra a ceea ce trăim. [Mai mult]

Biblia ocupă locul 2 în topul cărților preferate ale românilor. Cărțile religioase sunt preferințele de lectură pentru 6% dintre români, mai bine cotate pe lista preferințelor fiind romanele în general (23% dintre români), romanele polițiste (12%), romanele de dragoste (10%), cărțile de istorie (9%) și cărțile de specialitate (7%).

Obiceiurile și preferințele de lectură ale românilor au fost analizate de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), care a publicat raportul „Obiceiurile de lectură ale românilor”.

Cartea preferată a românilor este romanul „Pe aripile vântului”, 3,02% dintre respondenți indicând acest titlu la întrebarea „Care este titlul cărții dumneavoastră preferate?”. Biblia a fost indicată de 2,50% dintre cei care au răspuns la această întrebare drept cartea preferată. Următoarele titluri sunt „Moromeții”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Cei trei muschetari” și „Shogun”. [Mai mult]

Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.

În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat. [Mai mult]

“…Dumnezeu nu e mut.Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii, ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pe masa de disecţie, întins în poziţia de crucificare, pentru a fii cercetat de toţi scepticii care au trăit  vreodată, printre care mă număr şi eu.”  Philip Yancey

Într-o lume a extremelor, a celor conservatori si totodată a celor rebeli, suntem chemaţi să credem într-un dumnezeu. Creştinii ne îndeamnă să credem în Isus, musulmanii să credem în Alah, ateii să fim proprii noştrii dumnezei. Omul are nevoie de un dumnezeu. Credinţele oameniilor sunt diverse, chiar şi creştinii sunt împărtiti cu privire la imaginea Dumnezeului în care cred.

Dacă  priveşti în Vechiul Testament s-ar putea să găseşti un Dumnezeu “… gelos, mândru, răzbunător, sângeros; contradictoriu în unele locuri.”, iar pe alocuri un Dumnezeu milos şi iubitor. Atunci când îţi îndrepţi atenţia la viaţa celor din jurul tău găseşti un dumnezeu de ocazie, un dumnezeu care iartă doar dacă faci ceva să-l îmbunezi; chiar mai mult de-atât, s-ar putea să găseşti un dumnezeu părtinitor faţă de cei morali, un dumnezeu mic, incapabil să schimbe o lume degradantă, un dumnezeu cu reguli fixe, iar atunci când ai neşansa de a călca vreuna, el se va supăra. Privind în întreaga lume ai impresia că aceşti oameni care se numesc creştini privesc spre o icoană care deţine proprietăţiile unui cameleon. [Mai mult]

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”, iar noi am încercat să îngrădim Cuvântul aşa că L-am legat şi L-am pus într-o carte. Apoi tot noi, oamenii, am încercat să-L ardem, să-L înecăm, orice doar ca să Îi dăm knock-out.

“Nu vom putea niciodată sa distrugem Cuvântul lui Dumnezeu, ne putem însă distruge foarte uşor pe noi înşine încercând să Îl ignorăm.”

Bineînţeles că rasa umană niciodată nu a vrut să creadă că nu Îl poate distruge, oricât de puternici sau înfiorători am fi. Observând că nu putem, am apelat la o altă strategie – Îl ignorăm. Îi negăm uneori existenţa, credibilitatea chiar. Dar nici asta nu ne sinchisim prea mult deoarece oricum nu Îi putem întrerupe pulsul. În cel mai “bun” caz încercăm să Îl defăimăm. Majoritatea Îl ignoră nu pentru că ar avea ceva personal cu el sau măcar că L-ar cunoaşte câtuşi de puţin, dar ignoră orice carte care i-ar putea face înţelepţi. Aşa cum ştim cu toţii, prostia nu doare şi nici măcar nu trebuie să te străduieşti să o obţii. Se dă la kilogram şi nu ţi-o ia nimeni înapoi… mai degrabă ţi-o ia înainte. [Mai mult]

În acest an, atât cât a trecut din el, am fost atins mai mult ca niciodată de acest motto al Asociației Bărbațiilor Creștini. Privind la mine, la oamenii din jurul meu, din imediata mea apropiere sau chiar mai din depărtare, am putut observa această sete care există in majoritatea oamenilor, setea după o schimbare. Schimbarea pare să fie una dintre legiile nescrise dar foarte bine imprimate în această lume materială. Oricât de fricoși sau curajosi am fi, fiecare avem nevoie de ea și nu avem plăcerea sau necazul ca să scăpăm de ea. În viața fiecărui om, dar mai ales în cea a unui creștin, ar trebui să lipsească câteva expresii care sunt atât de des folosite de către mulți dintre noi: “așa sunt eu”, “ăsta e felul meu de a fi” si altele care fac parte din această categorie de scuze.

Un creștin nu ar trebui niciodată să mai semene cu el, ci tot mai mult cu Cristos; dacă rămânem tot aceiași oameni de acum 3-4 ani, aceasta înseamnă că undeva am greșit, iar timpul pe care l-am folosit în citirea Scripturiilor și al rugăciunii l-am folosit degeaba și poartă eticheta de “TIMP PIERDUT”. Nu putem să petrecem o zi cu El, iar la sfârșit să fim tot aceiași. Bineînțeles că schimbarea, uneori, înseamnă un proces mai îndelungat, care necesită multă răbdare, dar el există atunci când iți petreci viața cu Cristos. Singura caracteristică a lui Dumnezeu care nu ar trebui implementată în toate domeniile viețiilor noastre este tocmai aceasta, statornicia. Faptul că Dumnezeu rămâne același e unul dintre cele mai bune lucruri, insă dacă noi am rămâne aceiași, aceasta ar însemna, în unele domenii ale vieților noastre, un dezastru. [Mai mult]

Da!  În sfârşit, i-am văzut şi eu. Aprigi, cu ridurile dinstinse pe frunte, provocaţi de un spirit de descordie, plini de semnele rudimentare ale infamiei, se iau de bietul bătrân ce-şi târăşte după el toiagul de spirjin.

Eram la distanţă, dar asta nu m-a împiedicat să aud dialogul purtat între cele două clase sociale; o adevărată cacealma. Părtiniţii erau ei, cei care fac parte din tezaurul de noroială al culturii tot mai aproape de sălbăticie. Erau mai tineri şi, fără să exagerez, tindeau spre obezitate. S-au apropiat de fragilul om, un client fidel al bătrâneţii şi au început să persifleze întreaga experienţă de viaţă şi bunul gust al omului tăcut şi suav.

Cel mai tare dintre ei, cel cu basca întoarsă, se apropie de omuleţ şi, mânat de o perfidie cuprinzătoare, îl întreabă ce citeşte. Calm, plin de inspiraţie, cu bunele maniere de rang înalt, omul îi raspunde cu fineţe:

” – Biblia, fiule!”

“ – Biblia!??? Da`, ce te-a apucat, nene? Nu ai bani de ziare şi citeşti Biblia?” [Mai mult]