Jefferson Bethke, evanghelistul online al cărui videoclip despre Iisus și falsa religie a reușit să adune aproape 18 milioane de vizualizări în doar două săptămâni, a creat încă o poezie video, de data aceasta despre dragoste, sex și căsătorie.

„Căsătoria este azi în dificultate. Divorțurile, adulterul, ideile greșite nu afectează doar căsătoriile în sine, ci și produsul acestor căsătorii (generația mea și pe următoarele).” Așa își motivează tânărul de doar 22 de ani intenția de a face un clip despre căsătorie. „Speranța mea pentru această poezie este să sublinieze cele mai frecvente și mai problematice probleme cu care se confruntă căsătoriile din ziua de azi și să arate spre Iisus ca Vindecător Suprem, Mântuitor și Restaurator al fiecărei căsnicii,” a explicat Bethke.

Tânărul a mai spus că și-a inspirat clipul din cartea „Real Marriage”, scrisă de pastorul Mark Driscoll, care slujește biserica Mars Hill, din Washington (SUA). Bethke, care este în prezent membru al bisericii Mars Hill începe clipul cu o întrebare de diagnostic: „cum îți merge în căsnicie?”. [Mai mult]

Este mai ferice să dai decât să primeşti. O confirmă oamenii de știință de la Universitatea California, care spun că a oferi sprijin celorlalți este o experiență care produce plăcere, crește sentimentul de fericire și scade nivelul de stres, informează Daily Mail.

În timpul experiementelor, cercetătorii au notat că subiecții care i-au ajutat pe cei dragi au experimentat emoții pozitive asociate în mod normal cu ciocolata, sexul sau banii.

„Când oamenii vorbesc despre căi prin care sprijinul social le face bine la sănătate, presupun în mod obișnuit că beneficiile vin din sprijinul pe care îl primim de la ceilalți,” detaliază Naomi Eisenberger, coordonatorul studiului. „Totuși se pare că unele dintre beneficiile sprijinului social provin din faptul că noi îi ajutăm pe ceilalți,” notează cercetătoarea.

În timpul studiului, oamenii de știință au ținut sub observație 20 de cupluri heterosexuale. Experimentul a constat în aplicarea de eletroșocuri dureroase bărbaților, în timp ce femeilor li se măsurau schimbările în fluxul sanguin legat de activitatea neuronală, cu ajutorul imagisticii funcționale prin rezonanță magnetică. [Mai mult]

Nu ştiu voi, dar eu când mă gândesc la iubire îmi tresaltă inima. Îmi tresaltă inimapentru că nu consider că există sentiment mai nobil, cuvânt mai slubim ca iubirea.Când iubim o facem din toată fiinţa şi cu toată inima, ne dăruim pe noi şi îi dăruiminima noastră persoanei iubite. Dar aceasta este partea bună a lucrurilor. Nu se poate caniciodată când te-ai gândit la iubire să nu te fi gândit şi la o inimă frântă.

De obicei, în perioada adolescentină ne îndrăgostim pentru prima oară şi totul ni separe roz şi perfect. Încetul cu încetul, ajungem să ne lovim de realitate atât de brusc, încâtnu conştientizăm ce se întâmplă de fapt. Nu ştim de ce simţim că inima stă gata să ne iasădin piept, de ce parcă uneori încetează să mai bată şi de ce simţim nevoia să ne ghemuimşi să ne strângem cu genunchii la piept şi mâinile peste ei. Rămânem surprinşi de noiatunci când pentru prima oară, plângem de fericire. Ni se pare un sentiment atât de ciudat,de înălţător şi în acelaşi timp euforic! Suntem oameni şi de aceasta trebuie să parcurgemdiferite etape. Unii dintre noi se vindecă mai uşor după unele „dezamăgiri” în dragoste înviaţa adolescentină, alţii rămân cu sechele pentru totdeauna. [Mai mult]

Indiferent de vârstă, tinerii au o întrebare: „De ce dragostea nu e întotdeauna reciprocă?” Poate că una dintre cele mai mari frustrări în viața tânărului vine din dragoste. Se îndrăgostește până peste cap de cineva, iar drept răspuns… nimic. Dacă Dumnezeu e sursa dragostei, de ce nu e totul mai simplu? Cred că Dumnezeu poate să facă în așa fel încât celălalt să mă iubească pe mine măcar cât îl iubesc eu. Totuși, de ce nu o face?

Uneori, se întâmplă ca relația să se înfiripe, să crească până la un moment când totul se năruie ca un castel de nisip în fața celui mai mic val. Mai are rost să vorbesc de trauma din sufletul celui care a investit cel mai mult? Cred că fiecare a trecut pe aici. Și fără să ne dăm seama, devenim mai suspicioși, mai răutăcioși, mai nemultumiți, până într-o zi când… ni se pune pata pe altcineva. Și o luăm de la capăt. Nu era mai  bine să nu ne fi îndrăgostit niciodată până acum? Să fi fost totul mai simplu: te îndrăgostești o dată și dragostea e reciprocă. [Mai mult]

Cine a citit Odiseea lui Homer îşi aminteşte episodul în care căpitanul Ulise şi echipajul său trebuiau să treacă cu vasul pe lângă locul unde se găseau legendarele sirene. Toată lumea ştia că, odată ce îşi începeau cântecul, acesta era atât de dulce şi ispititor, încât niciun bărbat nu-i putea rezista. Marinarii sfârşeau prin a lăsa corabia să se zdrobească de nemiloasele stânci.

Ulise şi-a dat seama că trebuie să ia măsuri atât timp cât mai putea gândi limpede. Ştia că toţi ceilalţi căpitani au crezut că pot rezista, dar lucrul acesta era imposibil. Aşa că a ordonat fiecăruia să îşi astupe urechile, astfel încât să nu poată auzi nimic, iar el să fie legat de catarg. Când sirenele şi-au început cântecul dulce şi fermecător, acesta nu a fost auzit de nimeni decât de… Ulise, care a intrat curând în agonie, dorindu-şi din tot sufletul să ajungă la sirene. Dar, în ciuda faptului că le poruncea marinarilor să îl dezlege, aceştia nu îl puteau auzi. [Mai mult]

Sunt clipe în care mã privesc şi nu pot sã înţeleg… cum am putut iarãşi sã mã murdãresc ? Îmi privesc mâinile pline de tinã, de murdãrie, şi-apoi, mã uit la Tine! Creatorul întregii lumi, Sfântul Universului, modelul curãţiei… cum poţi sã mã iubeşti ? Mi-era teamã când mã vedeam murdar, mi-era teamã cã nu are cine sã mã curãţeascã, sã mã iubeascã… Cine mã va lua de mânã ? Cine mã va îmbrãţişa plin de iubire ?

Trãiam în incertitudini, în singurãtate, dar ai venit Tu, Cel prin glasul cãruia au luat fiinţã toate!… mai puţin eu …eu cum am apãrut ? Eu am fost primul lucru pe care ai pus Tu mâna ? Te-ai coborât din slava Ta sã mã creezi, iar acum sã mã salvezi? Privindu-ţi ochii plini de compasiune, n-am ezitat sã-ţi arãt murdãria mea, sã-ţi spun cã nu merit sã mã atingi, cã sunt murdar, iar Tu urãşti pãcatul… asta e tot ce ştiam şi credeam… iar Tu, n-ai ezitat sã-mi spui cã aşa este, dar iubirea Ta trece peste orice piedicã, dorinţa Ta de a curãţi, de a salva oamenii depãşeşte orice obstacol, face orice sacrificiu… Ai fi putut sã zici doar un cuvânt, sã mã trimiţi sã mã spãl, sã mã rog… dar niciodatã nu aş fi experimentat ceea ce a simţit acel lepros care a crezut în puterea Ta atunci când Tu doreşti ca un lucru sã se înfãptuiascã…. respins de cei murdari, nedorit, neatins de ei….dar atins de Cel curat …. n-aş fi simţit niciodatã dragostea materializatã în atingerea Ta plinã de compasiune, sinceritate, sacrificiu… nu Te-aş fi simţit aşa cum eşti Tu… DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ…. Vreau sã fiu şi eu ca Tine, sã pot vedea oamenii prin ochii Tãi, sã fiu mâna prin care Tu-i atingi, sã fiu dragoste adevãratã… iubind “oricând” şi aşteptând “nimic”… vreau sã vãd lumina feţei Tale strãlucind peste viaţa mea… Însã nimic nu se comparã cu atingerea dragostei Tale, atingere care curãţeşte şi dã viaţã oriunde şi oricând… Nu mai vreau sã caut mâinile Tale doar pentru a vedea ce ai sã-mi oferi, ce cadouri ţii in ele… vreau doar sã simt dragostea prin atingerea mâinii Tale… [Mai mult]