„De ce îndură Dumnezeu foametea, de ce îndură Dumnezeu ca milioane de copii să moară deshidratați și malnutriți? Dacă poate opri toate astea, dar nu vrea, atunci este rău voitor. Dacă dorește să le oprească, dar nu poate, atunci nu este omnipotent.” Dar, dacă Dumnezeul creștin există, atunci El este binevoitor și omnipotent. Dar nu numai atât. Pentru că dacă acest Dumnezeu există, atunci se pare că una dintre cele mai potrivite întrebări este „Cum justificăm faptul că omenirea întreagă le refuză acestor oameni rezolvarea problemei foametei, apei potabile și a serviciilor medicale?” Și pe bună dreptate, omenirea – mai ales că un procent minoritar din populație deține majoritatea resurselor existente – poate rezolva această problemă. De fapt, chiar și cei mai săraci dintre noi, care abia ne permitem un laptop și un grătar tot la a doua lună, trăim o viață de lux când ne gândim la felul de viață pe care-l duc cei pe care – pretindem – că-i compătimim. [Mai mult]

11 Septembrie 2001, o zi ce pentru majoritatea americanilor părea a fi o zi normală. Oamenii se îndreptau probabil plictisiţi spre locul de muncã neştiind că evenimentele din acea zi, care urmau să aibă loc în New York, vor schimba complet America şi lumea întreagă.

Din acea zi, nesiguranţa zilei de mâine, deznădejdea, frica si ura si-au făcut loc în inimile americanilor şi a întregii lumi. Atunci, 2.752 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar mulţi alţii au rămas nenorociţi pe viaţă.

Astăzi se împlinesc nouă ani de la atacurile teroriste care au avut loc asupra turnurilor Word Trade Center din New York. Din acea zi totul pare mai sumbru si nesigur. Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a generat cele mai mari enigme ale începutului de secol XXI. A fost sau nu a fost un atentat terorist?…o întrebare la care probabil nu vom avea niciodată un răspuns. Şi e mai bine aşa!

Acele evenimente au întors faţa multor oameni spre Dumnezeu…din păcate omul doar la necaz aleargă la Creator. Au vorbit şi încă vorbesc evenimentele din 11 septembrie de nevoia urgentă a oemnirii de Dumnezeu. Poporul american l-a scos pe Dumnezeu din şcoli iar credinţa în Dumnezeu a fost transformată într-o credintă în proprile puteri. Ce nenorocire! A fost nevoie de un 11 septembrie să vedem privirile americanilor (şi nu doar ale lor) aţintite spre Cer… [Mai mult]

“…Dumnezeu nu e mut.Cuvântul a vorbit, nu din mijlocul vijeliei şi furtunii, ci prin gura unui evreu din Palestina. Prin Isus, Dumnezeu S-a aşezat pe masa de disecţie, întins în poziţia de crucificare, pentru a fii cercetat de toţi scepticii care au trăit  vreodată, printre care mă număr şi eu.”  Philip Yancey

Într-o lume a extremelor, a celor conservatori si totodată a celor rebeli, suntem chemaţi să credem într-un dumnezeu. Creştinii ne îndeamnă să credem în Isus, musulmanii să credem în Alah, ateii să fim proprii noştrii dumnezei. Omul are nevoie de un dumnezeu. Credinţele oameniilor sunt diverse, chiar şi creştinii sunt împărtiti cu privire la imaginea Dumnezeului în care cred.

Dacă  priveşti în Vechiul Testament s-ar putea să găseşti un Dumnezeu “… gelos, mândru, răzbunător, sângeros; contradictoriu în unele locuri.”, iar pe alocuri un Dumnezeu milos şi iubitor. Atunci când îţi îndrepţi atenţia la viaţa celor din jurul tău găseşti un dumnezeu de ocazie, un dumnezeu care iartă doar dacă faci ceva să-l îmbunezi; chiar mai mult de-atât, s-ar putea să găseşti un dumnezeu părtinitor faţă de cei morali, un dumnezeu mic, incapabil să schimbe o lume degradantă, un dumnezeu cu reguli fixe, iar atunci când ai neşansa de a călca vreuna, el se va supăra. Privind în întreaga lume ai impresia că aceşti oameni care se numesc creştini privesc spre o icoană care deţine proprietăţiile unui cameleon. [Mai mult]

Coutinho, brazilianul de 18 ani transferat de Internazionale Milano şi prezentat drept viitorul Ronaldinho, a declarat, într-un interviu acordat pentru Gazzetta dello Sport, că nu merge la discotecă, nu consumă băuturi alcoolice şi nu are tatuaje.

“Caut fericirea prin alte mijloace. Vreţi să vorbim despre cât de minunat este să-l simţi pe Dumnezeu în tine?”, a declarat Coutinho.

Convocat pentru prima oatră în naţionala Braziliei, în stagiul de pregătire de la Barcelona, Coutinho afirmă că nu-i place să i se spună “noul Ronaldinho”: “Sunt doar Coutinho, un tânăr jucător care se apropie de cel mai înalt nivel în fotbal”.

Philippe Coutinho Correia a fost transferat de Inter în iunie 2008 (pentru cinci ani şi 3,8 milioane de euro) însă a fost împrumutat clubului brazilian Vasco da Gama până a împlinit 18 ani, deoarece FIFA interzice transferurile internaţionale în cazul minorilor.

Sursa: www.mediafax.ro, www.prosport.ro

Peste 450.000 de americani, din diverse oranizaţii creştine din SUA, s-au rugat de Ziua Independenţei ca Dumnezeu să ierte păcatele naţiunii şi să le vindece ţara. „Ţara noastră nu este doar rodul unei conduceri strălucite sau al sângelui vărsat de martiri, ci şi al harului lui Dumnezeu,” a transmis unul dintre organizatorii evenimentului Call2Fall, care a lansat apelul naţional la rugaciune, de 4 iulie, ziua naţională a Statelor Unite.

America se află într-o poziţie foarte periculoasă, avertizat pastorul american Charles Stanley, în cadrul unei slujbe oficiate pe 2 iulie la First Baptist Church, în Atlanta. Azi, mai mult decât oricând, ţara se îndepărtează de Dumnezeu şi se apropie de socialism, a subliniat pastorul. Consecinţele acestui fapt vor fi grave, a adăugat Stanley.

„Ca şi creştini suntem educaţi să dăm tot ce avem mai bun, pentru că suntem înzestraţi cu talente de către Dumnezeu. Deci avem motivaţie şi disponibilitate, prin urmare cooperăm,” a explicat pastorul. „Ne folosim darurile spirituale pentru binele tuturor.” Însă într-o societate de tip socialist, în care guvernul controlează toate mijloacele de producţie şi distribuţie, nu există nicio motivaţie pentru sârguinţă, iar creativitatea este înăbuşită,” a mai spus pastorul Stanley. [Mai mult]

Citeam ultima revista Worship Leader şi am văzut un articol al  lui Paul Baloche. În articol, acesta împărtăşeste cum, acum 20 de ani, el nu a avut nici o dorinţă să conducă lauda şi închinarea, cu atât mai puţin să fie ce este acum: vocea Lui Dumnezeu. Nu, de fapt, viziunea lui Paul despre viaţă a fost “Sunt doar un membru al formaţiei”. Paul continuă să împărtăşască cum această viziune s-a schimbat  într-o zi, în timp ce trupa de laudă şi închinare cânta lin şi liderul de închinare l-a îndemnat pe Paul să vină în faţă şi să conducă biserica într-un cântec, în timp ce el se ruga cu câţiva oameni în faţă. Paul nu a mai fost acelaşi după această experienţă.

Problema a fost că Paul era obişnuit să stea “pe margine” şi să nu facă nimic mai mult decât să fie “un membru al formaţiei”. Cu toate acestea, Dumnezeu a avut alte planuri cu el. Ce planuri are Dumnezeu cu tine? Paul participa la închinarea comună, fiind undeva în spate. Poate că şi tu ai o dorinţă să slujesti, dar ţi-e frică să faci un pas al credinţei, fiind ghidat de El. [Mai mult]

Spuneam intr-unul din articolele mele anterioare ca, prin tot ce a creat, Dumnezeu dovedeste un simt artistic si un bun gust desavarsit, iar noi, ca si copii ai Lui, ar trebui sa-I urmam exemplul si in acest aspect.

Imi place sa-mi imaginez Biserica locala ca si pe un stup de albine, unde, intr-o atmosfera de forfota continua si de haos aparent, fiecare poate sa-si expuna si valorifice la maxim talentul, abilitatile, chemarea, spre folosul lui si al celor din jur, zidind, in functie de inzestrarile proprii si de talantii primiti, Imparatia. Dumnezeu ne-a numit pe toti madulare unii altora. Fiecare dintre noi are un rol unic si special in trupul lui Christos. Ar fi de-a dreptul hilar daca toti am fi la fel, am actiona la fel, am sluji la fel. In deplina concordanta cu darurile spirituale pe care le avem, maiestria si usurinta fiecaruia de a face anumite lucruri care celorlalti li s-ar parea greu de infaptuit, daca nu chiar imposibile, ne ajuta sa ne gasim locul si rolul in Biserica, sa ne simtim utili si impliniti. Incepand cu fratele pastor, dirijorul de cor, usierul sau paznicul, bucataresele, echipa de inchinare, coristii sau cei care canta in fanfara, baietii de la sistemul de sunet (acolo unde exista), electricienii, zidarii, tamplarii, zugravii, contabilul si secretara, isi gasesc cu totii locul potrivit in sistemul acesta complex numit Biserica locala. [Mai mult]

V-ati gandit vreodata la Dumnezeu ca si la un artist?

Prima oara cand am zburat cu avionul am fost de-a dreptul fascinat de privelistea pe care am vazut-o de acolo, de sus. Aveam loc langa fereastra. La cateva secunde dupa ce m-am desprins de pamant, in fata ochilor mei s-a deschis o harta imensa. Muntii impaduriti, cu varfurile stancoase ascunse in nori, asezati ca intr-o pictura privita dintr-un unghi nefiresc, deveneau din ce in ce mai mici, campiile netede, colorate in galben si verde, se intindeau pana la marginile orizontului. Lacurile, de un albastru intens, de diferite forme si marimi, si raurile, al caror contur serpuind se lasa descoperit de la izvoare si pana la varsare, completau in mod perfect imaginea panoramica de o frumusete imposibil de descris. De la inaltime, totul parea static, ca un tablou urias care, privindu-l, imi taia respiratia.

Apoi am trecut printr-un covor de nori. Cateva secunde doar, si avionul s-a inaltat deasupra lor. E greu de descris senzatia pe care o ai atunci cand vezi norii de sus. O imagine himerica de materie plutitoare, un amestec fantastic, ametitor de infatisari intr-o perpetua transformare. O grafica neverosimila care mi-a deschis toti porii fiintei si apoi m-a incremenit de farmec si armonie. [Mai mult]

În anul 2002-2003, Raul Cionca a fost campion european la karate ( a deţinut titulul european la karate).

Trăiam în promiscuitate. Totul avea conotaţii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul în care mă îmbrăcam, felul în care arătam. În sensul că îmi doream să fiu privit, îmi doream să privesc, îmi plăcea să flirtez. Nu trebuia ca păcatul să se consume neaparat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.

Toată lumea şi tot ceea ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenţiei mele, eram un tip foarte încrezut.

Totdeauna aveam tendinţa de a-i pune pe ceilalţi într-o lumină mai nefavorabilă pentru a mă ridica pe mine.

Pentru mine, fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface propriile dorinţe, propriile satisfacţii. Îmi plăcea să mă văd frumos în ochii lor. Nu mă interesa personalitatea lor, nu mă interesau dorinţele lor, nu mă interesa cine sunt şi ce vor de la mine.

În momentul în care am cunoscut-o pe fata respectivă şi-n momentul în care eram în prezenţa răului, practic, nimic nu mă mai bucura. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poţi să te mai ridici. [Mai mult]

„căci glasul Tău, atomii Îl cunosc…!”

M-am cutremurat auzind acest vers, cântat într-un mod extraordinar, într-o seară foarte dificilă pentru mine… şi am rămas surprins de avalanşa de gânduri pornită în mintea mea…

Am început să mă gândesc la momentul începutului… întuneric…apă… şi Duhul lui Dumnezeu! de aici a început totul… tot ceea ce ne înconjoară, fiecare lucru de care noi ne bucurăm! Şi din acest nimic care era, Dumnezeu a început să creeze… şi la glasul Lui, glas pe care atomii L-au cunoscut, a început să fie lumina, cerul, soarele, luna, stelele… toate acestea apărute din nimic… toate acestea create la Cuvântul Lui…

Sute de ani mai târziu, psalmistul îndemna: „veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Dumnezeului, Făcătorului nostru! Căci El este Dumnezeul nostru… O! de aţi asculta azi glasul Lui!”… după alţi ani trecuţi, cred că acel oftat „O!” a devenit mult mai accentuat! Dacă este vreun lucru care nu-i place nimănui acela este să aştepte… ne trăim viaţa la o viteză aşa de mare încât să aşteptăm în tăcere răspunsul Lui ni se pare o utopie, ceva de neatins… şi, poate, problema nu e la aştepta… [Mai mult]