Iată, îţi pun azi înainte, viaţa şi binele, moartea şi răul.(Deuteronom.30:15).
Åžtiu că depinde de mine. E alegerea mea. Pot fi astăzi fericită dacă doresc să fiu…
E greu… Parcă mi-ar face placere să stau cu inima pustiită, nemulÅ£umită de orice. M-am obiÅŸnuit să mă doară. Un obicei rău care trebuie schimbat. E alegerea mea!
Stau în cumpănă şi mă gândesc(rău fac!): să continui să mă îngrijorez, sau să mulţumesc Domnului pentru aceasta zi în care a pregătit lucruri minunate pentru viaţa mea?
Această zi e un dar! Aceasta este ziua Domnului, pregătită să ne bucurăm în ea!
Mă simt stânjenită să accept fericirea…De prea multe ori am fost dezamăgită până acum.
Inima mea tânjeÅŸte după bucurie, dar m-am obiÅŸnuit prea mult să trăiesc în tristeÅ£e. Ochii mei au uitat să râdă, inima a uitat sunetul bucuriei, ÅŸtie doar senzaÅ£ia”cuÅ£itului răsucit în rană”. Mi-am educat inima să primească numai lovituri. Am uitat cum e să fii fericit…Am uitat să mă bucur de lucruri simple. [Mai mult]

Într-o zi, Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi a văzut că mai lipsea ceva… Îl crease pe Adam, dar încă n-o adusese la existenţă pe Eva. Crease sexul, dar nu şi cadrul în care să se manifeste, astfel încât totul să fie foarte bine. Aşa se face că Dumnezeu a creat-o pe Eva şi, odată cu ea, familia. Astfel totul a devenit perfect.





















